736 matches
-
aceasta la același rege maghiar cu o cerere categorică. Ereticii și schismaticii creștini cari se zbat contra primatului au fost, zicea el, și sânt încă mult mai infideli decât evreii, mult mai aprigi decât păgânii, căci mereu rănesc pe Mântuitor, cercând într-una să sfâșie haina necusută a lui Cristos, acest simbol al unității bisericei sale. Fiindcă și îndărătnicul Ioan Asan e rânduit în categoria schismaticilor, de vreme ce s-a lepădat de legea romană, apoi primește și apără în țara sa eretici
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și amogabanii uniți; dar împărăția romeică era pe de altă parte cu atât mai neliniștită și mai strâmtorată de cătră amogabani pe de o parte, iar pe de alta de cătră latini, conduși de norocita lor căpetenie, Romfort. În zădar cerca Andronic să înduplece la pace pe latini și amogabani, trimițîndu-le o anume solie și oferindu-le bani; Romfort dete drum solilor cu răspunsul că pacea nu se poate cumpăra cu bani, ci numai cu aprobarea cererilor latinilor, iar aceste din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ban) de Severin. În anul 1403, Vlad reînnoi omagiul fidelității sale de vasal cătră regele Wladislaw. Când Ștefan Laskowicz și Ștefan de Simontornya, magnați unguri, demult nepriitori regelui lor, esploatînd învingerea pătimită la Nicopoli, ridicară contra lui flamura răzvrătirii și cercară a-l răsturna din scaun, Mircea li se prinse tovarăș, ba chiar fiul său natural, Vlad, pe care-l trimisese ostatic la Buda pentru a chezășui fidelitatea sa cătră Ungaria, fugi din locul său de exil și încercă să se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de samă {EminescuOpXIV 180} a oștii lui în Europa, se opri în drumu-i prea puțin la Lampsacus și la Constantinopole și ajunse în curând împotriva viteazului Musa, care cu puterea lui de oști se și apropiase de capitala bizantină și cerca să-l oprească pe protivnicul lui de-a mai înainta. În urma ciocnirii celor două oști, se-ntîmplă încă în cursul anului 1406 bătălie în toată forma care în urma unor incidente neașteptate se brodi chiar de la-nceput într-un chip neverosimil. Musa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
greutatea materiei or componistul tonurile. La (pe, în) și prin personalitatea omenească (realiză) manifestă așadar artea dramatică (Schauspielkunst) ideile sale; de ea e tot așa de puțin separabilă ca și coloarea de pictor. Din această primă afirmare (Bestimmung) justă să cercăm a deduce urmări (Folgerungen) prin cari să ni se lumine întreg ținutul acestei arte și să ni se facă înțeleasă o mulțime de fenomene (Fulle von Erscheinungen). Artea dramatică (Schauspielkunst) sensibiliză opul dramatic al poetului prin mijlocul individualităților omenești cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a privi edificiu artei ca un întreg frumos și spre a se putea profita de sine însuși în el. Nicăiri însă nu-i însă această gimnastică a spiritului mai puțin en vogue decât tocmai în această arte a cărei organizațiune cercăm a o aduce la cunoștință de sine prin dezvoltarea noastră. (Cauza) Temeiul se esplică dintru natura cea proprie a artei noastre. Artea dramatică are de supozițiune a ei poezia dramatică; ea o întrupează pe aceea prin mijlocu-l personalităței proprii a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se produce așa fără cultură prealabilă și fără o arhitectonică de arte ca în artea dramatică. Și cumcă această posibilitate au devenit o realitate insolentă vor simți-o mai adânc tocmai aceia cari sunt pătrunși de însămnătatea artei lor. Să cercăm a întemeia și mai adânc cele notate mai sus. E de natura cea mai denăuntru a omului d-a nu esperia sau d-a nu gusta nimica fără de-a deveni în același timp productiv. Mai precis însă decât oriunde
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari-l înșeală lesne pe individ asupra măsurei (cuantităței) talentului său reprezintator, pe când nu poate face nimica pe terenul dramei burgeze în coprinsul său cel mai întins, și-l aduce mai lesne la cunostiință asupra măsurei adevăratului său talent. Am cercat a deduce din ființa artei dramatice diferita atitudine a actorului față cu materia sa, cu tipurile dramatice. Pretutindene am recunoscut pătrunderea (Durchdringung) idealităței și naturei (Naturwahrheit), a generalităței de speție (Gattungsallgemeinheit) și a vieței individaale de ținta absolută a artei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nu ne dă decât forma simțămîntul[ui], din care cauză e moartă și fără căldură de viață. Declamatorul sec ne face în arte acel efect dezgustător care ni-l face în viața ordinară o natură stoarsă prin plăceri simțuale, care cearcă a produce încă prin iritațiuni sensuale simțământul cel natural, de viață. Din stadiul acesta de simțire nemijlocită actorul nu ne poate da un întreg, pentru că nu și l-a făcut încă obiectiv. Fizionomia precisă a caracterului nu va putea dar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
De-aceea însă va [fi] și cercul caracterelor reprezentabile de ei cu virtuozitate mai răstrîns. Naturile demonice în coprinsul cel mai larg și figurile umoristice, mai ales cele ce ating fantasticitatea, vor fi cu preferință sferele în care se va cerca speția aceasta de formare artistică. La amândouă trebuie oarecum o Wahlverwandtschaft specifică. Din puntul creatoriu ce sare peste reflexiune se dezvoltă cu mai mare necesitate naturală deosebita bogăție de viață a unor asemenea tipuri. Atât în naturele demonice cât și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în care toată arta nu consistă în fond decât [în] o grosieră copie a lucrului, pe care l-a luat asupră-și formațiunea limbei în începuturile ei. Forma a doua, mai naltă, a accentului simbolic e aceea în care el cearcă a sensibiliza prin ton ceea ce aparține cercului de cuvinte cari au de obiect intuițiuni sensibile. Cu această treaptă se-ncepe abia proprie puterea accentului simbolic. De acestea se țin mai întîi espresiunile acelea cari însemnează impresiunile percepțiunilor simțurilor și pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mult mai strânsă decât la vorbele cari nu-s decât semne pentru intuițiuni nesensibile. Așadar (însămnătatea) importanța sunetului, productul înrudirei semnului cu obiectul însemnat, nu va putea fi acasă decât cu deosebire pe treapta aceea a activității limbistice unde aceasta cearcă a reproduce întreaga copiozitate a vieții nemijlocite și viile impresiuni a lumei sensuale. Cu cât limba se depărtează de acest cerc cu-atît se retrage mai mult originala putere formatorie a limbei, care constă în pătrunderea reciprocă a sunetului cu obiectul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și în adevărul lor aceste scăriri, pe care actorul le nimerește fără s-o știe, și ca să transmită conștiinței sale toate umbrele și tranzițiunile acestea. Actorul ar trebui ca, după ce va [fi] găsit prin simțire această schimbare a tempoului, să cerce să și-o facă obiectivă și s-o analizeze cu deplinătate la diferitele esemple ce-și va pune. Pornind de la tempo fundamental al piesei, să treacă la acel spețial al caracterului, însă, în raportul său cu al celorlalte figuri și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
singuratece ale tabloului, ci, printr-o concepțiune unitară, pricepută și vie a tuturor momentelor conținute în esența materiei, el să ni dea o icoană formulată într-un întreg determinat în sine cu artă. După aceaste indicațiuni scurte și generale vom cerca, prin esemple, a uni de câteva din cele mai însemnate narațiuni dramatice indicațiuni și îndegetări mai spețiale. Începem cu narațiunea lui Raoul în Vergina. Se știe că Raoul povestește cea dintâi învingere care-o repurtaseră francezii, până atuncea mereu bătuți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vedem așadar atârnând esențial de la concepțiunea ei ideală. {EminescuOpXIV 343} Ce se atinge de reprezentarea caracterelor istorice a căror chipuri ni sânt conservate, fizionomia lor reală ar [trebui] să-l neliniștească în genere prea puțin pe actor. El n-are să cerce a reproduce o asemănare ca-n portret, pentru că în cazurile cele mai dese el poate să dea caracterului o fizionomie din care ni strălucește patosul lui, și când acea fizionomie a devenit un tip general pentru figura aceea, acolo poate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spre a găsi totodată din această alăturare modificațiunea, coloritul spețial pe care o cere tonul fundamental la fiecare. Ar fi de mare folos pentru actor dacă și-ar grupa un șir de caractere după afinitatea lor generală și dac-ar cerca a hotărî totodată [nuanța] tonului fundamental pe care trebuie s-o capete fiecare din ele după deosebita lor individualitate. Într-un curs sistematic destinat pentru cultivarea actorilor teme de felul acesta ar trebui să fie neapărat, pentru că ele ascuțesc nemărginit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
îl privește ca țintă unică, pe când cel pătruns de ideea artei se referă neîntrerupt la op ca la ținta ultimă. Și-n nici o artă egoismul nu are un teren atât de larg ca în aceasta, pentru că în ea activitatea artistului cearcă reproducerea unui întreg care nu poate fi chemat în viață decât prin conlucrarea celorlalți artiști singulari. În toate artele celelalte artistul este creatorul unui întreg de sine stătător și esistent pentru sine, care nu trebuie să fie adăogit și complectat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate închide un spațiu, prin urmare nu-i cu putință o figură, și cercați a deduce acest adevăr din noțiunea liniilor drepte și acea a numărului doi; sau axionul că prin trei linii drepte e cu putință o figură, și cercați asemenea a-l deduce din aceste noțiuni. Toată osteneala voastră este zadarnică si vă vedeți siliți de a vă refugia la intuițiune, cum o și face aceasta geometria întotdeauna. Vă dați prin urmare un obiect în intuițiune. Dar de ce speție
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-o întrebuințare nu numai empirică, ci și transcendentală, care aceasta din urmă se-ndreaptă numai asupra formei și e apriori constructibilă. De această întrebuințare transcendentală am vorbit mai sus în partea întîi în privirea simțurilor, iar celelalte două vom cerca a le pătrunde acuma după natura lor. Sistemul lui Kant in nuce DESPRE FUNDAMENTELE APRIORICE A POSIBILITĂȚII ESPERIENȚEI E cu totul contrazicător și cu neputință ca o noțiune să se nască pe deplin apriori și să se refere la un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca esperiența să-l învețe pe oricine, ar fi trebuit să-i arate cum că deasa ascultare simplă a unei muzici bune e un mijloc mai bun pentru cultivarea simțului de artă. În genere o educațiune adevărat estetică, care să cerce dezvoltarea sufletului în privirea frumosului cu aceeași tărie cu care această dezvoltare se urmărește puțin în privirea moralității * și numai în cea a inteligenței, aceea nu va fi de ajuns pe calea graduală a exercițiului, ci numai prin o instrucțiune
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
experiență e un nutremînt, pe care el o recipează înăuntrul său, o prelucrează organic, cari nu contribuiește numai la păstrarea [sa], ci și spre desfășurarea sa internă și activitatea [sa] vie. Obiectul (coprinsul *) general, ideal, natura spirituală a misiunei sale, cearcă a o pricepe într-un mod conștiu de sine (nu instinctiv), de sine stătător și personal. ROLUL LITERATUREI NAȚIONALE ÎN SPIRITUL PUBLIC Alăturăm observarea cum că limba, alegerea și cursivitatea expresiunei în (reprezentarea) expunerea vorbită sau scrisă e un element
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
interesantă privind controversata origine a cuvintelor românești bală (monstru) și balaur (64, pp. 37-41). Încercând să reconstruiască un prototip indo-european care să poată explica atât fonetic, cât și semantic rom. bală (din care derivă balaur) și alb. ballë („șarpe mare”), cerce tătoarea a propus radicalul indo-european *bhai- („a se teme”). Un radical care a dat reflexe în mai multe limbi indo-europene, printre care lit. báime („frică”), bailůs („fricos”), let. baile („frică”), bail’s („fricos”) și mai putem adăuga rus. boiazni („frică
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
1900 : „în pădure există o ființă supranaturală care supraveghează pădurile, le îngrijește, le crește, [le] apără de răufăcători”. Ea este benefică față de tăietorii de lemne care respectă legile pădurii, dar „pe cei ce cu cugetul rău intră în pădure și cearcă acolo să facă numai stricăciuni îi ologește, le aruncă asupra lor lemne de frânge mânele, le îndreaptă securile să-și taie picioarele” (111). Anume în acest din urmă caz credința populară pare să fi căpătat o coloratură „ecologică”, în dauna
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mălai” (138). Vegetarianismul lor este o lege niciodată călcată : „șolomâner - ăla nu mănâncă de dulce” (65, p. 115). De altfel, cerșitul hranei nu pare a avea rostul de a potoli foamea solomonarului, ci acela de a testa bunăvoința săteanului : „Ca să cerce credința oamenilor și mai ales dărnicia față de săraci. Pentru aceea cutreieră satele ca cerșitori” (8, p. 144). Unele cre dințe menționează faptul că „pita căpătată de pomană nu o mănâncă, ci o aruncă pe ape” (8, p. 143). Pare a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru școalele secundare sau, c-un cuvânt, daca voiește să reguleze esența învățămîntului public, nici are ceva de zis daca statul, în virtutea dreptului său de supravegheare, controlează dispoziția și succesul școalelor secundare confesionale corespunzător cu starea confesiunilor; dar de îndată ce proiectul cearcă a transmite asupra autorității statului o mare parte din drepturile și agendele cari se exercitau și se exercită pîn' acum de către confesiunile autonome - între cari calificarea profesorilor bunăoară - biserica română a Răsăritului, voind a păstra autonomia ei, garantată prin lege
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]