370 matches
-
strălucesc râuri, lacuri, sate, târguri unde se mișcă și se răsfață furnicarul omenesc, unde cresc flori și plante tropicale, pe când sus pe vârfuri totul e mort sub giulgiul cel de gheață. Iată acum soarele că se scoboară strălucitor pe scările ceriului, aprinzând în jurul lui fel de fel de lumini, care, reflectându-se pe ghețuri și zăpezi, poleiesc nenumăratele vârfuri de munți cu fel de fel de culoare. E o adevărată feerie, o sărbătoare a naturei în care parcă și ceriul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
scările ceriului, aprinzând în jurul lui fel de fel de lumini, care, reflectându-se pe ghețuri și zăpezi, poleiesc nenumăratele vârfuri de munți cu fel de fel de culoare. E o adevărată feerie, o sărbătoare a naturei în care parcă și ceriul și pământul s-au unit să glorifice pe falnicul luceafăr al zilei în momentul îndrumărei sale spre ceielaltă față a pământului. Am avut norocul rar să privesc această neînchipuită scenă a asfințitului de la început pănă la sfârșit, căci nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
strop de nour care să-i micșureze frumusețea. Apoi încet, încet umbrele nopții se ridicau din văi spre vârfuri, și când cea din urmă rază de diamant, cea din urmă scânteie de rubin s-au stins de pe culmi și de pe ceriul acum înstelat, m-am retras cu sufletul și cu ochii plini de farmecul acestei priveliști dumnezeiești. Ciudat!... Niciodată n-am avut simțimântul izolărei, al înstrăinărei de orice legături omenești, niciodată nu m-am simțit mai dus, mai pierdut în haosul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
lume dispărută; ca o poveste fantastică născută din pătura vremurilor, care-mi redeșteaptă primele vibrări ale inimei mele feciorești. Apoi mai târziu, după ce am ieșit din pelincele copilăriei și îmi puteam cu mândrie răsuci mustețile ce se ridicau spre bolta ceriului a război, am căzut din nou, de-a binele și de mai multe ori, în mrejile dragostei, prins rând pe rând de ochi negri, verzi și albaștri între care, de bună samă, preferam totdeauna pe cei ce mă stăpâneau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
adânc-voluptoasă,/ Pătrunde-acea lume de flori și miroasă;/ Și verzile lanuri se leagănă-n lună/ Și lacuri cadența cântărilor sună158. Tot ce pare în afara mișcării, a muzicii celeste nu există în fapt, căci toată strigarea, vuirea, sunarea/ E surdă ca ceriul, e moartă ca marea 159. Într-o perioadă când oricare cap îngust un geniu pară-și160, Eminescu are curajul să-și mărturisească crezul poetic: Ci muza mea cu sine se împacă 161, întrucât Nu scapi de tine însuși, cum ești trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
public este fapta puținor oameni. O singură frunte unsă cu mirul lui Dumnezeu e în stare să forme din oceanul cugetărilor omenești o singură volbură gigantică, care să se-nalțe din fundul abisului mărei până sus în nourii gânditori din ceriul luceafărului ce se numește geniu.. Arătați-le iasma viitorului și se vor speria de el... Arătați-le unde - ar ajunge de-ar urma tot astfel și se vor întoarce... Dar în fine - adaose el c-un surâs sceptic - de ce să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adâncimilor poporului, astfel încît în sânul mărei întregi se face o zi senină, se răsfrânge în adâncul ei cerul. Poeții, filozofii unei națiuni presupun în cântec și cuget înălțimile cerului și-l comunică națiunilor respective. Dar sunt nouri cari, întunecînd ceriul, întunecă pământul. O, nourii - regi ai pământului vor mâna totdeuna tunetele lor - rezbele asupra popoarălor de valuri; cu toate că acei {EminescuOpVII 181} nori nu sunt alta decât însuși respirarea ghețoasă și întunecată a valurilor nenorocite. Nourii tună, fulgeră și acopăr cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dasupra căruia licărea o lună fantastică și palidă ca fața unei vergine murinde. E miază-noapte... Pustiul tace... aerul e mort și numai suflarea mea e vie, numai ochiul meu e viu pentru ca să vadă pe-un nor de argint în naltul ceriului un înger alb, îngenuncheat, cu mînile unite, care cântă o rugăciune divină, adâncă, tremurătoare: rugăciunea unei vergine. Întredeschisei ochii și văzui prin fereastra arcată și deschisă, în mijlocul unui salon strălucit, o jună fată muiată-ntr-o haină albă, înfiorînd cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și eu îi ascultam uimit... Când deodată un întuneric rece izbi obrazul și ochii mei ce-i deschisesem. M-am pomenit tot pe mormanul de hlei și o ploaie amestecată cu piatră îmi izbea fața, pe când norii cei negri ai ceriului se sfârtica în mii de bucăți prin fulgere roșii ca focul. Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței. Am fugit de pe morman, ud și plin [de hlei ], și m-am covrigit în clopotniță
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sfinților, preste tot omul, și sfetoșele lor și alte orecare de ale acestui meșteșug, sus, mai întâiu, în turla cea mare a bisericei, înrotocolează o roată și zugrăvește pe Christos pantocrator, drept, cu evanghelia; și prin prejur scrie așa: Din ceriu a privit Domnul; văzut-a pre toți cei ce locuiesc lumea, (alta așa) Doamne caută din ceriu și vezi și cercetează via aceasta și o săvârșește pre ea, pre care o a sădit dreapta ta (după aceasta zugrăvește) Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în turla cea mare a bisericei, înrotocolează o roată și zugrăvește pe Christos pantocrator, drept, cu evanghelia; și prin prejur scrie așa: Din ceriu a privit Domnul; văzut-a pre toți cei ce locuiesc lumea, (alta așa) Doamne caută din ceriu și vezi și cercetează via aceasta și o săvârșește pre ea, pre care o a sădit dreapta ta (după aceasta zugrăvește) Ai văzut cât de precisă e erminia, îți impune până și cuvântul anume pe care să-l scrii lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
milostiv și bun, ci să vă dea după mila lui, să nu să lipsească pohta voastră de vederea lui; și voi preoților și slujitorii biséricii, carii slujiți sfintelor mănăstiri, să priimească Dumnezeu pohta și ostenințele voastre și să înfloriți în ceriu în véci ca crinul. Așa și voi, boiari miréni, bogați și săraci, bărbați și mueri, pentru că toți dorescu și pohtescu să dobândească mila de la Dumnezeu și toți vor dobândi”), descrie, într-o ierarhizare ce ținea cont de prescripțiile „ideologiei” dominante
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
întrucât eforturile ei n-au cunoscut nici o întrerupere: „[...] iar pre tine, o draga mea maică, eu te aleș mai ostenitoare ca dânsa [albina - n.m., D.H.M.]. Pentru ce? Pentru că albina noaptea se odihnéște și să răpaosă; încă și alte pasări ale ceriului, toate, și peștii din fundul mării, toți atunci să odihnescu. Iar tu, maica mea, niciodată n-ai avut odihnă, nici ziua, nici noaptea, nici măcar într-un ceas, nici te-ai săturat niciodată de osteneală. Pentr-acéia, iubita mea maică, te chem
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
măsură sursele puse în lucru. începutul cuvântării (ce evocă forța creatoare a Logosului și elogiază armonia firească, expresie a logicii forței creatoare necontrazisă de natura duală a ființei umane: „Toate faptele câte-s pre pământ și în ceastă lume, și ceriul și pământul, și soarele și luna și stélele pre ceriu, și copacii cei sterpi și cei roditori pre pământu, numai cu cuvântul au dzis Dumnedzău să fie și toate de nemică s-au făcut. Așijderea și fierile și dobitoacele numai
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
creatoare a Logosului și elogiază armonia firească, expresie a logicii forței creatoare necontrazisă de natura duală a ființei umane: „Toate faptele câte-s pre pământ și în ceastă lume, și ceriul și pământul, și soarele și luna și stélele pre ceriu, și copacii cei sterpi și cei roditori pre pământu, numai cu cuvântul au dzis Dumnedzău să fie și toate de nemică s-au făcut. Așijderea și fierile și dobitoacele numai cu cuvântul au dzis și au ieșit din pământu toate
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și primejdiile care pândesc existența), arta lecturii etc. În text se recunosc deopotrivă urmele lecturilor din clasicii Antichității (Horațiu, Ovidiu), din Biblie (Eclesiastul, Apocalipsa) și urme din folclorul autohton. De la motto („Deșertarea deșertărilor și toate sunt deșarte”) până la ultimul vers („Ceriul de gândurile noastre bate jocurie”), compunerea în versuri, menită să demonstreze valențele poetice ale limbii române, e atinsă de aripa reflexiei sceptice, recuperată în morala faptei bune, mântuitoare. Sunt dezvoltate motive poetice circulate în literatura antică și medievală, ca fragilitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
mainte de ce s-au rădicat Hmil hatmanul căzăcescu asupra léșilor, aproape de sécere, eram pre atuncea la școală, la Baru, în Podoliia, pre cale fiindu de la sat spre oraș. Numai ce vădzum despre amiadzăzi unu nuor, cum să rădică deoparte de ceriu un nour sau o negură". Convenabilul indeterminat meteorologic, împletit cu repetiția aparent stângace a substantivului în formă ușor modificată, prepară terifianta clarificare vizuală din fraza subsecventă: "Ne-am gândit că vine o furtună cu ploaie, deodată, pănă ne-am timpinat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ară lua lăsată curveaște (NT.1648: 7v) b. Domnul râde-și lui (CP1.1577: 65r) Fu o bură mare, atâta cât să înecă lemnul în Iordan atâta de afund, [CP cât nu-l aflară](LC.~1650: 415v) c. Cuvântul Domnului ceriul învârtoșe-se (CP1.1577: 55r) d. Iară eu cu dereptatea ta iuvi-me-voiu feațeei tale (PH.1500-10: 11r) În concluzie, analiza propusă pentru pronumele clitice în capitolul anterior se poate extinde și la faza veche a românei: pronumele clitice sunt găzduite în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
constituent în structuri contrastive (28b) și poate funcționa ca pro-frază (28c); funcționarea ca pro-frază constituie un argument solid pentru considerarea lui nu drept generând un grup sintactic independent (i.e. ADVP), ocupând deci poziția de specificator al NEGP. (28) a. Și ceriul nu-și va da rooa, pământul / nu-și va <da> roada(ÎPI.1673-705: 158r-v) b. Aceasta zise, nu că se grijiia de mișei, ce ca un furu era, și punga avea, și cealea ce le da, elu purta. (CC2.1581
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
după moarte-ne împărăția-și (FT.1571−5: 1r) b. Tatăl nostru ce ești în ceri, sfințească-se numele tău (CCat.1560: 8v) c. să rugăm pre miloste lui, fie cu noi svânta troiță (FT.1571−5: 1r) d. den naltul ceriului fi<e> lângă noi agiutorul tău (FT.1571−5: 2r) e. fericăciune fie tatălui de veacu, fericăciune fieție, fiului lui, ce cu duhul svânt iată împărățesc până în vecie (FT.1571−5: 2r) f. Și afle aiasta scrisoare a mea sănătoș
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cumetrii pruncul înaintea popeei zică popa așa: (CM.1567: 255r) c. Spinii și pălămidacreascăție și să mănânci iarba câmpilor! (CM.1567: 262r) d. să rugăm pre miloste lui, fie cu noi svânta troiță (FT.1571−5: 1r) e. den naltul ceriului fi<e> lângă noi agiutorul tău (FT.1571−5: 2r) f. Și afle aiasta scrisoare a mea sănătoș pre domeavoastră (DÎ.1600: CXIV) g. Deci cei ce sânt cu adevărat ortodocși, și dacă vor fi cu totul nepărtinitori limbii grecești
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
117) a. Adecă eu, Marin o(t) Boldești, scris-am acest zapis [a]l meu să fie de mare credință la mâna lu Rafail călug[ă]rul (DÎ.1582: VII) b. Toată răsădirea carea n-au sădit Tatăl Mieu din ceriu, zmulge-să-va (NT.1648: 20r) c. Când adeveriții închinătoriînchina-se-vor Părintelui și cu adevăr, și amu Tatăl ca acealea caută să se închine lui (CC1.1567: 21v) d. Derept aceaia, mă tem cum acel nărod de jidovivădi-ne-vor și pre noi vor osîndi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în domeniul teatral, pentru promovarea tinerei generații de creatori și pentru programele dedicate artiștilor seniori, dar și Horia Roman Patapievici, Președinte ICR - pentru promovarea culturii române în lume. Lor li s-au alăturat Grigore Leșe, etnomuzicolog, realizatorul emisiunii „La porțile ceriului” de la TVR Cultural - pentru promovarea, cercetarea și conservarea patrimoniului folcloric autentic; Jurnalul Cultural - pentru unicitate, profesionalism și longevitate pe piața audiovizualului din România; Beate Köhler - Director Goethe Institut Bukarest - pentru promovarea bilaterală a culturilor română și germană, precum și Andrei Dimitriu
TVR Cultural și-a premiat personajele și subiectele din documentare () [Corola-journal/Journalistic/66782_a_68107]
-
Trec stăpânii lumii estii și îi hăpăie țărâna,/ Cari vrut-au să domnească-n veci de veci și totdeauna,/ Trec și nice-o dâră lasă preste unde au trecut./ Coaja prima putrezește lăsând sâmburul afară/ Să întinză frunzi și ramuri sprijin ceriului de vară,/ Primele pălesc în carte chipurile de temut./ Doar în câteva minuturi mai nimic dân ei rămase,/ Doar o ceață colorată care Zoe-afară-o dase/ Dăschizând nițel fereastra. Dar atuncea ne izbi/ Zgomot mare: pneuri, frâne, râsuri, glasuri de copii
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
modernitate a limbii române din Biblia de la București e TAT|L NOSTRU, din Evangheliia de la Luca, cap. 11: Când vă rugați, ziceți: TAT|L NOSTRU cel den ceriuri, sfințească-se numele tău, vie împărățiia ta, fie voia ta, cum în ceriu, și pre pămînt. Pîinea noastră cea de toate zilele dă-ne noao pren toate zilele. Și iartă noao păcatele noastre, că și noi lăsăm la tot ce iaste datoriu noao, și să nu ne bagi pre noi în ispită, ce
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]