244 matches
-
al II-lea, el a conferit în 952 Marca de Verona și Istria fratelui său, ducele Henric I de Bavaria, care deja controla regiunea învecinată a Mărcii de Carintia. După depunerea fiului și succesorului lui Henric I, ducele Henric "cel Certăreț" din 976, împăratul Otto al II-lea a separat Carintia de posesiunile bavareze și a transformat-o în ducat de sine stătător, pe care l-a încredințat ducelui Henric "cel Tânăr", care a acordat suzeranitatea mărcilor din sud-estul Bavariei, inclusiv
Marca de Istria () [Corola-website/Science/324925_a_326254]
-
noastră?” Brissot a fost și mai direct: „Vă spun că a lovi în curtea de la Tuileries înseamnă a lovi în toți acei preoți cu o singură lovitură. Vi se spune să îi urmăriți peste tot pe intriganți, pe conspiratori, pe certăreți; iar eu vă spun că toți vor dispărea dacă loviți în cabinetul de la Tuileries, căci acest cabinet este locul unde duc toate firele, unde se fac toate manevrele și de unde pleacă toate impulsurile. Națiunea este jucăria acestui cabinet, adică a
Insurecția de la 10 august 1792 () [Corola-website/Science/323328_a_324657]
-
Pavia în 951. În 953-954, el a reprimat o revoltă condusă de ducii Liudolf de Suabia de Suabia și Conrad de Lorena, murind în 955 în abația Pöhlde. Fiul și succesorul său în Bavaria și Friuli a fost Henric "cel Certăreț". Henric I a fost înmormântat la Niedermünster în Regensburg.
Henric I de Bavaria () [Corola-website/Science/325241_a_326570]
-
în care împăratul Otto al II-lea se afla într-o campanie împotriva lui Boleslav al II-lea al Boemiei, în Bavaria a izbucnit o conspirație împotriva sa. Conspiratorii —Henric I, episcop de Augsburg; ducele Henric al II-lea "cel Certăreț" de Bavaria, recent depus; și ducele Henric I de Carintia— aveau de asemenea sprijinul Bisericii. Aliat cu ducele Otto I de Suabia și de Bavaria, regele Otto a pornit în marș mai întâi asupra orașului Passau, aflat în mâinile rebelilor
Războiul celor Trei Henrici () [Corola-website/Science/325242_a_326571]
-
După ce a îndeplinit vârsta legală, Henric "cel Tânăr" a așteptat cu răbdare, deși se părea că Bavaria era definitiv pierdută pentru Luitpoldingi. Când Henric I a murit în 955, el a succedat de fiul său de patru ani, Henric "cel Certăreț". Imediat după moartea împăratului Otto I din 973, lucrurile au început să se schimbe: ottonianul Henric al II-lea "cel Certăreț", nefiind mulțumit doar cu stăpânirea asupra Bavariei, a ridicat pretenții și asupra Ducatului de Suabia după moartea cumnatului său
Henric al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325252_a_326581]
-
Luitpoldingi. Când Henric I a murit în 955, el a succedat de fiul său de patru ani, Henric "cel Certăreț". Imediat după moartea împăratului Otto I din 973, lucrurile au început să se schimbe: ottonianul Henric al II-lea "cel Certăreț", nefiind mulțumit doar cu stăpânirea asupra Bavariei, a ridicat pretenții și asupra Ducatului de Suabia după moartea cumnatului său, ducele Burchard al III-lea de Suabia, profitând de dificultățile noului împărat, vărul său Otto al II-lea, de a se
Henric al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325252_a_326581]
-
la domnie. Cererile sale au fost respinse, iar împăratul a acordat Suabia nepotului său de frate, Otto I. În următoarea revoltă din cadrul Dinastiei Ottonienilor, Otto al II-lea în 976 a pornit un marș împotriva Regensburgului, unde ducele Henric "cel Certăreț" a fost depus. În fine, Luitpoldingul Henric "cel Tânăr" a obținut unele compensații, în condițiile în care împăratul a separat Carintia de Bavaria, iar noul creat Ducat de Carintia a revenit lui Henric "cel Tânăr", cuprinzând fosta Marcă de Carintia
Henric al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325252_a_326581]
-
Suabia, în vreme ce Leopold de Babenberg a fost învestit cu Marca de Austria. Totuși, în 978 Henric "cel Tânăr" a fost surghiunit, probabil din cauză că se raliase cauzei rebeliunii împotriva împăratului în cadrul Războiului celor Trei Henrici, instigat de către predecesorul său, Henric "cel Certăreț" și de episcopul Henric I de Augsburg. Alături de forțele ducelui Boleslav al II-lea de Boemia, răsculații au ocupat orașul bavarez Passau, însă au fost înfrânți de către trupele imperiale. La întrunirea de Paște de la Magdeburg, Otto al II-lea l-
Henric al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325252_a_326581]
-
I de Suabia și Bavaria împăratul Otto al II-lea l-a rechemat din exil pe Henric în 983, instalându-l ca duce de Bavaria în cadrul adunării de la Verona. Cu toate acestea, domnia i-a fost contestată de către Henric "cel Certăreț" și abia după moartea împăratului din același an, împărăteasa-văduvă Theofano, în numele succcesiunii fiului ei minor, Otto al III-lea s-a reconciliat în cele din urmă cu Henric în 985. Henric al III-lea a fost nevoit să renunțe la
Henric al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325252_a_326581]
-
an, împărăteasa-văduvă Theofano, în numele succcesiunii fiului ei minor, Otto al III-lea s-a reconciliat în cele din urmă cu Henric în 985. Henric al III-lea a fost nevoit să renunțe la Ducatul de Bavaria în favoarea lui Henric "cel Certăreț" și încă o dată a primit Carintia la schimb, pe care Otto de Worms a fost nevoit să o cedeze. Atunci cînd a murit fără a avea moștenitori direcți în 989, Henric al III-lea era ultimul descendent pe linie masculină
Henric al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325252_a_326581]
-
o cedeze. Atunci cînd a murit fără a avea moștenitori direcți în 989, Henric al III-lea era ultimul descendent pe linie masculină al familiei Luitpoldingilor. El a fost succedat în Carintia și Marca de Verona de către același Henric "cel Certăreț", care a reușit astfel să unească încă o dată domeniile Bavariei și Carintiei. Henric al III-lea a fost înmormântat în abația de la Niederaltaich.
Henric al III-lea de Bavaria () [Corola-website/Science/325252_a_326581]
-
955, odată ce au fost înfrânți decisiv de Otto "cel Mare" în bătălia de la Lechfeld, iar teritoriul ducatului Bavaria s-a extins prin încorporarea unor districte din Italia. În 955, fiul mai mic al lui Henric I, Henric II, supranumit "cel Certăreț", a urmat la conducerea ducatului, însă în 974 el a fost implicat într-o conspirație împotriva regelui Otto al II-lea. Revolta lui Henric al II-lea a izbucnit ca urmare a faptului că regele a acordat ducatul Suabia inamicului
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
în ducat separat, a fost reinstaurată funcția de conte palatin, iar biserica bavareză a devenit dependentă direct de rege. După o scurtă revenire a vechii dinastii a Luitpoldingilor, prin Henric al III-lea "cel Tânăr", Henric al II-lea "cel Certăreț" a revenit în 985 în fruntea ducatului, dovedindu-se un conducător capabil să restabilească ordinea internă, emițând legi importante și luând măsuri de reformare a mănăstirilor. Fiul și succesorul său, ales ulterior rege al Germaniei ca Henric al II-lea
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
victoria franceză de la Marne poate să fi fost mai modestă decât mitul. Gallieni, ulterior, a servit ca ministru de Război în octombrie 1915 înainte de culcare, citând din nou probleme de sănătate martie 1916; relația sa cu Joffre să dovedit unul certăreț, în special de-a lungul tacticile folosite de la Verdun. Tulpina de birou de mare au spart starea lui de sănătate deja fragilă, a murit în mai 1916. El a fost post-mortem făcut mareșal al Franței, în 1921.
Joseph Gallieni () [Corola-website/Science/328002_a_329331]
-
și, dacă El va vrea că noi să se ridicăm, El ne va ridica!" Când am spus asta, el ne-a părăsit fără să spună nimic și am auzit că el și-a lovit coapsă spunând: Dar omul este mai certăreți decât orice."" Poveste spusă de Aisha: "Apostolul lui Dumnezeu obișnuia să renunțe la o faptă bună, deși el iubea să facă acest lucru, de teama că oamenii ar putea să acționeze la ea și s-ar putea să devină obligatorie
Tahajjud () [Corola-website/Science/329366_a_330695]
-
fost stabilită de către Regele Eduard al VI-lea al Angliei sub auspiciile "Statutului Vagabonzilor" din 1547 care stipula arderea literei „S” pe obrazul sau fruntea unui sclav evadat. Pentru cei care perturbau activitățile din biserici, era folosită litera „F” de la certăreț ("eng. fraymaker") arsă pe obrazul celor care se făceau vinovați. James Nayler, un faimos quaker englez condamnat de blasfemie în anul 1656, a fost însemnat pe frunte cu litera „B”. Până în 1829, practicarea însemnării umane a fost abolită în Anglia
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
asemenea lucrare nu ar fi existat. Erasmus a citat și comentat Suda, foarte frecvent, în Maximele sale (1508-1536). După Küster, mulți savanți s-au ocupat de restabilirea sau de explicarea pasajelor din Suda. Jakob Gronovius, celebrul erudit olandez, excesiv și certăreț, a disputat mult despre această lucrare cu Küster.
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
decât să alimenteze propriile sale prejudecăți. O lună mai târziu, Browning a trimis adjunctului lui Brooke un raport foarte critic la adresa lui Sosabowski. Acest raport îl acuza pe Sosabowski că este un individ cu care se poate colabora cu greutate, inadaptabil, certăreți „care nu fusese dispus să își joace complet rolul în operație decât dacă nu era făcut totul pentru sine și brigada lui”. Este foarte posibil că și Browning să fi încercat să îl învinovățească pe Sosabowski, dar se poate și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
copii), o angajează că servitoare. Mărită Vișan a despre care "cei care au cunoscut-o spun că știa multe poezii populare și povești, că știa să cînte frumos, că-i plăcea să vorbească mult, că se irită ușor și era certăreața" (subliniat în text) - naște nouă ani mai tîrziu, la Spitalul Filantropia, un fiu natural, Gheorghe Maria Vișan. Criticul s-a numit astfel pînă la 8 ani, în 1907, cînd Constantin Călinescu, înainte de a muri, îl înfiază. * Cît despre identitatea "tatălui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-website/Journalistic/17562_a_18887]