335 matches
-
asupra unor acțiuni ale celorlalți prin efectul pe care-l produc asupra minților lor. Efectul derivă din trei surse: anticiparea beneficiilor, teama de dezavantaje și respectul sau atașamentul față de oameni sau instituții. Poate fi exercitată prin ordine, amenințări, autoritate sau charisma unui om sau a unei funcții, sau a unei combinații între cele două. Din perspectiva acestei definiții, se pot face patru distincții: între putere și influență, între putere și forță, între putere utilizabilă și putere inutilizabilă și între putere legitimă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
acestor trei factori este mai puțin evidentă, dar nu mai puțin reală. A existat o tendință de a reduce puterea politicii la utilizarea forței sau cel puțin de a o echivala cu succesul apelului la forță și cu persuasiunea, neglijând charisma. Această omisiune, după cum vom vedea 3, a condus la ignorarea prestigiului ca element independent în politica internațională. Totuși, fără a lua în calcul charisma unor persoane ca Napoleon și Hitler sau a unei instituții ca guvernul american sau Constituția Statelor Unite
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sau cel puțin de a o echivala cu succesul apelului la forță și cu persuasiunea, neglijând charisma. Această omisiune, după cum vom vedea 3, a condus la ignorarea prestigiului ca element independent în politica internațională. Totuși, fără a lua în calcul charisma unor persoane ca Napoleon și Hitler sau a unei instituții ca guvernul american sau Constituția Statelor Unite, sursele de încredere și atașament prin care voințele oamenilor se supun voinței unui asemenea decident sau unei asemenea instituții, este imposibil să înțelegem câteva
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
printre care trăiesc și, în special, pe purtătorii de cuvânt ai opiniei publice și pe liderii lor politici să înțeleagă și, dacă se poate, să aprobe politica externă pe care o reprezintă. Pentru această sarcină a „vânzării” unei politici externe, charisma diplomatului și modul cum înțelege psihologia popoarelor străine sunt cerințe esențiale. Pentru a îndeplini atribuțiile de menținere a păcii prin intermediul persuasiunii, al negocierii și al amenințării uzului de forță, reprezentantul diplomatic trebuie să joace un rol remarcabil. Ministerul său de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
puterea ca fiind capacitatea de constrângere provenită din „armele bune”, primul o definește drept o „relație psihologică” între inegali, decurgând din „anticiparea beneficiilor, teama de dezavantaje și respectul sau simpatia față de oameni sau instituții”18. Astfel, amenințările, ordinele, convingerea și charisma - toate sunt mijloace prin care este exercitată puterea, iar „tendința de a reduce puterea politică la aplicarea reală a forței sau cel puțin de a o echivala cu amenințările cu forța” este în mod explicit respinsă, considerând că neglijează rolul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de aptitudini sau particularități psihologice care asigură succesul în conducerea și dirijarea oamenilor. Cu timpul, se elaborează modelul charismatic al conducerii, bazat pe ideea că însușirile de conducător sunt fie un dar al zeilor, fie un dar al naturii. Termenul charismă a fost preluat din limba greacă (khárisma), el semnificând harul sau datul excepțional cu care este înzestrată o persoană. Primul care introduce în abordarea științifică termenul charismatic, echivalent cu cel de har, a fost Max Weber (1920). Prin charismă, nota
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Termenul charismă a fost preluat din limba greacă (khárisma), el semnificând harul sau datul excepțional cu care este înzestrată o persoană. Primul care introduce în abordarea științifică termenul charismatic, echivalent cu cel de har, a fost Max Weber (1920). Prin charismă, nota el, trebuie să înțelegem „o calitate extraordinară a unui om, fie reală, fie presupusă, fie pretinsă” (Weber, 1965, p. 354). El vorbește chiar despre o „autoritate charismatică”, ce trebuie înțeleasă # ca o autoritate asupra oamenilor la care ei se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asociate cu succesul în activitatea de conducere. Or, lucrul acesta este de‑a dreptul imposibil. O asemenea tendință este identificată și astăzi. De pildă, John C. Maxwell, enumeră nu mai puțin de 21 de calități ale liderului de succes: caracter, charismă, angajare, comunicare, competență, curaj, discernământ, concentrare, generozitate, inițiativă, ascultare, pasiune, atitudine, rezolvare de probleme, relații, responsabilitate, siguranță, antidisciplină, servitate, învățare, viziune (vezi Maxwell, 2002). Pe bună dreptate, cineva n‑ar putea deține toate aceste calități. Mai mult decât atât, se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
vor fi capabili de a realiza scopurile formulate. Referitor la cel de‑al doilea aspect, după care teoriile noi asupra conducerii charismatice se diferențiază de cele vechi - gradul de operaționalizare a conceptelor vehiculate -, precizăm că, dacă multă vreme conceptul de charismă era abordat doar dintr‑o perspectivă exclusiv teoretică, mai recent cercetătorii și‑au pus problema operaționalizării conceptului respectiv, descoperind o serie de comportamente observabile capabile a evidenția prezența sau absența carismei. În acest scop au fost construite diverse scări de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
construite diverse scări de diagnosticare a carismei. Printre acestea enumerăm: Scala de automonitorizare (Snyder, 1974); Test de comunicare afectivă (Friedman, Prince, Riggio, DiMatteo, 1980); Chestionar de orientare psihosocială (Romer, Gruder, Lizzadro, 1986) etc. Amintim în acest context operaționalizarea conceptului de charismă făcută de Stroe Marcus (2000) într‑un instrument cu 50 de întrebări, a cărui aplicare permite desprinderea a trei tipuri de comportamente charismatice (puternic charismatic, slab charismatic, neutru charismatic) (vezi Marcus, 2000, pp. 43‑51). Pe baza măsurătorilor sale, autorul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
priorităților, el trebuie să dea dovadă de rigoare în alegerea obiectivelor. Într‑o fază de descentralizare, trebuie să‑și împartă, să‑și delege puterea. Liderul modern nu este un lider de autoritate și de putere sau bazat uneori pe o charismă abuzivă, ci un lider „de inimă”, care respectă mai mult oamenii și demnitatea lor, emoțiile lor, chiar pe cele iraționale; el ameliorează situațiile, îi face pe ceilalți să „crească” și să se dezvolte, egoul lui nu domină, ci este pus
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Leadership Quarterly, 7 (3). HOUSE, R.J., MITCHELL, T.R. (1974), „Path‑goal theory of leadership”, Journal of Contemporary Business, 3, pp. 81‑98. HOUSE, R.J., HOWELL, J.M. (1992), „Personality and charismatic leadership”, Leadership Quarterly, 3. HOWELL, J.M. (1988), „Two faces of charisma: Socialized and personalized leadership in organizations”, în J.A. CONGER, R.N. KANUNGO (eds.), Charismatic Leadership: The Elusive Factor in Organizational Effectiveness, Jossey-Bass, San Francisco. HUCZYNSKI, A., BUCHANAN, D. (1991), Organizational Behaviour. An Introductory Text, Prentice Hall, New York, Londra. HUNT, J.G.
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
C. (1972), „Inerția percepției sociale. Efectele ei în procesul de conducere”, în Sociologia și știința conducerii, Editura Academiei Române, București. MANN, R.D. (1959), „A review of the relationship between personality and performance in small groups”, Psychological Bulletin, 56. MARCUS, S. (2000), Charismă și personalitate, Societatea Știință și Tehnică S.A., București. MAXWELL, J.C. (1999), Dezvoltă liderul din tine, Editura Amaltea, București. MAXWELL, J.C. (2002), Cele 21 de calități ale liderului, Editura Amaltea, București. MCELROY, J.C. (1991), „Attribution Theory Applied to Leadership: Lessons from
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
stiluri de conducere și defavorizează practicarea altora se pare că întrunește un mai mare acord al cercetătorilor. Este greu de crezut, de exemplu, că în condițiile unor niveluri înalte de stres ar putea fi practicată conducerea transformațională bazată pe inspirație, charismă, încredere, motivare etc. O idee care începe să fie unanim acceptată este aceea că, în linii mari, munca managerilor este mult mai stresantă decât cea a nonmanagerilor, de unde și semnificația crescută a efectelor stresului managerial. Cercetarea intreprinsă de Horia Pitariu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Sfântul Apostol Andrei este cunoscut pentru ceva esențial: el este cel dintâi chemat de Hristos să îi fie ucenic, după ce mai întâi fusese ucenic al lui Ioan Botezătorul. Acolo îl și cunoaște, de altfel, Hristos pe Andrei, în preajma Botezătorului, unde charisma sa îl va atrage pe primul ucenic. Cine este Andrei, știm cu toții: fratele lui Simon-Petru, cel care va fi discipolul cel mai important dintre cei 12 ai lui Hristos. Rolul lui Andrei este, poate, și să medieze cunoștința dintre Hristos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
și invidioși colegi de breaslă); n-a rezistat la plăcerile omenești, prea omenești, de care a abuzat până l-au distrus fizic, la cincizeci de ani. Dar toate acestea nu sunt de ajuns pentru a compune portretul unui mare poet. Charisma omului, amintirea ei, s-ar fi risipit ca un fum dacă nu s-ar fi sprijinit pe o operă poetică de esență rară. Este Nichita Stănescu Poetul, cu literă mare? Dacă aveți dubii, nu trebuie decât să-l (re)citiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
instituției bisericii) și cultul monarhic (a instituției regalității). Cultul personalității poate fi interpretat prin prisma puternicului concept weberian al "autorității charismatice" ca fiind programul cultural sponsorizat statal care mobilizează întregul aparat propagandistic în scopul îmbrăcării simbolice a liderului în aureola charismei în vederea consolidării legitimității politice a acestuia. M. Weber a gândit charisma ca pe o calitate intrinsecă a unei persoane, certificată empiric prin "fapte eroice de vitejie" încununate cu "succesele enigmatice" repurtate de cel înzestrat cu acest har (Gerth și Mills
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fi interpretat prin prisma puternicului concept weberian al "autorității charismatice" ca fiind programul cultural sponsorizat statal care mobilizează întregul aparat propagandistic în scopul îmbrăcării simbolice a liderului în aureola charismei în vederea consolidării legitimității politice a acestuia. M. Weber a gândit charisma ca pe o calitate intrinsecă a unei persoane, certificată empiric prin "fapte eroice de vitejie" încununate cu "succesele enigmatice" repurtate de cel înzestrat cu acest har (Gerth și Mills, 1946, p. 52). Ținând cont de această precizare, cultul personalității poate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
har (Gerth și Mills, 1946, p. 52). Ținând cont de această precizare, cultul personalității poate fi conceptualizat ca o tentativă programată de înzestrare extrinsecă a liderului cu calități carismatice. Personalitatea charismatică rezultată în urma travaliului cultic se bazează astfel pe o charismă artificială, extrinsecă, al cărei sediu rezidă în mijloacele propagandistice și nu în calitățile interne ale subiectului carismatic. În schimb, cultul partinic se bazează pe construcția ideologică a charismei instituționale. Partidul, ca avangardă a clasei proletare și instrument organizatoric care precipitează
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
carismatice. Personalitatea charismatică rezultată în urma travaliului cultic se bazează astfel pe o charismă artificială, extrinsecă, al cărei sediu rezidă în mijloacele propagandistice și nu în calitățile interne ale subiectului carismatic. În schimb, cultul partinic se bazează pe construcția ideologică a charismei instituționale. Partidul, ca avangardă a clasei proletare și instrument organizatoric care precipitează dezvoltarea legică a istoriei, este definită ca instituție charismatică și venerată ca atare. Programul... din 1974, adoptat drept "măreață carte de căpătîi" a discursului didactic (Almaș și Fotescu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
drepturi ca arianii, pentru ca în 1952, 37 la sută dintre respondenți să se declare mulțumiți că teritoriul Germaniei nu mai este populat de evrei. Și mai surprinzător este că un sfert din populația fostului Reich încă se afla sub farmecele charismei Führer-ului, 25 la sută dintre germanii din RFG declarând în 1952 că au o "opinie bună" despre Hitler (Judt, 2005, p. 58). Cu privire la "chestiunea vinovăției germane", cum a fost ea formulată de Jaspers, în decembrie 1951 doar 5 la sută
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
30 de ani. Tuns foarte scurt, îmbrăcat sportiv, l-am remarcat și pe el atunci când și-a făcut apariția în zonă, însoțit de soție și de un copil de vârstă mică. Posedă ceea ce aș putea numi, pseudo- weberian, o puternică „charismă de funcțiune” : ar putea fi, în viața de toate zilele, polițist, agent de pază sau interlop local, în orice caz, se vede că dispune de o putere reală și simbolică brutală, imediată, cinică. El a rămas angajat în rândul de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Freedberg notează concis, cu un fel de „satisfacție” ascunsă printre rânduri, că literatura antropologică sau metaantropologică rămâne destul de vagă, dacă nu este de-a dreptul reticentă, atunci când este vorba să analizeze astfel de cazuri de „obiectivare” a puterii (transfer de charismă) în situația unor asemenea obiecte traficate și comercializate în cadrul pelerinajelor. Tot el afirmă că există o legătură directă între cum arată un obiect și cât de eficace este acesta în ochii pelerinilor. (Freedberg, 1989 : 135-136). Iar eu nu pot să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
valoarea propriu-zis simbolică și cea de piață rămân relativ independente, chiar și atunci când anumite sancțiuni economice se adaugă consacrării culturale (Jonveaux, 2011 : 19-52). Este vorba (și) de o economie charismatică, deoarece la valoarea de „bun simbolic” a produselor se adaugă charisma personală a călugărilor, care au acest privilegiu, în timpul târgurilor, expozițiilor, pelerinajelor, „de a fi în lume și în exteriorul acesteia, produsele de mănăstire având în ochii clienților imaginea că vin dintr-o lume extraordinară, fabricată de persoane ieșite din comun
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a fi în lume și în exteriorul acesteia, produsele de mănăstire având în ochii clienților imaginea că vin dintr-o lume extraordinară, fabricată de persoane ieșite din comun” (Jonveaux, 2011 : 438). Prin observații direct din teren certific modul în care „charisma” personală a călugărilor și a călugărițelor contribuia la vânzarea produselor ; mă gândesc doar la mierea de la Mănăstirea Turnu sau la tincturile, uleiurile „naturiste” ale Mănăstirii Adormirea Maicii Domnului, Petru Vodă. Acest „mar keting” al tradiției, al întoarcerii la surse nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]