389 matches
-
care dețin deja însușirile și trăsăturile asociate cu succesul sau eficiența activităților desfășurate), și nu formării liderilor. # Teoriile personologice au luat de‑a lungul timpului diferite înfățișări, dintre care două ni se par a fi tipice, și anume teoria conducerii charismatice și teoria trăsăturilor. 2.2.1. Teoria conducerii charismaticetc "2.1. Teoria conducerii carismatice" Mai este cunoscută și sub denumirea de teoria eroilor sau a marilor personalități. A fost formulată în perioada de început a psihologiei și a ramurilor sale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ale oamenilor de geniu. Prin prisma acestei concepții, conducerea este socotită o funcție a persoanei înzestrate încă de la naștere cu o serie de aptitudini sau particularități psihologice care asigură succesul în conducerea și dirijarea oamenilor. Cu timpul, se elaborează modelul charismatic al conducerii, bazat pe ideea că însușirile de conducător sunt fie un dar al zeilor, fie un dar al naturii. Termenul charismă a fost preluat din limba greacă (khárisma), el semnificând harul sau datul excepțional cu care este înzestrată o
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conducător sunt fie un dar al zeilor, fie un dar al naturii. Termenul charismă a fost preluat din limba greacă (khárisma), el semnificând harul sau datul excepțional cu care este înzestrată o persoană. Primul care introduce în abordarea științifică termenul charismatic, echivalent cu cel de har, a fost Max Weber (1920). Prin charismă, nota el, trebuie să înțelegem „o calitate extraordinară a unui om, fie reală, fie presupusă, fie pretinsă” (Weber, 1965, p. 354). El vorbește chiar despre o „autoritate charismatică
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
charismatic, echivalent cu cel de har, a fost Max Weber (1920). Prin charismă, nota el, trebuie să înțelegem „o calitate extraordinară a unui om, fie reală, fie presupusă, fie pretinsă” (Weber, 1965, p. 354). El vorbește chiar despre o „autoritate charismatică”, ce trebuie înțeleasă # ca o autoritate asupra oamenilor la care ei se supun în virtutea credințelor lor în această calitate extraordinară a persoanei considerate (ibidem). # Teoria conducerii charismatice nu a apărut pe terenul psihologiei organizaționale, ci pe cel al politicii și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
presupusă, fie pretinsă” (Weber, 1965, p. 354). El vorbește chiar despre o „autoritate charismatică”, ce trebuie înțeleasă # ca o autoritate asupra oamenilor la care ei se supun în virtutea credințelor lor în această calitate extraordinară a persoanei considerate (ibidem). # Teoria conducerii charismatice nu a apărut pe terenul psihologiei organizaționale, ci pe cel al politicii și sociologiei. Totuși, ea a exercitat o puternică atracție pentru psihologii din mediile organizaționale deoarece conținea, cel puțin virtual, explicații plauzibile pentru efectele extraordinare obținute în activitatea de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cel al politicii și sociologiei. Totuși, ea a exercitat o puternică atracție pentru psihologii din mediile organizaționale deoarece conținea, cel puțin virtual, explicații plauzibile pentru efectele extraordinare obținute în activitatea de conducere. Serge Moscovici, un bun cunoscător al psihologiei șefului charismatic, crede că puterea liderului charismatic se află, pe de o parte, în faptul că harul charismatic, o dată recunoscut, acționează ca un placebo simbolic, iar pe de altă parte, în ambivalența sentimentelor pe care le generează carisma. El nota: # Carisma este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Totuși, ea a exercitat o puternică atracție pentru psihologii din mediile organizaționale deoarece conținea, cel puțin virtual, explicații plauzibile pentru efectele extraordinare obținute în activitatea de conducere. Serge Moscovici, un bun cunoscător al psihologiei șefului charismatic, crede că puterea liderului charismatic se află, pe de o parte, în faptul că harul charismatic, o dată recunoscut, acționează ca un placebo simbolic, iar pe de altă parte, în ambivalența sentimentelor pe care le generează carisma. El nota: # Carisma este în același timp o grație
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
organizaționale deoarece conținea, cel puțin virtual, explicații plauzibile pentru efectele extraordinare obținute în activitatea de conducere. Serge Moscovici, un bun cunoscător al psihologiei șefului charismatic, crede că puterea liderului charismatic se află, pe de o parte, în faptul că harul charismatic, o dată recunoscut, acționează ca un placebo simbolic, iar pe de altă parte, în ambivalența sentimentelor pe care le generează carisma. El nota: # Carisma este în același timp o grație și un stigmat. Ea conferă celui care o posedă semnul unei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
dar și sperie (Moscovici, 1997, p. 101). # Fără îndoială că asemenea „efecte” ale carismei nu puteau să nu rețină atenția celor care erau interesați de obținerea „supunerii” oamenilor din mediile organizaționale, mai ales din cele economice. Teoria și modelul conducerii charismatice, așa cum au fost ele formulate inițial, au fost de mult depășite și chiar părăsite pentru o bună bucată de vreme. Ele nu sunt însă total lipsite de semnificație. Cel puțin două semnificații ne rețin atenția: 1) contribuția adusă la formularea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
identificăm aceste calități și, eventual, să le măsurăm” (Sîntion, 2000, p. 19); 2) această ipoteză a impulsionat cercetările care au condus la formularea teoriei trăsăturilor în anii ’30-’40 ai secolului trecut și a unei noi teorii (renovate) a conducerii charismatice în anii din urmă (’80-’90) la care ne vom referi într‑o altă parte a lucrării noastre. 2.2.2. Teoria trăsăturilortc "2.2. Teoria trăsăturilor" Această teorie consideră că succesul conducerii se datorează unor trăsături de personalitate proprii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ale practicării unui asemenea tip de conducere, subestimând, în schimb, posibilele efecte negative. Liderii tranzacționali induc, de obicei, conformismul subordonaților, în schimbul unor stimulente concrete. Tocmai de aceea, cercetătorii au început să teoretizeze noi forme ale conducerii, cum ar fi conducerea charismatică (nu cea tradițională, ci o alta nouă, revăzută) și conducerea transformațională. La acestea ne vom referi într‑un alt context al lucrării noastre. 2.8. Sinteză: modelele conduceriitc "8. Sinteză\: modelele conducerii" Teoriile elaborate de‑a lungul timpului sunt încă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se nasc, nu se fac (fals, spun cei doi autori, capacitățile și competențele majore ale unui lider putând fi învățate, educate, „cel puțin dacă dorința fundamentală de a învăța există și nu suferim de deficiențe de învățare”); 3. liderii sunt charismatici (unii sunt, cea mai mare parte nu, chiar carisma putând fi învățată); 4. capacitatea de a conduce există numai la vârful unei organizații (nu‑i adevărat, ea este răspândită și poate fi practicată în întreaga organizație, multiplicarea rolurilor de conducător
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
așa cum este el practicat într‑o parte sau alta a lumii - și așa a apărut concepția leadership‑ului de tip A, J și Z; poate în reconsiderarea locului și rolului liderului în procesul conducerii - și astfel a apărut leadership‑ul charismatic; poate în transformarea situațiilor și subordonaților astfel încât să se obțină performanțe maxime - și așa a apărut leadership‑ul transformațional. Aceste trei tipuri de leadership vor face obiectul paginilor următoare. 5.3.2. Leadership‑ul de tip A, J și Ztc
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cultural. 5.3.3. Leadership‑ul charismatictc "3.4. Leadership‑ul carismatic" Reprezintă un tip superior de conducere care a început să fie tot mai mult abordat, teoretizat și explicat. Nu este vorba doar despre o revenire la vechea teorie charismatică a conducerii, ci despre o prefigurare a unor noi explicații ca urmare a rezultatelor cercetărilor empirice și, mai ales, a extensiei conducerii la nivelul comportamentului organizațional. Chiar dacă unele dintre postulatele lui Weber despre conducerea charismatică (liderul de excepție, situația de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o revenire la vechea teorie charismatică a conducerii, ci despre o prefigurare a unor noi explicații ca urmare a rezultatelor cercetărilor empirice și, mai ales, a extensiei conducerii la nivelul comportamentului organizațional. Chiar dacă unele dintre postulatele lui Weber despre conducerea charismatică (liderul de excepție, situația de criză, misiunea salvatoare a liderului, atracția resimțită de subordonați față de lider, succesul repetat al liderului) sunt reluate și conservate în mai toate teoriile, noile concepții diferă aproape radical de cele vechi prin cel puțin două
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
prin cel puțin două caracteristici. Pe de o parte, este vorba despre ponderea acordată unuia sau altuia dintre elementele de mai sus, iar, pe de altă parte, despre gradul de operaționalizare a lor. Astfel, dacă în teoriile vechi asupra conducerii charismatice ponderea cea mai mare o avea liderul - de fapt, însușirile și calitățile de excepție ale acestuia - în virtutea cărora el obținea rezultate și succese remarcabile, mai recent în prim‑plan trece atracția resimțită de subordonați față de lider. Aceasta aduce cu sine
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la explicarea ei atribuțională. Carisma apare ca reprezentând o simplă atribuire, virtual fără legătură cu conduitele și comportamentele liderului. Chiar dacă un asemenea punct de vedere este extremist, el a orientat cercetările de la simple inventare de însușiri și trăsături necesare liderului charismatic sau care fac dintr‑o persoană un lider charismatic, la studierea comportamentelor conducătorilor, la observarea acestora și abia apoi la interpretarea lor ca exprimând calități charismatice. Jay A. Conger și Rabindra N. Kanungo (1988) propun chiar o schemă în care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
simplă atribuire, virtual fără legătură cu conduitele și comportamentele liderului. Chiar dacă un asemenea punct de vedere este extremist, el a orientat cercetările de la simple inventare de însușiri și trăsături necesare liderului charismatic sau care fac dintr‑o persoană un lider charismatic, la studierea comportamentelor conducătorilor, la observarea acestora și abia apoi la interpretarea lor ca exprimând calități charismatice. Jay A. Conger și Rabindra N. Kanungo (1988) propun chiar o schemă în care redau stadiile (etapele) evoluției liderului charismatic. În primul stadiu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
extremist, el a orientat cercetările de la simple inventare de însușiri și trăsături necesare liderului charismatic sau care fac dintr‑o persoană un lider charismatic, la studierea comportamentelor conducătorilor, la observarea acestora și abia apoi la interpretarea lor ca exprimând calități charismatice. Jay A. Conger și Rabindra N. Kanungo (1988) propun chiar o schemă în care redau stadiile (etapele) evoluției liderului charismatic. În primul stadiu, conducătorul evaluează atent statu‑quo‑ul pentru a vedea posibilitățile de schimbare. El acordă o atenție deosebită
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
persoană un lider charismatic, la studierea comportamentelor conducătorilor, la observarea acestora și abia apoi la interpretarea lor ca exprimând calități charismatice. Jay A. Conger și Rabindra N. Kanungo (1988) propun chiar o schemă în care redau stadiile (etapele) evoluției liderului charismatic. În primul stadiu, conducătorul evaluează atent statu‑quo‑ul pentru a vedea posibilitățile de schimbare. El acordă o atenție deosebită nevoilor subordonaților și constrângerilor organizaționale. În același timp, liderul caută sau chiar provoacă deficiențe stării curente. În stadiul al doilea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
își influențează subordonații, ci și invers: subordonații influențează comportamentele conducătorilor. Dacă încrederea subordonaților în conducătorii lor se transmite prin contagiune de la unul la altul, dacă rezultatele conducătorilor sunt validate de subordonați, atunci este foarte probabil ca acel conducător să devină charismatic sau, cel puțin, să fie charismatic în ochii subordonaților. Mai mult însă decât schimbarea ponderii unor elemente componente ale leadership‑ului charismatic, cercetările recente introduc și susțin cu mai multă tărie ideea interacțiunii complexe a factorilor care asigură succesul conducerii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
subordonații influențează comportamentele conducătorilor. Dacă încrederea subordonaților în conducătorii lor se transmite prin contagiune de la unul la altul, dacă rezultatele conducătorilor sunt validate de subordonați, atunci este foarte probabil ca acel conducător să devină charismatic sau, cel puțin, să fie charismatic în ochii subordonaților. Mai mult însă decât schimbarea ponderii unor elemente componente ale leadership‑ului charismatic, cercetările recente introduc și susțin cu mai multă tărie ideea interacțiunii complexe a factorilor care asigură succesul conducerii charismatice. Unul dintre cei mai importanți
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la altul, dacă rezultatele conducătorilor sunt validate de subordonați, atunci este foarte probabil ca acel conducător să devină charismatic sau, cel puțin, să fie charismatic în ochii subordonaților. Mai mult însă decât schimbarea ponderii unor elemente componente ale leadership‑ului charismatic, cercetările recente introduc și susțin cu mai multă tărie ideea interacțiunii complexe a factorilor care asigură succesul conducerii charismatice. Unul dintre cei mai importanți psihologi care susțin cu tărie interacțiunea componentelor leadership‑ului charismatic este House (1977). În esență, teoria
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sau, cel puțin, să fie charismatic în ochii subordonaților. Mai mult însă decât schimbarea ponderii unor elemente componente ale leadership‑ului charismatic, cercetările recente introduc și susțin cu mai multă tărie ideea interacțiunii complexe a factorilor care asigură succesul conducerii charismatice. Unul dintre cei mai importanți psihologi care susțin cu tărie interacțiunea componentelor leadership‑ului charismatic este House (1977). În esență, teoria lui House aplicată mediilor organizaționale combină trăsăturile personale cu comportamentele liderului și cu factorii situaționali. După el, în leadership
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
unor elemente componente ale leadership‑ului charismatic, cercetările recente introduc și susțin cu mai multă tărie ideea interacțiunii complexe a factorilor care asigură succesul conducerii charismatice. Unul dintre cei mai importanți psihologi care susțin cu tărie interacțiunea componentelor leadership‑ului charismatic este House (1977). În esență, teoria lui House aplicată mediilor organizaționale combină trăsăturile personale cu comportamentele liderului și cu factorii situaționali. După el, în leadership‑ul charismatic sunt implicate patru însușiri personale ale liderului (dominanța, încrederea în sine, nevoia de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]