2,711 matches
-
că nu le mai trecuse pragul. Iar acum, poftim, o chemau! Încrezătoare în ea și în flori, Mira sună scurt. Cu siguranță, florile vor fi un adevărat passe-partout pentru a ajunge la sufletul ferecat cu o mie de lacăte fără chei al Marietei! Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 3 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
poftim, o chemau! Încrezătoare în ea și în flori, Mira sună scurt. Cu siguranță, florile vor fi un adevărat passe-partout pentru a ajunge la sufletul ferecat cu o mie de lacăte fără chei al Marietei! Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 3 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1787, Anul V, 22 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CAPITOLUL 3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382641_a_383970]
-
în ogradă, sub privirile pline de admirație ale consoartei, încălecă pe roibul său și, după ce străbătu ulița satului, se îndreptă către coline. Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi imens de apă se revărsa de undeva, de sus, de pe munte, și plutea zgomotos în gol, apoi lovindu-se de
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ROMANUL "LEGĂTURA DE CHEI" - CAPITOLUL 13 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Se trezi cu noaptea-n cap, se răcori de somnul îngreunat de vise și ieși la o plimbare prin parcul din apropiere. Închise
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
dea ceva. Într-adevăr, castronul de mâncare avea doar două bobițe simbolice din hrana lui preferată. Se achită în grabă de sarcina ultimă a zilei, îndreptându-se spre dormitor, uitând totul și cufundându-se într-un somn adânc, închizând cu chei de vis ușa zbaterilor diurne. Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 13 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1857, Anul VI, 31 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
simbolice din hrana lui preferată. Se achită în grabă de sarcina ultimă a zilei, îndreptându-se spre dormitor, uitând totul și cufundându-se într-un somn adânc, închizând cu chei de vis ușa zbaterilor diurne. Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 13 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1857, Anul VI, 31 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
primit informații interesante despre istoricul mănăstirii, al bisericuței cu hramul Izvorul Tămăduirii și al noii biserici cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Ne-am continuat călătoria pe jos, pe un drum forestier, pe firul râului Geoagiu, până la intrarea în chei. Nu se poate reda în cuvinte peisajul pitoresc, în culorile pastelate ale toamnei, ca un rai, caracterizat de micii excursioniști. Cei care au văzut toate acestea sunt elevii din „ Cercul micilor jurnaliști ”din clasele a III-a C, a III
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93063_a_94355]
-
furculița sau lingură de acasă, după premisa că despărțirile se fac în grabă și cel care pleacă nu mai apucă să-și ia tacâmurile o dată cu pijamalele. Restaurantul are o tradiție încă din perioada lui Napoleon și se află undeva pe cheiul Dunării, pe lângă templul Uraniei, unde se întocmește zodiacul universal.» «Îți place genul acesta de turism romantic?» - îl întreb pe Mihai. «Cu siguranta! Atunci cand ghidez grupurile în excursii observ acest fenomen al apropierii dintre oameni prin cultură. E un spectacol - comportamentul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ROMANUL "LEGĂTURA DE CHEI" - CAPITOLUL 4 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Mira așteptă îndelung până ca Mira-Mică să desferece cu cele trei chei ușa apartamentului și, nici nu intră bine, că și află cât
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
N-avea să se oprească nici când Mira o salutase, ieșind pe ușă. Coborând treptele, fu surprinsă de cheile răsucite de vară-sa în urma ei. Sunaseră vindicativ ca lătratul unei mitraliere... Deci, cât de vindicativ?! Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI - CAPITOLUL 4 / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1794, Anul V, 29 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
este să se vâre în pat. Ar fi prea mult pentru ea, e mâna altcuiva. Oricum, cineva și-a vârât nasul în hârtiile mele... Vrei să pari detașat, dar deja te gândești să schimbi yala. Ai pierdut un rând de chei. Ori ți-au fost sustrase. Așa reiese din jurnal. Ți-ai lăsat - într-o cafenea - geanta pe un scaun, vreme de un pipi. Ai scris la masă; atunci ai conceput afișul: a rămas la vedere două-trei minute. În local era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a ucis pe unchiul Abel. Sunt agresat, pândit! Aseară, când te-ai întors acasă, ai găsit acele de pe mozaic mișcate; stratul de talc păstrează și acum urma unor pantofi de damă. Te-a vizitat, poate, fufița, are un rând de chei. FILOZOFUL. „Ce știe Filozoful despre dragoste?” - asta o frământă pe Caravella. S-a mutat cu catrafuse cu tot la Darling și, seara, ține „conferințe”. Am ajuns de basmul unei târfe! Ce cred despre iubire? Nu există cuvânt mai tocit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de vară, care pe uscat părea Încă Îndepărtată, anunțată doar de rafalele de vânt umed și cald. Aruncă o privire rapidă de-a lungul liniei de coastă. Înspre stânga, către sud, recunoscu portul despre care Îi vorbiseră țăranii, un simplu chei din pari, abia adăpostit Într-un golfuleț micuț, ocrotit de o scurtă limbă de pământ. Împrejur, câteva colibe din lemn alcătuiau un cătun de pescari. Însă un alt amănunt Îi atrase atenția. Mai Înainte, la vreo sută de coți depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
printre foșnitoare pâlcuri de trestii, lunecă precum o fregată pe apă, pe mare, galopează spre Stambul stârnind praful, iese prin Dardanele, zigzaghează printre insulițele Egeei, se coboară în Mediterana, urcă spre Adriatica și - quod erat demonstrandum - trage pe unul din cheiurile puturoase ale Veneției. Episodul 144 FRUMOS E îN FOILETON LA VENEȚIA Veneția! Puternic centru economic și industrial, important port maritim cu un volum al traficului de mărfuri depășind 2 milioane de tone pe an în secolul al XVII-lea: așezare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acestea erau forme particulare, neavând puterea exemplarității. Predomina dragostea pentru aproapele tău, chiar dacă acesta era plecat peste mări și țări, ba poate tocmai de aceea. Pe la orele 5 după-amiaza, puteai vedea grupuri-grupuri de tinere venețiene îmbrăcate cu gust coborând pe cheiuri și privind cu dese oftaturi în largul mării. Erau tinerele îndrăgostite de flota maritimă a Veneției. Câteodată, flota venea înjumătățită și-atunci Veneția răsuna câteva minute bune de plânsul și vaietele celor care trebuiau să aștepte să se ridice o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și celebra vorbă venețiană: „Dacă ai gondola spartă, crezi că n-o să se observe?” Episodul 147 DISTRACȚIILE VENEȚIEI Multe și felurite erau distracțiile la Veneția; însă, prin caracterul lor permanent și sistematic, cele mai importante erau trei: balurile, plimbatul pe chei și privitul în larg. Vestite prin fast și bun gust, balurile venețiene căpătaseră în secolul de care vorbim o amploare tară precedent, desfășurându-se în cele mai variate medii, fără deosebire de avere, sex, cultură. Mai reușite erau, evident, balurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scutită de canoane aristocratice. Urmau balurile breslașilor și, în fine, balurile prostimii, gorzoviglie, adică „chefuri” sau „băute”. Spre deosebire de celelalte, balurile prostimii, din cauza unei surde și permanente înfruntări cu clerul, se desfășurau și lunea și vinerea. Vom trece peste plimbările pe chei, aceleași aici ca pretutindeni, și vom pomeni de o distracție specifică Veneției: privitul în larg. în fiecare după-amiază senină, cu precădere sâmbăta și duminica, zeci, sute de venețieni stăteau pe chei privind în larg. în zilele de sărbătoare se organizau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Venite! — Ce-a zis? - întrebă Iovănuț. — Că dacă mergem, ce ne costă? - traduse în șoaptă Metodiu. Andiamo! Conduși de signora Maxima, călugării noștri traversară piața San Marco, coborâră în gondola femeii și-o porniră pe Canalul Grande. Privindu-i de pe chei, ai fi zis că-s trei amorezi. Curând, ieșiră de pe Canal Grande, cotind pe unul din numeroasele canalete pe marginile căruia se înșirau masive clădiri pe piatră mucegăite. Pe locul gondolierului, mânuind cu dibăcie vâsla lungă, stătea signora Maxima, salutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
unei case cu trei etaje. De la o fereastră a etajului doi țâșni deodată un câine, care făcu o voltă în aer și intră perfect perpendicular cu trupul în apă, la doi pași de gondolă. Câinele înotă puțin, apoi ieși pe chei, scuturându-se, și intră în casă. — E opt și jumătate - zise signora Maxima, văzând nedumerirea celor doi călugări. La ora asta, don Peleto, doctorul, își spală câinii. într-adevăr, la fereastra cu pricina, apăru doctorul. O salută cu deferență pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un dulce crepuscul pe valurile blânde ale senectuții. în fiecare dimineață de marți și sâmbătă, când turiștii debarcau cu forfota lor obișnuită, sute de bătrâni venețieni, bocănind cu bastoanele, cârjele sau împingând roțile cărucioarelor pentru faza ultimă, se înghesuiau pe chei în așteptarea vizitatorilor pe care apoi, cei care mai puteau, îi conduceau ca niște ghizi destoinici prin oraș, arătându-le cutare palat, cutare canal sau cutare mătușă de 106 ani ce mai reușea să croșeteze coerent. Cei care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
micile atenții primite de la turiști, venețienii mai reușeau să facă și să vândă coșulețe de nuiele împletite, figurine din dopuri, fluierici, sandale romane, iar câțiva ce stăteau bine cu plămânii, și pahare de sticlă suflate în atelierul de sticlărie de lângă chei. Cam asta visa noaptea doctorul Peleto. Când se trezea dimineața la hâda realitate în care se mișcau haotic tineri obraznici, impulsivi, fără respect, doctorul ofta și-abia aștepta să vină seara să se cufunde din nou în oaza lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pivniță. Un șobolan lung, costeliv, le tăie calea, se uită la Vodă și se aruncă în gol. Mirosea pretutindeni a mucegai și a lucru făcut de mântuială. Ajunseră jos și Ximachi își ridică anteriul, desprinzând de la brâu o legătură de chei. Numără cheile de la dreapta la stânga și pe-a șaptea o scoase din mănunchi și-o potrivi în broasca unei uși mici, pecetluită cu fier. Descuie ușa și intră aplecat, urmat de Vodă. Pătrunseră într-o odaie scundă, boltită, întunecoasă. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cafegii, borcanagii de iaurt și patrule. Chemați prin semne clare și imperioase cu mâna de o santinelă cu fes, eroii noștri acostară la primul chei și căpitanul Georgios pregăti pentru verificare actele. Episodul 229 PE CHEI Când vasul atinse parapetul cheiului, comandantul turc dădu mâna cu Metodiu și Georgios, spunând: — Ce-a fost, a fost. Nu mi-o luați în nume de rău. Așa sunt vremurile. Astăzi suntem noi în frunte. Mâine, cine știe! Aș vrea totuși să-mi păstrați o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu Metodiu și Georgios, spunând: — Ce-a fost, a fost. Nu mi-o luați în nume de rău. Așa sunt vremurile. Astăzi suntem noi în frunte. Mâine, cine știe! Aș vrea totuși să-mi păstrați o amintire plăcută. Sări pe chei, urmat de cei trei ieniceri, dar înainte de a se depărta, se mai întoarse o dată, oprit de-un gând: — Cred că va veni o vreme, spuse el visător, când toți vom fi ca frații, când, cum să zic, dumneata, părinte, vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]