780 matches
-
în urmă. Nu-i vine să creadă că tânăra cu alură de doamnă stilată este aceeași cu adolescenta de acum două decenii și jumătate înaltă, subțirică, cu fața luminoasă și ochii iscoditori. Nici în bărbatul cu mustață, cu început de chelie și de burtă nu-l identifică pe puberul slab, cu pomeții obrajilor proeminenți și cu începutul pufului de mustață abia mijit. Ora de dirigenție începe să capete pentru Dumitru Dascălu o desfășurare de videoclip, în care percepțiile se amestecă în
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
Distanțarea de literatura anterioară se face și în incipitul textului, prin adverbul "de mult" care implică un hiatus temporal, dar și prin punerea sub semnul vetustului, al degradării a unui motiv literar extrem de vechi "aștrii muriseră de gripă", "Luna enormă chelie". Tocmai acest carnavalesc în prezentare i s-a reproșat lui Tonegaru, unii considerându-l joc gratuit, amuzant, dar fără valoare literară. (v. Cornel Regman în epocă). În realitate, aici pare a fi vorba nu despre un joc, ci mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fi aici afirmată cu ironie și cu un oarecare tragism "De mult aștrii muriseră de gripă și cu excepții/ unii mai aveau două colțuri ca jandarmii italieni la chipiu/ iar alții păstrau integral geometria în Oceanul Celest./ unde Luna enormă chelie plutea printre tot ce nu era viu". Dincolo de imaginile acestea, dincolo de aspectul suprarealist al textului, să bănuim o conturare alegorică a universului literar al epocii? Sau doar o discuție în termeni generali despre universul poetic? Greu de zis, în condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ce veșnică plută pe imagini era Luna!" (Luna hieratică) sau "de mult aștrii muriseră de gripă și cu excepții/ unii mai aveau două colțuri ca jandarmii italieni la chipiu/ iar alții păstrau integral geometria în Oceanul Celest/ unde Luna enormă chelie plutea printre tot ce nu era viu./ (...) și revenea lustruită pe talazuri lângă stelele veștede/ de care visătorii anină caligrafia romantismului pe cer." (Alegorie generală). Este motivul asupra căruia revine cel mai des Constant Tonegaru într-o manieră demitizantă și
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
49, îl aruncase și pe dânsul în închisoare sub culorile stindardului țărănist. L-am recunoscut numai după nume și timbrul vocii, caracteristic tribunilor. Din 1938, când absolvise, în locul părului bogat, căzut pe spate, negru lucitor, în frizură eminesciană, vedeam o chelie respectabilă, în locul siluetei arhanghelești, o corpolență aparent greoaie, iar în locul mișcărilor dezinvolte, o reținere puțin timorată. Mai greu i-am recunoscut privirea. Ochiul, luminătorul sufletului, a vorbit aproape totdeauna mai mult decât cuvântul. Privirea de altădată, luminoasă, francă, neduplicitară, era
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
și, până să-și dea seama ce se întâmplă, s-a trezit în balia cu apă. Copiii au săpunit niște cârpe la iuțeală și-au început să-l spele ca pe un copil la scaldă, frecându-l bine, din creștetul cheliei și până la tălpile picioarelor, nedându-i răgaz să facă vreo mișcare de protest sau de scăpare. Deși în primele momente se părea că nu-i convine, încet, mimica lui a căpătat o tentă de acceptare bucuroasă și gura i-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
apel Creangă, și scoțînd perforatorul face-o gaură-n bilet! tot mai liniștit fără, mototolești o hîrtie, ai dat-o controlorului și te-ai întors pe partea cealaltă, la somn de voie, dezalcoolizare, faceți găuri unde știți! mustața stă pleoștită, chelia crește! dacă sîntem domnișoară mai animăm pustiul cu băieți, urc spre etajul vagonului pînă la penultima treaptă și mă întorc în vîrful picioarelor, dar tot pustiu locul, bîjbîie gesturi de confuzie bahică pe sticlă, de afară miros de hoit prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de țevi Roman, agresiune în întuneric, gramatica narativă neschimbată, Roman cu țestosul cel mai apropiat sărind din somn, Bacăul? zîmbește-i, m-am ridicat, mă cumpănesc între banchete spre ieșire, mai este pînă la Bacău! adormisem!... să constat cu ochii mei! chelia, accelerație în lung de peron, omenia Vioricăi Agarici în inscripție, Moldova, trenul peste ~ , doar podul din Turner, fum-viteză, numele exact al tabloului? senescit mundi, a mai îmbătrînit cu o stație, semnalizează alternativ, vizual și sonor, în roșu, mîine va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
nou a descrie înfățișarea vărului meu. Fața lui pare negricioasă, deși nu e propriu-zis smead. Trebuie să se radă de două ori pe zi. Uneori pare efectiv murdar. Părul lui, acum o cunună deasă, neîngrijită, în jurul unui mic petec de chelie, este de un castaniu închis, ca al mătușii Estelle, numai că-i foarte uscat și neorânduit, în timp ce părul ei era mătăsos. Ochii îi sunt de un căprui întunecat, o culoare incertă și greu de specificat, care pare să-și schimbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sau poate că era doar un efect al luminii mai limpezi. Ochii căprui, întunecați, î[i dădeau la iveală petele gălbui-ocru, țesutul roșiatic al buzelor subțiri era fin, părul negru părea mai viu și mai strălucitor, ascunzându-i peticul de chelie. Misterioasa mască de asemănare cu mătușa Estelle era mai prezentă ca de obicei, deși James nu zâmbea. Am început să-i vorbesc: — James, doresc să pleci, doresc să plecați cu toții. Mâine. O.K.? James se încruntă: — Numai dacă pleci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
văzusem, și am zis că mă curentează. A făcut plisc, și am zis eu în capu’ meu că gata, am murit. Da’ nu, că m-a pozat! Da’ eu n-am știut asta... M-a tuns, așa cum ești mata (la chelie - n.n.), și mi-a dat o căciulă beretă, de aia militară, că era toamnă. Zice: Ține căciula așa! Am ținut căciula așa și unu’ de o parte, unu’ de o parte, m-a’ luat de braț și m-a’ dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a purta pantaloni de golf, la modă pe vremea tineretului emancipat de după primul război mondial. Din partea elevilor, faptul îi atrăsese porecla de „Bilă”. Având un caracter aprins, i se mai spunea și „Chibrit”. Intrând agale în clasă, se holba de sub chelie cu doi ochi bulbucați și albaștri la „flăcăii” pe care îi instruia în științele exacte. Întotdeauna avea câte o observație la adresa ciracilor sau o zicală potrivită. De pildă, câte unul își pâra colegul, zicând că i-ar fi împrumutat creionul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Lesnea care, ca de obicei, recita cu patos „Șalul negru”. Cu expresiile sale dialectale de regulă vulgare, Istrati avea succes. Lesnea, unul nebun, în timp ce Faur nu conta. Aflat și el în sală, Mărgărit a stat cuminte până ce un bătrânel cu chelia nespălată critică indignat, în fraze încâlcite, modul în care centrul ignora Iașul. Ridicolă, intervenția l-a săltat de jos pe Mărgărit care a contrazis-o tăios și a încheiat cu un gest ce reteza: „Discursul tovarășului juristconsult CA-DE !” Cu o
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
un cap mai înalt, binecunoscuta-i calabreză cât o roată de car plutea pe deasupra mulțimii. Cu tot așa de binecunoscuta lavalieră care-i încadra fața rotundă, Sadoveanu părea jovial. Ca un lighean de aramă încinsă, plutea, la nivelul umerilor săi, chelia lui George Lesnea și sclipeau ochișorii de tătar ai lui Ion Istrati. Prezidiul s-a înșirat pe scenă în spatele unei mese. Sau ținut discursuri. Când i-a venit rândul, în picioare, maestrul își începu alocuțiunea într-o domoală și fermecătoare
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
unii dintre dânșii publiciști, cei din generațiile mai vechi ca Serafim Ionescu, Vasile Costăchescu, Gheorghe Mazăre și George Stino - profesorul lui Sadoveanu - constituiau pentru fălticineni nume de pioasă amintire. Alții erau prezențe stimabile: Sorin Gorovei, cu șapca lui turtită pe chelie și pantalonii golf care îi imprimau o imagine de sferă, poreclit de elevi „Bilă”, care bulbuca ochi plin de sarcasm la „flăcăi”, adică la elevi. Severul profesor Haralambie Băeșu care preda geografia, „el fugitivo” pictor Gheorghe Șaru ce nu reușea
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cel cu care călătoream s-a prăbușit în gol. Cu eforturi disperate a reușit să-și oprească căderea. Acum se află sub noi. E bine pentru el că merge tot în sus... Priviți, femeia aceea din dreapta! interveni precipitat cel cu chelie. Ah, păcat! Ați întors capul prea târziu, nu se mai vede. Urca repede repede. În zona aceea suflul ascendent pare mai puternic. Dacă am putea da din coate, am ajunge și noi acolo. Poate și aerul e mai cald. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
stai să ți-l prezint", dar sacul era lîngă mine și Jackie plecase. POPAS ÎN ALPI Îmi permiteți să citesc și eu " Le Monde", doamnă? Asta se întîmpla în 1964, pe plajă la Mamaia. Un bărbat îndesat, roșcovan, cu o chelie strălucitoare și ochelari cu ramă subțire, se oprise în dreptul meu, privind ziarul pe care tocmai îl lăsasem pe nisip pentru a profita cu ochii închiși de una din razele de soare ce scăldau în acest august plin de toane, litoralul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în urmă. Nu-i vine să creadă că tânăra cu alură de doamnă stilată este aceeași cu adolescenta de acum două decenii și jumătate înaltă, subțirică, cu fața luminoasă și ochii iscoditori. Nici în bărbatul cu mustață, cu început de chelie și de burtă nu-l identifică pe puberul slab, cu pomeții obrajilor proeminenți și cu începutul pufului de mustață abia mijit. Ora de dirigenție începe să capete pentru Dumitru Dascălu o desfășurare de videoclip, în care percepțiile se amestecă în
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
Un simplu afiș ce îmi sărise în ochi la auzul vorbelor ,,oficiale’’ rostite de doamna Mari. Există acolo și asta e pe puțin un semn de autoritate, un semn vag dar sigur, de normalitate. Bărbosu, îmbrăcat în halat alb, cu chelie pe creștet, puțin puf alb crescut anemic pe lângă urechile-i mici și aproape rotunde, își mișcă barba albă vorbind răstit, rapid, foarte tare și puțin ,,pe nas''... De altfel un personaj pitoresc ,, piticu’ ’’, după cum îi spuneau în batjocură și niciodată
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ca fiind hepatic. Ce succes...neașteptat! Nu te mai scărpina, chiar dacă mâncărimea continuă e o simpla alergie! spun unele asistente. Așa voi face...să fiți sigure...! Imposibil să rămâi ca de piatră din moment ce ai astfel de reacții. După râie și chelie spune un vechi proverb românesc, din senin ori nu, m-am trezit cu ficatul mărit. Culmea spitalizării ar fi fost să am și râie și ficat bolnav! * * * Azi am schimbat întreaga lenjerie a patului și fața de perină. Fac asta
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
care Alexandra și eu am luat prânzul, arăt) că o persoan) particular) Într-o poziție public) dificil). Un b)rbat bine f)cut, de talie medie, are un grumaz puternic, cu o fâț) ce pare mai mare din cauza Începutului de chelie, cu un ten deschis la culoare, roșiatic. Pare inteligent, curajos, un om care se confrunt) cu multe probleme. Este evident c) se str)duiește permanent s) se fac) Înțeles; faptul c) accept) o astfel de obligație nu-i face viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și D. Anghel, ultimul fixat într-un portret sugestiv: „acest pachet de nervi, mic, slăbuț, cu ochii bulbucați și pleoapele înroșite de nopți nedormite, cu o țăcălie mefistotelică ce îl făcea să pară și mai tras la față, cu o chelie de diplomat și cu un râs de copil”. De asemenea, de reținut este imaginea tânărului Mihail Sadoveanu sau a lui Titu Maiorescu. Memorialistul face elogiul „Sămănătorului” și își declară fidelitatea față de orientarea culturală a revistei. Ajuns la Viena, trăiește alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
apă chiar la fîntînă, face-a chef. Cînd strănuți de trei ori în șir e iar semn de mare chef. Cheie E rău cînd ți s-a rupe cheia-n ușă ori în lacăt. Femeile mai ales se tem grozav. Chelie Arde părul care-ți cade din cap, căci dacă l ia vreo pasere rămîi chel. Chibrit Cînd îți aprinzi țigara și pîrîie chibritul, vei lua bani. Cînd ți se aprinde cutia de chibrituri în mînă îi a noroc. Cînd verși
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
care se păstrează osemintele căciulie - căpățînă călugărior-breben - plantă călușar - călăreț căpchiat - nebun căpistere - covată de cernut făină căpușnic - plantă căpută - partea de deasupra a labei piciorului cătușnică - plantă cățuie - vas în care se ard mirodenii cernușcă - sămînță de negrușcă chelbe - chelie chidie - chiciură, brumă chilă - măsură pentru cereale (680 l în Muntenia, 430 l în Moldova) chin - pin chinovar - colorant roșu chiotoare - cheotoare, ața ce leagă la gît cămașa; locul de îmbinare a grinzilor chiper - piper chirci (a) - a rămîne pipernicit
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Suntem cu toții niște copii răsfățați și cam iresponsabili, care, indiferent de vârstă, ne comportăm la fel ca foștii hipioți ai generației flower-power, ajunși acum la vârsta senectuții. Beatleșii, Phoenicșii sau Cristi Minculescu, chiar dacă au Încărunțit și au făcut burtă sau chelie, au rămas aceiași tineri furioși, for ever in blue-jeans, contestatari eterni ai vechilor convenții. Și atunci Împotriva cui să se mai revolte noile generații, ce să mai schimbe acestea În raport cu părinții lor, care au făcut din acceptarea entuziastă a schimbărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]