2,433 matches
-
gelozie?), însă i se păru de-a dreptul o absurditate. Dar se vizualiză pe scenă, în locul aceluia, cu saxofonul între mâini, cântând numai pentru ea, o seară întreagă, o viață întreagă, o eră... Observă paharul plin. Nici nu sesizase revenirea chelnerului, firesc, de altfel, era acum un saxofonist transfigurat, aplecat deasupra instrumentului, pe scena luminată de un singur proiector, ceilalți consumatori au plecat, e târziu, doar ea, picior peste picior, trăgând din țigară (o aprinsese, în cele din urmă, buzele/plămânii
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
sleep well, fetițe și băieți, sweet dreams... Eu zic să mai stăm. Și nu face pe Freddy Krueger, până la urmă a fost cu happy-end, dar nu pentru el. Nu mai stăm. La noapte dăm atacul. Mâine seară mă transform în chelner, îți aduc cocteilul pe tavă. Noaptea voi fi proxenet, dacă vrei, te cuplez cu creola visurilor tale, puteți să vă faceți jurăminte înfocate cu ochii pierduți în spuma oceanului. Vă conduc în cameră, pe urmă vă încui acolo, do not
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
e o formă de uitare a strămoșilor și a noastră în același timp. Pentru bețiv sticla de băutură este o clepsidră ce măsoară temporalitatea ciclică în care se situează. Dacă vrea să-și mai dea timp, mai cere o sticlă; "Chelner, încă una!" e formula ce generează un nou început. ٭ Aristotel (Metafizica, 996a) povestește că Aristip din Cirene considera că matematica nu prezintă interes etic deoarece în cadrul ei nu sunt operante ideile de bine și rău. Putem spune că matematica "gândește
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
-o spre Arc, încet și puțin dus pe gânduri. Merse ce merse și, simțind că îi e foame, se așeză pe scaunul unei terase de pe Champs Elysées. Vremea era frumoasă, adia un vânticel ce-i răcorea fața și gândurile. Când chelnerul îl întrebă ce dorește, se trezi francez, luptător la Bastilia și comandă o supă de ceapă! Avea să regrete schimbarea de naționalitate comanda îi fu onorată peste trei sferturi de oră, supa era clocotită, arzându-i buzele și cerul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
că ăștia știau și toaca-n cer, dar renunță la idee, din motive de prevedere. Îi veni o altă idee restaurantul Miorița. Intră. Comandă o ciorbă și niște sărmăluțe și, între o îmbucătură și alta, legă o discuție cu Costel, chelnerul. Îl știa pe părintele Gherasim. Slujea la Catedrala din Cartierul Latin. Îi dădu și adresa, 9 Bis Rue Jean de Beauvois, în apropiere de Sorbona. Îi mai spuse că părintele e un bătrân cam ciudat, cu toane... Mulțumi, plăti cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Alte hohote de râs. Nu, draga mea, am mai tras cu ochiul pe la mama, pe la tine, am stofă de artist... Tată, a fost grozav, zise Radu! Dacă te hotărăști să deschizi un restaurant, mă las de marinărie și mă fac chelner la tine. Și noi, și noi, adăugară fetele. Petre zâmbi satisfăcut, zicându-și că surprizele vor veni și în zilele următoare. Ciocniră ouă, ciocniră pahare cu afinată și busuioacă, mâncară și iar mâncară, căutând să-și dreagă amintirea verdețurilor de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
București, Petre se văzu cu domnul Friederich, care, protocolar, îl invită vizavi, la Intercontinental, la un "dejun de afaceri". Urcară la restaurantul de la etajul 12, unde domnul Friederich fu întâmpinat ca un obișnuit al casei. Avea masa rezervată, luară loc, chelnerii foiau în jurul lui. Petre stătea ca pe ghimpi, să afle de ce-l chemase. La aperitive, domnul Friederich deschise discuția: Domnule Vlaicu, în afaceri fiecare parte trebuie să fie mulțumită. Când unu-i mulțumit și altul nu, nu-i afacere, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
trimisese la Constanța cu Ionică să le cumpere haine și ce le mai trebuia pentru școală și la internat. Mircică ar fi vrut tot costum de comandă de la București. Nu îndrăznea să deschidă gura. Tanți se lăsase încîntată de promisiunile chelnerului și dacă ea nu zicea nimic, el ce să facă? Amîndoi se simțeau mai la largul lor cu Ionică decît cu tot mai posomorîtul lor tată care venea acasă doar ca să-și schimbe hainele, cînd nu lipsea cîte o săptămînă
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
ei. Se ducea cu Tudorică în brațe în restaurant și cînd se întorcea, să-i schimbe scutecele, avea sînii atît de plini de lapte, încît pînă ajungea acasă, că doar nu era să-i dea să sugă de față cu chelnerii și cu bucătăresele, sfîrcurile îi umezeau rochia atît de rău, că trebuia să îmbrace alta, înainte de a se duce înapoi la cîrciumă. Fănică se întorsese în oraș în fruntea convoiului de căruțe. Descărcase butoiașele de țuică la el acasă. Vagoanele
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
măturoaiele. Nimic deosebit. După-amiază, Grigori rusnacul se certase cu una dintre fetele de la Chelu care nu voia să-i plătească plimbarea cu birja. Nici asta nu era o noutate. Cearta se stinsese cînd apăruse Pomenea polițistul. Pe la 11 noaptea, Ionică chelnerul îl trage deoparte pe Fănică și-i spune că a auzit ceva la radio. În restaurant, lumea obișnuită, dar parcă mai puțină la ora asta ca de obicei, și cîțiva soldați nemți care așteptau trenul de Constanța. Terminaseră de mîncat
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
comitet la ordinea de zi, votată în unanimitate la începutul întîlnirii. Poate dacă la întrunire ar fi luat parte și dom Caludi, de care se jenau și unii și alții, comitetul nu s-ar fi rupt, era de părere Ionică chelnerul. Dar bătrînul moșier plecase cu noaptea-n cap la vînătoare ori, cine știe, n-o fi fost în stare să iasă din casă, chinuit de durerile vreunui atac de gută, și nu voia să se afle.
Noaptea proclamației by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7213_a_8538]
-
cu alți artiști). Nu a vrut. Și că dansa, și alți artiști în vârstă", a scris Bendeac. Acesta a continuat: "O fi mai bine, după o carieră de 50 ani, să cânți în condiții mizere, printre mese, lovindu-te de chelneri și cu un public care nu dă două parale pe tine? În loc să apari în contexte că cele enumerate mai sus, care să te pună în valoare că VEDETA?". Bendeac a încheiat: "Ăștia sunt, dragii mei. Au 70-80 de ani și
Stela Popescu răspunde atacurilor lui Bendeac: "Nu are măsură" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72185_a_73510]
-
la ora la care Tudose încuia poarta și o privea din curte prin geamul luminat al bucătăriei pe Aneta tăindu-și unghiile de la picioare, la ora la care se spărgea sindrofia negustoreselor de mărunțișuri de pe șelari, Norbert îi dădea bacșiș chelnerului de la Gambrinus (cineva gâdila coardele unui instrument care chicotea înfundat) și revenea în preajma Băncii. Clădirea era întunecată și acoperișul se profila bombat sub norii vag luminoși. Urca treptele până la broderia de fier forjat care proteja ușile de cristal și privea
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
deși mari mulțimi se mișcă, zorite de sfîrșitul unui concediu, pe mari bulevarde, trec stopuri periculoase, unde șoferii nu iau seama la nici un fel de prioritate, și foiesc prin terase și braserii. Nu, cu toate astea, oamenii locului sînt calmi. Chelneri care se gîndesc cum să facă spectacol, cînd tu te gîndești cînd îți vine comanda, mici parlamentări, să nu zic certuri - orașul are zgomot de fond, dar nu stridențe - întinse la nesfîrșit cînd, vorba lui nenea Iancu, vrei să auzi
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
și în mass-media, substantivul ninja a rămas invariabil, ca atîtea alte împrumuturi recente; altminteri, e un cuvînt destul de cunoscut, care poate fi folosit ca termen de comparație: "Preotul și dascălul, mascați ca doi ninja" (Ziarul de Iași, 30.12.2006); "Chelnerii (...), îmbrăcați din cap până în picioare în negru, seamănă mai degrabă cu niște ninja silențioși" (Ziua financiară, 1.06.2007). Ninja e înregistrat în Dicționarul de cuvinte recente al doamnei Florica Dimitrescu (ediția a II-a, 1997), fiind ilustrat prin mai
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
români, care au minimum 21 de ani. Cerințele sunt : o școală profesională absolvită și cunoștințe medii de limba engleză. Asistenții de ospătar vor fi remunerați cu 650 de euro pe lună. Postul de recepționist, postul de barman și postul de chelner sunt remunerate cu câte 700 de euro pe lună. Candidații care vor fi selectați pe postul de bucătar vor câștiga lunar între 600 de euro și 800 de euro. Până pe 9 martie se pot trimite candidaturile pentru unul din aceste
Hotelurile din Grecia angajează români. Salarii de la 450 de euro by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80373_a_81698]
-
meniul și, cum nu voia să-l ia, l-am deschis eu. - Doriți o specialitate a casei? - O salată? O pizza? - O friptură bine prăjită? Sau în sânge? - Puțin vin? Apă minerală? Ea privea în farfuria goală. Când a venit chelnerul, am comandat o costiță de vită cu fasole verde. - Vă place fasolea verde? - Și de băut? - O carafă de apă. Am așteptat mult timp până le-a adus. - Ați mai fost aici? - Ați fi preferat să rămâneți acasă și să
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
îi auzeam răsuflarea în ciuda muzicii ambientale și a conversației clienților care se așezaseră lângă noi. Mă întrebam dacă avea să se ridice și să plece trântind ușa restaurantului după ea. - Eu sunt singur la părinți, dumneavoastră aveți frați sau surori? Chelnerul ne-a adus friptura. Am tăiat-o eu și i-am pus ei prima. Fasolea verde era zdrobită în grăsime, mi-a părut rău că nu cerusem cartofi. - Nu mâncați? Nici măcar nu a dat din cap pentru a-mi răspunde
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
în timp ce lipsisem de la masă, dar a rămas pe scaun. Mi se părea că, încetul cu încetul, o îmblânzeam, în curând se va simți în largul ei și îmi va răspunde la întrebări sau va lua parte la o conversație reală. Chelnerul a venit să ne întrebe dacă am terminat. - Da. - Doriți și un desert? Am întrebat-o din priviri, ea a continuat să se uite la șervețel. - Doriți o cafea? - O cafea și nota de plată. I-am spus că dacă
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
unui drept pe care-l avea, spre locul unde ședea întotdeauna: la capătul din dreapta al canapelei de sub oglinda aurită. Locul era ocupat. Pe locul acela ședea un soldat american: era tânăr, avea pomeții proeminenți și o candoare neșlefuită de copil; chelnerul se înclina în fața lui și îi zâmbea de parcă era cel mai vechi client al localului. Charlot se așeză pe un scaun și privi scena: i se părea un act de trădare. Ospătarul-șef, care se oprea totdeauna să-i spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu care, ca și americanul, își plătea consumația. Iar acum, nu era ca și cum se transformase într-o fantomă, dar devenise un om care n-avea prea mulți bani. Își bău coniacul și mai ceru unul: încetineala cu care se mișcau chelnerii îl enerva. Ceru să vină șeful lor. Omul încercă să-l evite, dar în cele din urmă se văzu nevoit să se apropie. —Bună, Jules, i se adresă Charlot. În ochii celuilalt licări o nuanță de nemulțumire: nu accepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
încurajezi să se arate pe aici, pentru bunul mers al afacerii. Știți cum e, Monsieur, n-ați mai trecut pe la noi de atâta timp... Americanul începu să bată tare în masă cu o monedă. —Vă rog să mă scuzați, spuse chelnerul. —A, nu, Jules, nu se poate să lași așa un vechi client. Ia încearcă să nu vezi barba, și Charlot își acoperi cu mâna bărbia, nu recunoști o persoană cu numele Chavel? Americanul bătu din nou în masă, dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
încearcă să nu vezi barba, și Charlot își acoperi cu mâna bărbia, nu recunoști o persoană cu numele Chavel? Americanul bătu din nou în masă, dar de data asta Jules nu-i dădu nici o atenție, ci îi făcu semn altui chelner să se ocupe de client. — Ia te uită, Monsieur Chavel, sunteți atât de schimbat... Sunt uimit... Aflasem că... Era clar însă că nu-și aducea aminte ce aflase. Nu-i era ușor să țină minte care dintre clienții săi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
primul i și primul m din firmă erau arse, așa că numele devenise Aux migrants Heureux și atrăgea o faună și mai pestriță în local. Pe patron îl cheamă Claude Fernandez și e uns cu toate alifiile. Are doi angajați: un chelner - Francis - și un picolo - Didier. Mesele sunt vechi, acoperite cu mușamale pătate impresionist și arse, cu mucuri de țigară, pointilist. Scaunele sunt de mai multe feluri, majoritatea cu patru picioare egale ca înălțime. Acolo unde există câte un picior mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bună... Lionel îi taie macaroana, adresându-i-se lui Liliane: Mergem în altă parte, la ăștia e plin. Robert intră în panică. Ia repede două liste de meniu, se preface că verifică rezervările dintr-un catastif și-i strigă unui chelner: — Jean, masa numărul 8 pentru doamna și domnul. Jean se prezintă instantaneu și-i conduce spre masa 8, amplasată foarte lateral. Lionel, ținând-o de braț pe Liliane, se îndreaptă spre masa centrală, așezată sub un candelabru fastuos. În drum
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]