670 matches
-
reușește decît să pară el însuși fals înfierbîntat. Mai tîrziu are de jucat o secvență imposibilă în care sună la toate barurile din Memphis, știind că frumoasa lui vizitatoare, pe care n-o cunoaște decît după numele mic, a ajuns chelneriță în unul dintre ele. La un moment dat, crede că o are în sfîrșit la capătul firului și începe să și descarce sufletul. Apoi face o pauză și spune : îmi cer scuze, voiam doar să vorbesc cu prietena mea. O
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
face o pauză și spune : îmi cer scuze, voiam doar să vorbesc cu prietena mea. O altă pauză, și apoi : Nu, nu doresc puiul dumneavoastră fript. Această înfloritură finală, care se vrea comică și înduioșătoare, e intolerabil de falsă : ce chelneriță din lumea reală l-ar mai întreba de pui fripți pe unul care tocmai și-a descărcat sufletul în urechea ei ? între timp, eroina devine confesoarea unui polițist bețiv și a soției lui fugite de acasă. Acesta fiind un road
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
că vor să se omoare. Sau poate că înțeleg eu greșit lucrurile. Poate că se iubesc mult. Și poate că așa arată dragostea adevărată. Amândoi se uită nicăieri, în gol, și se iubesc de mama focului. În fața mea apare o chelneriță cu un telefon în mână. Gesticulează spre un grup de oameni care se află în dreapta mea. Întorc capul și-i văd. O familie întreagă. Mare. Opt oameni. Tatăl, mama, fiul, fiica, bunica, bunicul, cealaltă bunică, celălalt bunic. Toți zâmbesc spre
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cu un telefon în mână. Gesticulează spre un grup de oameni care se află în dreapta mea. Întorc capul și-i văd. O familie întreagă. Mare. Opt oameni. Tatăl, mama, fiul, fiica, bunica, bunicul, cealaltă bunică, celălalt bunic. Toți zâmbesc spre chelneriță. Mă uit la chelneriță și observ că ține telefonul ca pe un aparat foto. Say cheese. Mă uit spre familia fericită. Toți stau nemișcați, cu zâmbetele încremenite pe fețe. În capul mesei, tata își dezvelește cu generozitate maxilarul superior. Între
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mână. Gesticulează spre un grup de oameni care se află în dreapta mea. Întorc capul și-i văd. O familie întreagă. Mare. Opt oameni. Tatăl, mama, fiul, fiica, bunica, bunicul, cealaltă bunică, celălalt bunic. Toți zâmbesc spre chelneriță. Mă uit la chelneriță și observ că ține telefonul ca pe un aparat foto. Say cheese. Mă uit spre familia fericită. Toți stau nemișcați, cu zâmbetele încremenite pe fețe. În capul mesei, tata își dezvelește cu generozitate maxilarul superior. Între degete ține delicat un
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pe incisivi. Fiul plusează și scoate la iveală și mandibula, aparent fără efort. Are îngrijorător de mulți canini. Fata poartă un aparat dentar, așa că zâmbește argintiu. Cei patru bunici rânjesc și ei, cu abnegație. Bunicile au plăci, bunicii au implanturi. Chelnerița declanșează blitzul și toate zâmbetele rămân stocate într un card de memorie. Familia iese din nemișcare, generațiile își întorc nasurile spre farfurii. No, one more, one more. (Chelnerița vrea să câștige un concurs de fotografie.) Într-o clipă, tot grupul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
bunici rânjesc și ei, cu abnegație. Bunicile au plăci, bunicii au implanturi. Chelnerița declanșează blitzul și toate zâmbetele rămân stocate într un card de memorie. Familia iese din nemișcare, generațiile își întorc nasurile spre farfurii. No, one more, one more. (Chelnerița vrea să câștige un concurs de fotografie.) Într-o clipă, tot grupul revine în poziția de zâmbet. Chelnerița xeroxează poza inițială, apoi toată lumea se întoarce la mestecat. În stânga mea, cuplul de îndrăgostiți care se urăsc se pregătește de plecare. Cocktailul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
rămân stocate într un card de memorie. Familia iese din nemișcare, generațiile își întorc nasurile spre farfurii. No, one more, one more. (Chelnerița vrea să câștige un concurs de fotografie.) Într-o clipă, tot grupul revine în poziția de zâmbet. Chelnerița xeroxează poza inițială, apoi toată lumea se întoarce la mestecat. În stânga mea, cuplul de îndrăgostiți care se urăsc se pregătește de plecare. Cocktailul a rămas pe masă, neatins. Bebeloiul începe să urle, cu furie. În fața mea, la o masă liberă, apare
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
la Colombes! La Colombes!" Cele trei surori ale lui Cehov răspund în ecou: la Moscova, la Moscova, la Moscova! Asta înseamnă, pentru ea, Colombes, este Moscova ei! Și acum negrul. Negrul fără fund. Rămâne nemâncată cât e ziua de lungă. Chelnerițele trec pe sub nasul ei cu platourile încărcate de farfurii aburinde fără să se oprească. O fac dinadins, încep să pufnească atunci când își cere prânzul. "Mi-e foame, țipă ea. De ce nu mi se dă să mănânc?" Cléa nu catadicsește să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
produsele gastronomilor, în timp ce cafenelele își cultivă stilul retro pentru a-i satisface pe ultimii veniți, mai înstăriți și cu studii. Dacă faci colțul la stînga pe strada Lepic, poți zăbovi la tejgheaua barului "Deux Moulins", cafeneaua unde Amélie lucra ca chelneriță. Succesul filmului, ale cărui afișe împodobesc localul, joacă un rol important în ceea ce privește diversitatea clientelei. Te trezești alături de un cuplu de americani sau de tineri japonezi, care vor comanda o "crème brûlée Amélie" în cinstea gustului eroinei pentru amestecul de cald
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
foarte calmi etc. Îmi răspunde că impresia mea nu e decât un clișeu foarte răspândit, pe care, iată, „îl contrazice” în acest moment chiar ea. Spune asta și râde. Tot am reușit s-o opresc din revărsarea ei mânioasă împotriva chelneriței teutone de la vagonul-restaurant... VITALIE CIOBANU: Ajungem la Dortmund după-amiază, pe la două. E un oraș - am auzit - lipsit de istorie, în expresia sa monumentală. A fost „pisat” din plin de avioanele aliaților în timpul războiului, încât tot ce vom vedea sunt case
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unui om care este cu totul altfel. Dar fetele nu știu și se iau după aparențe, sunt programate să ne vadă supradimensionați, să ne atribuie calități de feți-logofeți, așa că e mai bine să nu le dezamăgim. Cinăm la restaurantul hotelului. Chelnerița fixează prețurile din ochi: 5, 6, 7 dolari. Dacă mai ceri și un vin, te costă până la 10 dolari. E scump, ne spunem, dar dacă am plătit aceeași sumă în Germania, o societate prosperă, de ce să nu plătim la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
făcut investiții, mai multe decât la Sankt-Petersburg. 6 iulie, joi VITALIE CIOBANU: La micul dejun, ni se servesc prăjiturile nemâncate de-aseară. Nu se atinge nimeni de ele, nici în dimineața aceasta. Colegii noștri georgieni le iau la întrebări pe chelnerițe, cu o încruntare tipică de munteni ce nu admit compromisul, iar fetele nu au decât un răspuns standard: acesta este meniul, nu ele răspund de calitate, reclamați la recepție. Hotelul Rossia nu este privatizat și arată destul de ponosit pe fundalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
i-a răspuns Dinu, dar nu și taur comunal, ca... alții", a surîs el, uitîndu-se aluziv la noi doi, apoi și-a plătit consumația, s-a ridicat și a plecat, nu înainte de-a ne fi arătat cu privirea spre chelnerițe: "Sînt numai două, eu sînt de prisos..." Poate că-i mai bine așa. Ce-am folosit eu din toată comportarea mea?! Chiar și Tamara, azi, la ședința de mai înainte, m-a lovit. Și culmea-i că m-a lovit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tine ori că se gândește numai, un fel de contact mental, completa Andrei Ionescu, atoateștiutor și mai enervant ca întotdeauna, răsucindu-și cu grijă șuvița de păr pe după urechea fragedă ca o ciupercă. Zogru îi asculta în tăcere, strecurat în chelnerița care aștepta comanda și hotărât brusc să tragă o fugă la fața locului, chiar înainte ca ei să fi luat decizia de a merge împreună acolo, în salonul cel mic dintre bucătărie și camera din fund. Îi așteptase chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tot. Tot Nieve sugerase ca, după facultate, să repete călătoria - doar că de data asta numai ea cu Darcey, din moment ce începuseră deja să piardă contactul cu Rosa și Carol, care se duseseră în Anglia la facultate. Așa că făcură împreună pe chelnerițele la Paris, lucrară într-un bar în Berlin și culeseră măsline în Toscana. Apoi le vizitară pe rudele lui Darcey din Elveția înainte de a se îndrepta, la cererea lui Darcey, spre Marbella, unde reușiră să își găsească de lucru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de acasă până acum, spuse Darcey. —Nu, dar probabil că asta ar fi trebuit să fac, și încă mult mai des, observă Anna. Am răsfățat-o îngrozitor pe fata aia. Nu-i adevărat, zise Darcey tocmai în momentul în care chelnerița apărea cu mâncarea lor. E chiar o fată bună. Luă cuțitul și furculița și începu să-și taie din panini. Da, probabil, încuviință Anna. Totuși, nu știu ce părere o să aibă Neil Lomond despre ea. Darcey se înecă cu o bucățică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
aer prea eficient ca să întârzii vreodată. Își luă o figură amuzată. — Îmi place să fiu eficientă la serviciu. Dar să fii eficient în viața personală înseamnă să fii cam prea autoritar. — Nu e un lucru rău, îi spuse el când chelnerița le dădu meniurile. Ce vrei să mănânci? Nu poți să pleci din Singapore fără să guști niște homar cu chilli. Iar aici au cel mai bun homar cu chilli din oraș. Petrecu o seară minunată, iar homarul, așa cum îi promisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că era modelul ei în viață? Oare nu toată lumea se străduia să fie ca ea? Oare nu tocmai ea îl ajutase chiar pe el în carieră aducându-i banul gros din Singapore? Ce tupeu pe el să-i vorbească așa! Chelnerița veni la masa ei. — Doriți nota de plată? întrebă ea. Și o mai lăsase să achite și afurisita aia de notă, se gândi Darcey întroducând codul PIN în aparatul pentru carduri. Se simțise vinovată văzând privirea aceea din ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nu mai rezist la băutură în ultimul timp. Așa că bărbatul ceru un Sauvignon Blanc înviorător, potrivit cu salata Caesar pe care o comandase ea, iar pentru friptura lui alese un Pinot Noir. Nu știu de ce sunt așa flămând, remarcă el când chelnerița le oferi pâine, iar el își adjudecă mai multe sortimente. Am mâncat bine la prânz. Cred că e din cauză că am scăpat de moarte sigură în văzduh. — Fraierule, zâmbi ea refuzând pâinea. —Trăiești foarte sănătos în ultimul timp, observă el. Alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Chifle la abur“, anunța sclipitoarea firmă cu litere de sidef agățată de acoperiș, la colțul unei străzi. Aceste chifle erau o specialitate a orașului Kiyosu, În ale cărui magazine aglomerate călătorii se amestecau cu localnicii. — Bine ați venit! spuse o chelneriță cu șorț roșu. Poftiți. Le consumați aici sau le doriți pentru acasă? Tokichiro se așeză pe un taburet, răspunzând: — Ambele. Mai Întâi, mănânc una aici. Apoi, aș dori să trimiteți o cutie - una cât mai mare - la casa mea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
în mare parte filmul. Subiectul filmului se învârte în jurul lui Henri, concediat de curând, care dorește să se sinucidă. Pentru că nu poate să ducă la bun sfârșit gestul, angajează un ucigaș profesionist. Totul decurge conform planului, până când acesta întâlnește o chelneriță tânără, de care se îndrăgostește. Chiar dacă medicul i-a spus că e bolnav de cancer și mai are doar o lună de trăit, ucigașul vrea să-și facă datoria. Filmul are un final deschis, regizorul propunând patru variante 383. În
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
apud Taylor et al., 1994). El a prezentat subiecților o casetă video care înfățișa o femeie cu bărbatul ei în timpul desfășurării unor activități domestice. La jumătate dintre subiecți li s-a spus că femeia este bibliotecară, celeilalte jumătăți, că este chelneriță. Femeia și contextul aveau atât caracteristici ce se potriveau schemei (categoriei) de bibliotecară (ochelari, de exemplu), cât și celei de chelneriță (preocupată de mâncăruri și dulciuri). Subiecții și-au amintit detalii mult mai multe și mai exacte care erau consonante
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
unor activități domestice. La jumătate dintre subiecți li s-a spus că femeia este bibliotecară, celeilalte jumătăți, că este chelneriță. Femeia și contextul aveau atât caracteristici ce se potriveau schemei (categoriei) de bibliotecară (ochelari, de exemplu), cât și celei de chelneriță (preocupată de mâncăruri și dulciuri). Subiecții și-au amintit detalii mult mai multe și mai exacte care erau consonante cu schema (categoria) indicată de cercetător, atât imediat după experiment, cât și o săptămână mai târziu. 6.4. Procesarea și interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
sfera vieții intime, experiența capitală a eroinei e dragostea mistuitoare pentru Ștefan, împărtășită de el platonic. Mai mult povestire decât roman, Gențiane desfășoară o biografie în felul ei exemplară. Fiică a unui restaurator dintr-o gară rurală, Rada Ionac, ajunsă chelneriță, e, sufletește, o țărancă robustă, floare aspră de munte, deșteaptă și ambițioasă, agresivă la nevoie, neînduplecată în voința de a se realiza. Atrasă irezistibil spre teatru, ea ține cu tot dinadinsul să i se consacre și nimic nu îi poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]