46,651 matches
-
Nici patimi, nici frămîntări, nici schimbări, nici melancolie, nici lună, nici furtună. Spectacolul lui Tocilescu ne poartă, de altfel, pe drumul dulce-amar, tulburător al sinuciderii lente a lui Oblomov. Sîntem martorii acestei sinucideri la vedere. Poate că și asta se cheamă "oblomovism". Lenea ca abandon, în cele din urmă, în brațele morți. De cîte ori, oare, nu ne-a bîntuit disperarea, tentața de a fugi, de a părăsi totul, de a pleca departe, oriunde, chiar și pe lumea cealaltă. Totul e
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
și nimeni nu poate contesta asta. Alții, mai puțin generoși, ridică ștacheta la cca 15-20 de poeme reușite. Pe de altă parte, cu toții știm versul "partir cîest mourir un peu", dar cine mai știe ( dacă a știut vreodată) cum îl cheamă pe acel poet intrat în istorie măcar cu acest splendid vers. Galant ca întotdeauna, Borges spune că poetul care ți se pare prost și nu-ți place pur și simplu nu a scris pentru tine. Cu alte cuvinte, chiar și
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
îi întindea lui Hitler o foaie de hârtie pe care scria că avea la dispozițe douăzeci și patru de ore ca să ordone împușcarea lui Goering, a lui Goebbels și a întregii bande. Altminteri avea să fie vai de capul lui Hitler își chema aghiotanți și secretarii și urla: Cine a adus hârtia asta?" Eu asistam, invizibil, la această scenă și la furia lui inutilă, aflându-mă undeva într-un colț al biroului. A doua zi îl omoram pe Goebbels, de pildă. De acolo
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
văzut atât de abătut, frații frigieni mă întreabă: «cât ești dispus să ne plătești, ca să le poți păstra?» Ce s-o mai lungesc, mi-au cerut o sumă mare, o sută de mii de sesterți; am acceptat. Între timp mă cheamă guvernatorul și-mi cere vasele; atunci frații frigieni îi spun că s-au înșelat, că au crezut că vasele sunt de valoare, dar că, în realitate, ele nu sunt demne de colecția lui Verres. Acesta spune că este de aceeași
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
aici că Albert Camus se îndoia de eficacitatea ghilotinei cerînd abolirea pedepsei capitale, comutarea ei în muncă silnică. Argumentele prezentate de el în celebrele Reflecții despre ghilotină ar putea fi invocate și în comentariul prozei lui Creangă". În continuare e chemat la bară ca martor autorul Posedaților: „Marii osîndiți din proza lui Dostoievski au șansa mîntuirii. Creangă răpește acestui om orice șansă. Jovialitatea naratorului este o mască absolut impenetrabilă". Concluzia e, să zicem așa, una estetică: „Citit, în cazul de față
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
firmele care au turnat asfalt în București anul trecut nu a fost dată în judecată, măcar de ochii lumii, pentru că și-au bătut joc de treaba pentru care au fost plătite cu banii contribuabilului. Arțăgos politic, primarul general n-a chemat în judecată pe nimeni pentru porcăria care s-a făcut din bani publici, cu asfaltarea Bucureștiului de anul trecut. Traian Băsescu ne-a și prevenit că reparațiile care au început nu vor fi nici ele mai bine făcute. Adică ne
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
dispărând. Lipsa, absența celor 21 de ani dintre gemeni, reuniți, în fine, capătă o intensitate specială, fiind și mai reală decât viața, pe care, ca gemeni, ar fi trăit-o împreună, dacă nu ar fi fost despărțiți. Pe unul îl cheamă Ion, iar pe celălalt, oficial, trăind în Ungaria, Janos, deși maică-sa adoptivă, în viață încă, româncă ortodoxă vajnică, îi zice tot Ion, pe românește. Reuniți la Arad, D. sora mai mare, le va spune Ion unu și Ion doi
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
Viteazul? -Nu! -Rău! Crezi În Dumnezeu? -Da! -Bine! Dar În N. Iorga? -Nu! -Rău!... Și de ce nu crezi În N. Iorga? -E zălud părinte, e sărit! -Ieși afară, măgarule! Am să te reclam la marele cartier general! Am să te chem la Curtea Marțială! Vei fi Împușcat ca un câine! E o rușine să mai porți uniformă! La zid, la zid! Credeam că a Înnebunit popa. O șterg. Dascălul se ia după mine: -Bine, domnule locotenent, cum Îți veni? -Dar ce-
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
inedit a fost un băiețel îndrăzneț care nu știa nimic despre eroul care a dat numele noului Club. Cei prezenți au asistat la un dialog neconvențional: Domnul moderator citînd: "Cum se numea ?" Băiatul: Scufița Roșie. Moderatorul: Nu, nu, nu, îl cheamă Apolodor. Ce animal e Apolodor ...din Labrador? Băiatul, hotărît: Leu. Moderatorul: Nu, leu e Amedeu, prietenul lui Apolodor. Uite, fii atent: Apolodor e "grăsuț, curat, atrăgător" și stă îmbrăcat "în fracul lui strălucitor". Ce animal crezi că e ? Băiatul: Șarpe
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
având o extraordinară atenție distributivă, în timpul examenelor, când tânărul "se lupta" la tablă cu materia, el îmi scria! În privința elevilor mai avea un obicei: dacă examinatul nu știa o parte din materie îl trimitea acasă s-o învețe și-l chema a doua zi când, dacă nu știa o altă parte, iar îl trimitea acasă și tot așa, până învăța tot, după care îl trecea. - Extraordinar! - Dacă aveam o prietenă în vizită, iar el lucra în birou și noi sporovăiam în
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
ar fi plăcut să-i dau un nume, să o deosebesc prin atributul germinal al unor silabe și al hazardului și totuși știu că nu trebuie s-o fac: cum să-i zic Alberto, după acel..., sau cum să o chem Carlos ori Arturo sau Jesús; dacă în toate cazurile ca ăsta ar însemna să spun Alberto, Alberto, și totodată să mint parcă sau să o lipsesc de cele nouă luni care au fost ale sale ori de acea nefericită dimineață
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
inventat, o dată cu arta de a iubi, arta de a scrie poezie în limba română. Îmi amintesc cu câtă bucurie am descoperit umbreluța ca obiect erotic, ca simbol al unei mari pasiuni erotice, chinuite în versurile acestor veritabili logotheți... Cartea se chema Dimineața poeților și a avut succes. Mi-am reconsiderat atitudinea față de Văcărești, Conachi... Nu mă mai obsedează nici întrebările incomode despre versurile lor. Acum știu bine ce-a scris Alecu, un personaj fabulos... El moare, nebunește, cu pana în mână
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
un capital care însoțește talentul și manifestările lui, fie ele împlinite sau nu. Clasa de regie a lui Valeriu Moisescu, de la U.N.A.T.C. își încheie studiile anul acesta. Gianina Cărbunariu a prezentat pe scena Casandrei spectacolul ei de absolvență: Mă cheamă Isbjörg. Sunt o leoaică. de Havar Sigurjonsson, după un roman de Vigdis Grimsdottir. Traducerea îi aparține doamnei Carmen Vioreanu. Nu cunosc nici romanul autoarei islandeze, nici scenariul, dar alegerea Gianinei Cărbunariu nu a fost deloc una simplă. Ea nu a
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
țăndări toate imaginile mele. Urlete și zbierete isterice, gesturi violente, ca și limbajul, smuceli, înjurături, palme peste creștete, afuriseli. Dintr-un fel de bodegă, în Parcul Carol se aude refrenul, altfel demodat, cu o gară mică și cu o iubită chemată în zadar. Falseturile se țin lanț, decibelii mi-au rănit timpanele. Pare că tot parcul se află în suferință, dar cum să se apere? Moartă de curiozitate, intru să văd chipul di-zeuzei. Nu e ea, e el, nu sînt scaune
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]
-
Am sentimentul că mă răfuiesc cu tartorii cenzurii ceaușiste". Alt și mai înalt personaj se burzuluiește la... Cioran și Eliade: "Ancuța s-a întors mîhnită acasă de la serviciu. C. Pavlovici, care girează postul de șef al secției culturale, a fost chemat la televiziune de Răzvan care l-a întrebat «de ce culoare» e redacția culturală. «Nu vi se pare că se vorbește prea mult despre Cioran și Eliade?» l-a admonestat sever patronul. Rămîn stupid. Trăim (inconștient) în plină desfășurare a societății
Conotațiile libertății (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13954_a_15279]
-
a exista". Printre ceilalți se strecoară un personaj neașteptat, excepția de care vorbeam, Zilda Clair, într-un capitol cu aer de nuvelă. După cîteva pagini ce par ficțiune literară cititorul află că pe fiul acestei țărănci venite la Paris, îl chema Maurice. E evidentă distanța dintre devoțiunea față de scriitori și tonul pieziș, sec, cu care trasează portretul mamei. Un tu, altfel rareori pronunțat, e imediat semn al autorului disociat de narator, nuanță în plus, vorbind despre cel care se așează acum
Binecuvîntarea amintirii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13949_a_15274]
-
a mă întinde în culcușul vagabonzilor care nu se văd unii pe alții atît de larg e patul și să aștept ziua următoare fără să mă gîndesc la nimic. Noaptea era văratecă și stelele, părăsite de lună, păreau să o cheme cu țipăt. Avea farmecul locurilor smulse vieții și morții, lăsate în pace de oameni și de nelipsiții lor perceptori de impozite. Acolo, între acele mărfuri abandonate de cine știe cînd în cutii mari, există primejdia de a te preschimba în
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
mână. Doctorul spusese: timp de patruzeci și opt de ore interdicție de a intra în apă. Numărasem orele. În sfârșit, dimineața în care se putea ieși la bazin! Un picolo ne adusese micul dejun în cameră, când bunica a fost chemată la telefon. După un timp ce mi s-a părut foarte lung, s-a întors de-acolo nespus de tulburată. "Dragul meu, schimbare de program. Ditta nu se simte bine; trebuie să mă duc să o văd. - Și eu? - Tu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
care, neîndoios, reprezentau o binecuvîntare destinată muritorilor de rînd și nu aveau să rămînă privilegiul unor happy fews, al unui beautiful people. Spre satisfacția tuturor s-a aflat că tratamentul în cauză nu avea nici pe departe ceea ce s-ar chema un preț prohibitiv, întrucît era clar că dorința de înavuțire n-avea nimic de-a face cu această acțiune umanitară. Dificultatea principală era mai degrabă obținerea unui loc în sanatoriul asediat de solicitanți din toate colțurile lumii. De aceea, de cum
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
rolul lui Iliescu, se clătinase dubitativ ca acesta, cum face dumnealui când nu prea este hotărât, așa-și-așa... Dar dacă, făcuse sudamericanul, un poet tânăr vă înjură cu talent, cu un talent formidabil, cu artă, dar ce artă.... îl chemați, așa, la dvs., să-i spuneți că l-ați citit și să-l lăudați ce talentat e, eventual, genial, - vă place, vă interesează, obișnuiți, adică să treceți cu vederea? nu mult, dar atât cât se cuvine ca să se respecte literatura
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
cunoscută a lumii dansului este larg difuzat. Obiectivele Zilei Internaționale a Dansului, ca și ale Mesajului, sunt de a reuni lumea dansului, de a omagia dansul, de a-i celebra universalitatea, și depășind toate frontierele politice, culturale și etnice, să cheme întreaga omenire în spiritul prieteniei, al păcii, în numele Dansului, limbaj universal. În 1995, în efortul de a uni lumea dansului, Comitetul Internațional al Dansului a întreprins un demers de colaborare cu Alianța Mondială a Dansului pentru a celebra împreună Ziua
Mesajul lui Mats Ek () [Corola-journal/Journalistic/13988_a_15313]
-
aberant -, într-o poveste de dragoste, pe o plajă, dintre un român și o rusoaică venită să caute mormîntul tatălui ei mort în război, și, dincolo de toate, asta tocmai în perioada în care începuse "ruperea cu rușii" ?... Drept care cineastul e chemat pe Rahovei, la Securitate, unde un locotenent major care mînca slănină cu ceapă pe o "Scînteie", îi spune, molfăind: "Cum îți permiți să spui că au murit soldați sovietici pentru eliberarea României? Noi ne-am eliberat singuri. Te pomenești că
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
nu face filme cum crede că e la modă, le face cum îi trece lui prin cap" "Da, Mircea Săucan e bolnav de imagini, scrie, în carte, Costel Safirman. O boală incurabilă. Dacă e nebun? Cu siguranță. Dacă nebunie se cheamă să fii gata să plătești oricît pentru a rămîne tu însuți"... Iar Mircea Săucan a plătit, cu vîrf și îndesat ( filmări întrerupte, montaje mutilate, filme interzise, un negativ ars, internări și tratamente psihiatrice, exil, premiere la distanță de zeci de
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
o erată. Iat-o: "În- tr-un binevoitor comentariu despre revista Echinox, Cronicarul R.l., la rubrica Revista revistelor, remarcă un «curajos și sarcastic text al dlui Al. Cistelecan etc.». Este adevărat că articolul îi aparține lui Cistelecan, cu precizarea că îl cheamă Alex. Este adevărat că e curajos și sarcastic, dar acestea aparțin, de data asta, fiului, nu tatălui. Așadar, există cel puțin doi Cistelecani curajoși și sarcastici, în numele cărora îmi permit să spun: să fie primit!" l De la Sibiu, dl Mircea
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
prea multe menajamente: „- Să nu mai faceți asta niciodată, vă rog Niciodată Știu că e greu de înțeles, dar vă rog eu să încercați... - Nu prea înțeleg, mărturisesc... - ...cred că deja ați înțeles: nu vreau să fim iubiți, ce se cheamă iubiți, chiar dacă vă iubesc." Gazda însăși are o iritare mofluză care taie orice predispoziție romantică: „Aici am stat cu părinții mei, împărțind apartamentul, firește Apoi l-am împărțit, cum spui tu, cu propria mea nevastă ( ...) - ...De ce nu v-ați mai
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]