413 matches
-
Știi ce va fi la sfârșitul acelei perioade? Haosul! Mai mult chiar: Nimicul. Toate magazinele sparte, jefuite, băncile la fel, de asemeni casele, omoruri, rezultatul a fel de fel de răfuieli, întreaga funcționalitate a societății, adică a statului paralizată, la cheremul unei minorități acționând în dominația instinctelor primare. Asta numai într-o lună de libertate anarhică, dar și în mai puțin de o lună. Cum s-ar mai relua procesul firesc și încât timp? Și cu câte uriașe eforturi? E ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
s-o plătești scump chiar atunci când nu mai e în stare s-o exercite. Când trăiești departe de orașe, dar la câmpie sau pe dealuri, poți scăpa de sultan, de soldații sau strângătorii lui de biruri; dar te afli la cheremul triburilor de jefuitori nomazi, arabi și câteodată berberi, care mișună prin țară, astfel că nu poți niciodată înălța un zid fără să te temi că-l vei vedea curând dărâmat. Când trăiești într-un loc inaccesibil, departe de drumuri, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
toți, în afară de Khadra care o ajutase să nască și care îngrijise copilul încă din prima zi. Dacă dădaca, deja bătrână, ar muri, copilul ar trebui adus înapoi la Cairo, unde identitatea lui ar fi rapid ghicită. Ar ajunge atunci la cheremul agenților lui Selim, care erau numeroși în Egipt; ar putea fi predat chiar de sultanul Kansoh care, neîncrezător în cel mai înalt grad față de otomani, se temea totuși prea mult de ei pentru a le refuza capul unui copil. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
acolo, în întuneric iar el nu-l putea vedea. Vedea doar chipul surorii sale și al neguțătorului necunoscut, așteptând în întuneric să fie găsiți sau uitați. — Puiule, îi zise puiului, să te tai? Avea cuțitul în mână, iar pasărea la cheremul lui, dar ezita, căci un conflict mai vechi se aprindea iar înăuntrul lui. Nu fusese niciodată înstrăinat din propria-i voință, iar dorința de a fi acceptat, de a fi pe plac, pe care știa că o poartă în suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
groapă, descompunându-se în haos, în ne-ființă. Axona era în picioare, cu ochii scăpărând de furie. Dar Vultur-în-Zbor știa că în spatele furiei se ascundea spaima. Osul, acel element întâmplător, îi știrbise planul ei perfect, iar acum Axona era la cheremul lui Vultur-în-Zbor. Acesta înaintă către ea, chibzuind totul încet. — Rămîi acolo unde ești, Necuratule, a zis ea, dar vocea a trădat-o. — Nu știu ce ești, a spus Vultur-în-Zbor în timp ce înainta, dar când te voi pângări, mă voi curăța de trecutul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu-ți sari rândul. — O, da! strigă Elfrida, sărind în sus. Hai, urcă, domnule Vultur! Apoi el s-a lăsat în mâinile lor și a zburAT în sus și-n jos și-n spate, fluierând în aerul aproape limpede, la cheremul celor două manechine palide. La cheremul lor, pentru că, treptat, și el avea să devină obsedat, iar ele urmau să fie obiectele obsesiei sale. Nu mai avea nimic altceva de făcut. Trebuia să-l vadă pe Virgil azi. Amâna deja de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
strigă Elfrida, sărind în sus. Hai, urcă, domnule Vultur! Apoi el s-a lăsat în mâinile lor și a zburAT în sus și-n jos și-n spate, fluierând în aerul aproape limpede, la cheremul celor două manechine palide. La cheremul lor, pentru că, treptat, și el avea să devină obsedat, iar ele urmau să fie obiectele obsesiei sale. Nu mai avea nimic altceva de făcut. Trebuia să-l vadă pe Virgil azi. Amâna deja de prea mult timp și trebuia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să nu prea mai dea pe-acasă. Aveau un copil și au rămas împreună până băiatul avea să termine școala. Acum aproape că o isprăvise. Soțul își făcuse o firmă de turism și tot plecat era. Ea rămăsese așa, la cheremul lui. Nu mă mișcau povești de felul acesta. Eram sătul de ale mele. De ce... Bodogăneam privind imensa vază de pe o măsuță de lângă calorifer, dinspre bibliotecă, de parcă prinsesem a-i împărtăși acelei vaze marile mele frământări existențiale. Țineam în mână sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă îngrozeau și-mi răvășeau nopțile. Nu din cine știe ce generozitate sau solidaritate am acceptat propunerea acelui bătrân de a ne trece spaima de Moarte în vorbit. Pur și simplu eram și eu la fel de înspăimântat ca el. Mă simțeam neputincios, la cheremul unei taine pe care nu o înțelegeam. Pe care nu o puteam birui. Vorbind, aveam doar certitudinea că încă mai sunt viu. Deși, prea bine știam, poți muri și la jumătate de cuvânt. Într-una din acele nopți grozave, bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-i explicăm că suntem nemulțumiți doar de fapta cu care ne-a deranjat, nu neapărat de el, ca persoană. Nu trebuie sub nici o formă să-i ridiculizăm, nu avem dreptul să-i umilim și mai ales să-i considerăm la cheremul nostru. Dacă utilizăm stiluri de colaborare defectuoase în relația cu elevii, le transmitem nesiguranță, îi intimidăm, îi putem bloca definitiv. În acest caz am pierdut lupta cu elevul și nu mai putem face mare lucru pentru el, pe tot parcursul
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
ctitor al învătăturii sau civilizator al unei națiuni barbare, el ne inspiră cea mai caldă admirație . Astfel se înfățișează în istotie acest mare erou . Poeții ni-l arată ,însă, adesea slab și pătimaș, victimă a unor sfetnici vicleni și la cheremul unor baroni buclucași de a căror vitejie avea nevoie spre a-și păstra tronul. Prezentarea istoriei este fără îndoială cea mai adevărată, pentru că o găsim în izvoarele cele mai vrednice de încredere și confirmate de evenimentele epocii . În culmea puterii
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Totul se va rezolva cînd vom dicta noi. - Mereu te-aud cu noi și voi. Ar trebui să știi că dictatura e individuală, ea nu sună noi, ci eu. Dictatura e o utopie, zic eu, sinistră, ce aduce mulțimea la cheremul unui paranoic. - Să nu punem așa problema. Nu oricine poate avea inițiative, de aceea dictatorul e necesar. Mulțimea este executorul unei voințe ideale iar disciplina întărește societatea. - Politica asta a dumitale s-a născut în Europa pe vremea cînd, feroce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
preia acțiunile și să-i facă un business în plină relansare. Dar, deocamdată, România nu este o asemenea companie ipotetică, ci e o țară în care micii acționari ai întreprinderilor care încă mai merg, înjură nervos, dar stau încolonați, la cheremul unui consiliu de administrație format dintr-o gașcă de dulăi hulpavi, al căror singur imperativ e cum să câștige cât mai mult prin inginerii speculative, în timp ce companiile respective se duc încet dar sigur de râpă. Cioclii care o îngroapă, nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cuvine această lecție, și o aplică întocmai și cu cea mai mare perseverență. Iar acțiunea lor le reușește, din an în an tot mai mult, fiind în strânsă corelație cu disoluția accentuată a statului național român, un stat aflat la cheremul lăcomiei unei haite nesătule de urmași ai fanarioților. Oare alde Băsescu & Comp, aud zăngănitul armelor unităților paramilitare maghiare din Harghita și Covasna? N am să pot uita în vecii vecilor figura de mameluc a lui Băsescu, la o adunare de la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
prost care abia silabisește limba românească și nu pricepe o boabă din nici o limbă, nici măcar din cea natală. Habar n-are de rânduielile Fanarului și nici de cele ale Porții. Cât despre armată, ei bine, și-a lăsat oastea la cheremul unui bosniac, Pasvan Oglu, pus pe jafuri, chefuri și căpătuială rapidă, și a sporit-o doar cu bandiți albanezi, cârjalii sau dezertori din oastea sultanului.” La scurt timp după acea întâlnire, Ienăchiță reușise să obțină înlăturarea și pedepsirea năstrușnicului pescar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
multă vreme. De fapt, acum avea cea mai bună ocazie să-l pună imediat în aplicare. Rusia nu va putea rezista. Și Dumnezeu știe ce se va alege de ea! Soarta principatelor? Mai devreme sau mai târziu, vor ajunge la cheremul francezului. Iar Napoleon nu mai sprijinea de mult aspirațiile lor de independență. Chiar dacă nu se uitau spre el, toți așteptau ca prințul să se pronunțe. Aveau încredere în părerea lui, pentru că era un om bine informat. Manuc zâmbi și ricoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
contribuția lui Dimitrie Moruzi. Îl invitaseră deja în Rusia, oferindu-i condiții cu atât mai generoase cu cât știau bine că dragomanul nu le putea accepta. Dacă ar fi acceptat, toată familia lui aflată la Istanbul ar fi ajuns la cheremul turcilor. Iar turcii nu se gândeau prea mult atunci când tăiau capete. Iată de ce, la finalul întrevederii, refuzul dragomanului fu primit cu o înclinare politicoasă. Nimeni nu insistă. Doar Galib efendi, șeful delegației turce, îi arătă o nesperată prietenie, îmbiindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
memoria cu tot felul de răhățișuri. Iarăși n-aveau stare, iarăși le apucaseră mâncăriciul și graba, cu Roșioara care-și bagă picioarele dacă o fi coadă. Lumea mai are și altă treabă duminica, ce dracului, n-o să stăm acuma la cheremul lor s-o băgăm la urnă. Doar nu ne-au câștigat la belciuge, păi, zău așa, iar în vremea asta, Rafael își lua în serios rolul de cetățean conștient de responsabilitate, le ruga pe un ton plângăcios, păi, dacă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nici n-a știut c-o să aibă un copil până n-a fost pusă în fața faptului împlinit. Habar n-a avut și nici n-a vrut să știe cum o să se descurce cu doi copii. Inconștiență dezinvoltă, animalică, mereu la cheremul instinctelor... Trăim uneori așa, e un mod de a ne salva. Tot e bine că uneori ne mai scuzăm că n-am știut. Atâta că fetița asta sare din normă. Sunt prea grele pentru capul ei regulile lumii în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la Samarkand. Nu uita niciodată ce Înseamnă orașele noastre, ale Islamului, Mecca, Medina, Isfahan, Bagdad, Damasc, Buhara, Merv, Cairo, Samarkand: nimic altceva decât niște oaze pe care o clipă de nepăsare le-ar transforma din nou În deșert. Mereu la cheremul unei furtuni de nisip! Printr-o fereastră situată la stânga sa, cadiul a cântărit cu o privire expertă poziția soarelui. S-a ridicat. — E vremea să mergem În Întâmpinarea suveranului nostru, spune el. Bate din palme. — Să ni se aducă oarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
reziste, singurul dar pe care i-l mai poți face este s-o salvezi de foamete, i-o datorezi cu adevărat după toate suferințele pe care le-a Îndurat. — Să te fi bătut timp de zece luni ca să ajungi la cheremul țarului Nicolae, protectorul șahului! — Rușii nu acționează de capul lor, sunt mandatați de Întreaga comunitate internațională, prietenii noștri din lumea Întreagă aprobă această operațiune. A o refuza, a o combate Înseamnă să pierzi avantajul imensului sprijin care ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Vital, punctează Fratele. Înțeleg unde bați, Dănuță. Dar dacă aceștia și ceilalți ca ei, au dreptate și Dumnezeul ubicuu s-a retras din propria-i Creație, atuncea s-ar putea să ne trezim a fi, demultișor, la voia și la cheremul Altora. A altor entități! Altfel enunțat, să fim de două ori mai vulnerabili! Nu...? se luminează Dan. Să speculăm: Kabbala afirmă textual existența Unicei Puteri Supreme, discreționare, ne-create, împlinite, demiurgice, fără origini și fără de sfârșit, 'En Sof, nesupuse vreunei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Vor să împartă pământurile noastre țăranilor, dar nu se gândesc să împartă cu nimeni beneficiile fabricilor și băncilor lor. În fond vor să decapiteze pe țărani, omorîndu-ne pe noi, căci turma țărănească fără păstori va fi pe urmă complet la cheremul lor... Te revoltă și te indignează, mai ales când vezi că noi, cei condamnați la moarte, stăm și ne ținem de cancanurile șefiei, de intrigile remanierii și de toate fleacurile!... Pentru a tempera puțin atmosfera ce o crease izbucnirea bătrânului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ziua de mâine, pentru că bestiile astea turbate nu merită nici o încredere. ― Cum să fiu calm, domnule, când îi cunosc cum îi cunosc eu? strigă Ștefănescu plângător. Dumneata ai jandarmii colea, sub streașină. Eu nimic, sunt singur cu bietele fete la cheremul tâlharilor. Cerui generalului Dadarlat măcar un pichet de soldați pentru paza copilelor, cel puțin. Aș! Nu poate. Nici la moșia lui n-are decât o ordonanță. Și să mai faci agricultură în țara asta!... Cum să nu te jupoaie de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și, dacă ni se cere, să ne suim singuri pe cruce și să întindem mâinile pentru a ni se bate cuiele. Iată ce nu pot să accept. Iluzia Judecății de apoi ne predă istoriei cu mâinile legate, ne lasă la cheremul istoriei, să facă ce vrea din noi. Ea ne cere nu să înțelegem istoria, ci s-o îndurăm. Să ne resemnăm. Să credem că într-o altă lume vom fi răsplătiți pentru resemnarea noastră de acum. În felul acesta, ne
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]