KorAP: Find »[drukola/base=chicoti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...63 >

1,574 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574

vinetele. Chiar și după ce ne vom muta la Castelul Sunomata, trebuie să fie undeva prin curte un loc în care să plantăm o grădiniță de zarzavaturi. Vom putea lucra cât dorim. Bătrâna își acoperi gura cu mâna mânjită de pământ, chicotind: — Ești la fel de isteață ca Hideyoshi. Ai hotărât să ne mutăm la Sunomata încă înainte ca eu să știu ce se întâmpla. — Mamă, se prosternă Nene, apăsându-și vârfurile degetelor pe pământ. Te rog, îndeplinește-i dorința soțului meu! Bătrâna îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
merg! Când văzu cum încerca să-și ascundă chinurile, Nene izbucni în râs. îi vorbi cu enervare prefăcută: — Sigur, sigur, am să te duc pe sus. Și, la o adică, unde mergi? Hideyoshi se agăță în cârca ei, începând să chicotească. — În camera ta! Du-mă în camera ta! o imploră, dând din picioare prin aer, ca un copil. Nene, cu spatele îndoit de greutate, glumea cu doamnele din suită: — Ascultați, toată lumea, unde să-l pun pe călătorul ăsta prăfuit pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
vine dinspre Azuchi o corabie cu pavilion de emisar. M-am sculat imediat, mi-am prezentat omagiul la altarul castelului, apoi am venit aici ca să mă scuzt că v-am neglijat în ultimele zile. — Aha! Le-ai cerut iertare zeilor! chicoti mama lui. — Întocmai. Iar acum, trebuie să-i cer mamei mele, și chiar și soției mele, cred, spuse el, cu multă seriozitate. — Numai pentru atâta lucru ai venit până aici? Da, și de-ați înțelege, numai, ce simt, n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
ordinele și se înapoiase pe neanunțate la Nagahama. În calitatea sa de vasal superior, Katsuie făcea acum o mulțime de manevre politice pentru a pune în umbră invazia provinciilor din apus. Călare pe cal, în drum spre provinciile apusene, Hideyoshi chicotea necontenit în sinea lui. Aceste lucruri îi veniră în minte pe neașteptate, când își pierdu interesul față de liniștitul drum spre apus. Hideyoshi izbucni în râs; Hanbei, care călărea lângă el, crezu că poate îi scăpase ceva și întrebă, doar ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
însoțească pe Kanbei la picioarele muntelui, dar mai mult nu li se spusese. După ce parcurseră o distanță apreciabilă, Kuriyama abordă subiectul: — Stăpâne, comandantul postulul de la poale v-a invitat pentru astă seară? — Ce? Credeai că am fost poftiți la masă? chicoti Kanbei. Cât crezi că durează Anul Nou? Până și ceremoniile de ceai ale Seniorului Hideyoshi s-au sfârșit. — Bine, dar atunci, unde ne ducem? — La palisada de lângă râul Miki. — Palisada de la râu? Dar e un loc periculos! Sigur că este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-le pajilor din spatele său: — Unde? Toți pajii priviră întrebători în direcția încotro arăta stăpânul lor. Într-adevăr, deasupra lemnelor aduse de ape puteau fi văzuți jucându-se câțiva bâtlani albi ca zăpada. Pajii, încă abia adolescenți, ridicară din umeri și chicotiră. Ascultându-le vorbele copilărești, Hideyoshi își îndemnă ușor calul și reveni la tabără. Era seara celei de-a treia zile din Luna a Șasea. Hideyoshi încă nu avea cum să fi aflat ce se întâmplase la Kyoto. Hideyoshi rareori lipsea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
voi întâmplarea. Cu această remarcă de despărțire, Katsuie se întoarse și porni pe coridorul îngust, spre citadela interioară. Kumohachi o luă și el pe coridor. Cu o mână proptită în șold, se întoarse spre silueta lui Katsuie, care se îndepărta. Chicotind în sinea lui, porni în sfârșit spre poarta castelului. Celebrarea numirii lui Samboshi ca moștenitor luă sfârșit în aceeași zi și începu un ospăț mai presus decât cel din seara trecută. În castel se deschiseseră trei săli pentru anunțarea instalării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

mai filozof decât tine!" Toate acestea tot tăcere însemnau, nici măcar n-aveam nevoie să-mi reprim vreun răspuns. Tandrețea era pentru sine și pentru cel care se hrănea din sîngele.ei. O vreme am auzit-o râzând singură în dormitor. Chicotea, urma o tăcere, apoi izbucnea deodată într-un râs stăpânit de o mare veselie. Ce-o fi? mă întrebam. Intrai peste ea. Mă primi cu o tandrețe totală și firească, ași fi zis de o extraordinară forță de sugestie: s-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
forță de sugestie: s-a întîmplat vreodată ceva rău între noi? Dar și în treacăt, așa cum merita un lucru atât de neînsemnat față de irepresibila veselie care o stăpânea. Își duse mâna la gură cu un gest simplu de țărancă și chicoti iar. "Vrei să vezi? zise. Și își ridică sus rochia și îmi arătă o burtă ca o superbă boltă albă, boltă pe care începu s-o pipăie. Fii atent, zise iar cu o expresie de așteptare și pândă și într-

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
jumătate băut... Și Matilda în mijlocul holului cu mâna la gură și capul în jos. Intrigat, mă apropiai. Își înăbușea râsul. Se uită la mine lung, cu o uluitoare naivitate și perversitate în frumoșii ei ochi verzi. Pufni iar în râs, chicoti... "Bunicul tău m-a salvat, zise, altfel ne despărțeam... Mi-a zis fă și am înțeles că tot muiere neisprăvită sânt și eu, ca și altele și că pe el nu-l impresionau cuvintele mele..." Mă pomenii cu gâtul înlănțuit

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ca și altele și că pe el nu-l impresionau cuvintele mele..." Mă pomenii cu gâtul înlănțuit. "Nebună mai sânt și eu, zise ,și râse iar; dacă nu te-ași iubi, ași fi stat cuminte ca o curcă! zise ea chicotind mereu, și te-ai fi plictisit..." Mirosea însă puternic a vin și corpul ei parcă frigea. Îi pusei mâna la gât. Avea febră mare. "Și Tasia, ce ți-a zis? Dar Artimon?" Chicoti iar, apoi izbucni de-a binelea în

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
stat cuminte ca o curcă! zise ea chicotind mereu, și te-ai fi plictisit..." Mirosea însă puternic a vin și corpul ei parcă frigea. Îi pusei mâna la gât. Avea febră mare. "Și Tasia, ce ți-a zis? Dar Artimon?" Chicoti iar, apoi izbucni de-a binelea în râs, ținîndu-și mereu mâna la gură. Parcă ar fi spus: ce vesel a fost, nici n-am văzut ce figuri au făcut, poți să-mi spui tu? Vino cu mine, îi spusei, vesel

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mai ales Lavinia să-și iasă ușor din pepeni: haide, dragă, ajunge odată, și le smulgea brațele strâns încolăcite de gâtul ei și le ardea una la fund, chiar scoasă de-a binelea din sărite. Fetița și băiatul o ștergeau chicotind... VII Erau excedați de dragostea copiilor în timp ce eu trebuia să îndur în fiecare seară arsura unui gând care mă făcea să-mi imaginez până la halucinație o scenă ale cărei detalii îmi alungau somnul și îmi făceau sufletul prizonier fără scăpare

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Un spelb cam jigărit, dar mult mai tânăr decât ea... Nu vrei, i se adresă el bunicii, să iei și tu Gerovital? Ce mi-e șaptezeci de ani? O nimica toată, te face de cincizeci și te-ai aranjat..." Bunica chicoti: "Hi-hi! De ce nu iei tu!" " Ne primiți și pe noi?" se auzi atunci, de după gardul care despărțea cele două grădini, glasul vecinului. Da, cu plăcere, dom' Chiriță poftiți", răspunse bunicul. În cazul ăsta, permiteți să venim și noi cu o

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și încolo pe fundul bazinului. Nu e acvariu, zise ea, se fac mari, se pescuiesc și îi arunci direct pe jăratec, așa vii..." " Da, zisei, ce rafinament, am auzit, le prinzi în ei chiar svîcnirea vieții și o mănînci..." Ea chicoti și ca într-o fulgerare apăru și pieri surâsul ei fermecător, detașat parcă de restul chipului, ca să-i rămână apoi gura ușor întredeschisă, într-o perplexitate la fel de părelnică, protestând cu o brutalitate spontană, repede și ea reprimată: Da' de ce să

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cel din sufragerie. Ea deschise o ușă din stânga și, fără să se oprească, văzui în treacăt baia (nu mă mai mirai cât era de mare, abia observai chiuvetele, oglinzile, faianța de un verde-stins) apoi ieșirăm pe un alt coridor... Ea chicoti... "Camera mea e ceva mai încolo și în dreapta aveam și baie, dar când eram mică mă făceam că uit și intram în a părinților și o prindeam pe mama stând pe veceu. Scotea un țipat și o lua la fugă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
prima oară pe iubita lui povestind ceva într-un anturaj? Dacă anecdota nu va fi reușită? Dacă va povesti-o rău? "La un medic vin trei pensionari bolnavi, începu ea. Medicul era specializat în pensionari, hi, hi dacă există așa ceva", chicoti Suzy cu un farmec care credeam că numai mie mi-era adresat, dar în felul acesta ea îi făcu pe toți să zâmbească, succesul îi era asigurat dinainte... "Există", zise șeful râzând și el dinainte, probabil însă cu gândul tot

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
zice, și nu vă îmbolnăviți, că veniți la mine și..." "N-o să viu la dumneata, zice ăla, mai sânt medici buni în țara asta cu alt nivel de conștiință." " În ce privește nivelul, da, mai sânt zice Sălăjan, n-aveți (hi, hi, chicoti Suzy) decât să vă adresați cui vreți... Cu nivelul lor înalt pot să vă trimită fără mustrări de conștiință pe lumea ailaltă..."" Chelnerul ne adusese între timp ciorbele. Sălăjan abia acum ne văzu și ne făcu semn cu mâna, strigând

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
dacă mi-o spuneai tu singură de la început m-ași fi resemnat, dar când am auzit că o să te duci cu el la cota 2000, unde ai fost de-atîtea ori cu mine, și o să tragi la același hotel și o să chicotești pe pârtie cum ai chicotit și cu mine"...). Atunci și-a dat seama că astea sânt semne... Nu era sigur, dar asta, faptul că ne-a prins pe amândoi în flagrant delict, nu e un semn? Și ne-a prins

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
singură de la început m-ași fi resemnat, dar când am auzit că o să te duci cu el la cota 2000, unde ai fost de-atîtea ori cu mine, și o să tragi la același hotel și o să chicotești pe pârtie cum ai chicotit și cu mine"...). Atunci și-a dat seama că astea sânt semne... Nu era sigur, dar asta, faptul că ne-a prins pe amândoi în flagrant delict, nu e un semn? Și ne-a prins aici în cabină, fără martori

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

demult, fără să-i găsesc însă vreo explicație. - Extraordinar, am afirmat. - Da, într-adevăr... După o pauză în care am fumat trei-patru țigări, l-am descusut mai departe pe moș. - Și ce se fabrică în ea? Chiar sticlă? - Aș, de unde, chicoti Francisco. Nu nu, cu totul altceva. N-o să ghicești niciodată. - Nici nu vreau să încerc... - Bine, nu-ți mai pun răbdarea la încercare. În fabrica aceasta se produce gri. - Gri!? - Da, gri, culoarea. - Adică fabrică vopsele? - Nu. Fabrică o culoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
jura strâmb! se auzi o voce din cer. Era însuși Dumnezeu, în pragul unui cort uriaș care plutea pe un nor. - Oh. Nu știam că asculți, Doamne. Scuze! - Nu face nimic, zise Dumnezeu intrând în cort și închizând fermoarul. „Hihihi“, chicoti o voce de femeie din cort. „Vai, ce mare e! Uuuu!“. - Vezi? zise Reptigli. Vezi ce-ai făcut cu minciunile tale? Boule! - Iartă-mă. Ai dreptate. Le-am furat din tablou, recunosc. - Așa, bravo. - Dacă-mi dai drumul, le duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620

Ivan aduce doamnelor doua martiniuri și aruncă o uitătură urîtă rusului. Pe Wakefield Îl ignoră cu desăvîrșire. — Mel., Whit., privind globul crist., silabisește vizitatoarea citind de pe șervețel. Cine sînt ăștia? Mel și Whit? — Doi tipi care se uită după gagici! chicotește Ivan. Turistele rîd. Nu se mai simt rătăcite, sînt acasă, În lumea lui Zamyatin. Una dintre ele Împăturește harta și-o pune la loc În poșetă. — Soții noștri sînt la o convenție, explică ea celor doi domni. — Ah, da, convenția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
bat palma cu el. — Și unul dintre ei o să fie noul Stalin, Îl apostrofează Wakefield. — În limbaj american, ești o pizdă rea, tovarășe Wakefield, spune cu superioritate rusul, scăldîndu-se În adorația celor două turiste. — Vrei să spui, o piază rea, chicotește una dintre ele. Deși, În general, Wakefield Își spune sieși cam toate cele, n-ar recunoaște În ruptul capului că În ultimul timp a privit viața cu ceva mai puțin scepticism. A visat cu ochii deschiși la vremea În care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
suportul matematic al formării imaginii. La un moment dat, În istorie, pentru creierul nostru lumea a devenit materială. Acum ne Îndepărtăm de acel moment și dispariția materialului generează niște numere foarte interesante. — Nu știam că te interesează ființele umane, Farkas, chicotește Paulee. — Numai pentru că generează formule, Paulee. Domnul Wakefield a descris ceva ce eu pot ilustra. Scoate din buzunar un stilou și Începe să scrie pe fața de masă o formulă foarte complicată. Vedeți? Privesc cu toții. Privește și Wakefield, dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]