1,541 matches
-
sclipind prin atlaseprovoacă neîncredere (a lectorului) în potențialul real al Poetului, cu toate că nu e DELOC cazul; sau, în alt fel: Sintagmă neprogramată/ Într-o propoziție lipsită de/Sensuri și predicate/Adjectiv ascuns de vocabular/ În noaptea sclipitoare, foaie albă/Litere chicoteau la comanda/Alcoolică a mâinii drepte/Prelungită pe degete/Banderole cu inspirație maximă - cf. Inspirație... - Poetului parcă i se face frică de reușita personificant-metaforizantă Litere chicoteau la comanda/Alcoolică a mâinii drepte - și eșuează în mediocritatea sub-metaforică Banderole cu inspirație
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
de/Sensuri și predicate/Adjectiv ascuns de vocabular/ În noaptea sclipitoare, foaie albă/Litere chicoteau la comanda/Alcoolică a mâinii drepte/Prelungită pe degete/Banderole cu inspirație maximă - cf. Inspirație... - Poetului parcă i se face frică de reușita personificant-metaforizantă Litere chicoteau la comanda/Alcoolică a mâinii drepte - și eșuează în mediocritatea sub-metaforică Banderole cu inspirație maximă”). ...Frisoanele curg peste umeri/ Zguduie umbra paiaței/ Ascunde intimitatea momentului/Prelungită de lumânarea aprinsă/În eroarea torentului/Creației... - cf. Inspirație. Chiar și eroarea torentului apare
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
ea. Preoteasa a spălat țâțele vacii, le-a masat și a luat oala între picioare. Neghiniță s-a așezat pe buza oalei. În timp ce preoteasa mulgea vaca, el holba ochii între picioarele preotesei, care stătea ghemuită pe scăunel. A început să chicotească și să strige: “Coană preoteasă, uite păsărica! S-a uitat preoteasa în salcâmii de alături...nicio păsărică. A continuat să mulgă, dar Neghiniță iar: ”coană preoteasă, uite păsărica!” Vă închipuiți hohotele de râs ale copiilor, care au trezit-o din
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
Înțeleg copiii...de...sunt copii! Dar noi? Oameni în toată firea! Turnă pe gât cu sete vreo două pahare. Între timp, mama scotea de pe mine paltonașul, hăinuța, ghetuțele...După fiecare, exclama stupefiată : -Aooleuuu! Aoaaoleuuu! Se trezise și surioara mea, care chicotea când se văita mama. Eu tăceam chitic și scoteam limba la ea, înciudat că râde de mine. Mama a sărit în sus, înfuriată : -Uite, mă, Ioane ! Să ți-l spun ! A lăsat copilu’ singur, cică să se facă bărbat. Să
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
mine. Mama a sărit în sus, înfuriată : -Uite, mă, Ioane ! Să ți-l spun ! A lăsat copilu’ singur, cică să se facă bărbat. Să se călească în vâltoiarea vieții. Asta a spus omul meu ! Nea Ion, încălzit de păhărele, a chicotit : -Nu fiți supărați, bă, că s-a că...călit ! în noaptea asta băiatul a fost un adevărata bărbat. Mama a tăcut, înciudată de spusese omului. Dar tata, naiv : -Vezi, fa ? Ți-am spus eu ? Atunci mama nu s-a mai
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Acesta stătea în aceeași poziție, de om adormit. — Căci ce e urechea - reluă cu glas înalt Metodiu - dacă nu locul unde se strâng de-a valma, fără nici o socoteală, gunoiul vorbelor, pleava șoaptelor ticăloase, sămânța zavistiei, nămolul trădărilor... — Hi! Hi! - chicoti brusc Ximachi - păi atunci o să ți le tăiem! De ce să mi le tăiați, luminăția-ta? - întrebă cu sfială Metodiu. — Ce? Cum? - făcu Ximachi ca trezit din somn. Ce spuneai? Continuă, rogu-te. — Vorbeam despre urechi - zise Metodiu. Așezate, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tanti Mae m-a făcut să mă simt un pic ciudat. Duminica următoare s-a oprit și a vorbit cu noi, iar tanti Mae s-a comportat cum n-am mai văzut-o niciodată să se comporte. Era drăguță și chicotea la tot ce zicea domnul acela. Asta l-a cucerit sau, cel puțin, așa părea fiindcă de săptămâna următoare a început s-o sune în toiul nopții. La început doar stăteau de vorbă și își beau ceaiul în sufragerie. Tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lucru știam: că nu e frumos să te uiți la acea parte a corpului. După ce a venit pe la noi timp de vreo lună de zile, au început să stea pe verandă și-mi amintesc că o auzeam pe tanti Mae chicotind dedesubt după ce mă duceam la culcare. În dimineața următoare cobora mai târziu la micul-dejun și era, de obicei, foarte nervoasă. Asta s-a întâmplat cam toată vara aceea, și domnul cel bătrân, pe care-l chema George, venea la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ei doi împreună fără să se sufoce unul pe altul. Nu aveam idee ce făceau pe verandă. Nu mă gândeam că ar putea să facă dragoste așa cum făceau tinerii în filme. Când s-au terminat nopțile în care tanti Mae chicotea, cei doi au început să fie foarte tăcuți pe verandă. Și, într-o dimineață, înainte de răsărit, când mama mă ducea la baie, am trecut pe lângă camera lui tanti Mae și ea nu era încă acolo. N-am întrebat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
că reușisem să identific una dintre flori ca fiind o margaretă. — El este unul dintre acei copii săraci care trăiesc sus pe deal și nu au bani să-și cumpere un ceas deșteptător. Câțiva dintre lingăii clasei au început să chicotească — fiica predicatorului din prima căsătorie, nepoata doamnei învățătoare și băiatul care rămânea mereu după oră ca să curețe bureții. Abia în momentul acela am observat că, de fapt, floarea nu era o margaretă ci un trandafir alb, m-a lovit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
rămânea mereu după oră ca să curețe bureții. Abia în momentul acela am observat că, de fapt, floarea nu era o margaretă ci un trandafir alb, m-a lovit cu genunchiul. — Ridică-te! M-am ridicat și toată lumea a început să chicotească. Privirea doamnei Watkins a început să se umbrească de furie. — De ce râde toată lumea? Acum era nervoasă pe întreaga clasă, nu numai pe mine, și apoi mi-am amintit că eram ud pe fund și mi-am dat seama cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
voce tare. Nici una dintre fete nu râdea, fiindcă nu era frumos s-o facă și orice fată care ar fi râs ar fi fost destul de rea. Totuși era o fată, pe care o chema Eva, care nu râdea, ci doar chicotea. Celelalte fete s-au uitat la ea și probabil că le-au spus mamelor lor când au ajuns acasă. În față, șoferul se distra foarte tare de ce ziceau băieții. Domnișoara Moore îi zâmbea. Se gândea probabil că e drăguț din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
destul de drăguță fata aia. Cum o chema? —Belinda Cutare-Cutare, a spus o clonă a lui Sophie. Johnny a pus mâna pe ea, nu-i așa, Johnno? S-a uitat la Harriet. —Vai, mi-a scăpat asta. Și a început să chicotească. Deși erau fascinanți într-un mod patologic, am încercat să mă desprind de acel grup nociv, găsind un loc avantajos de unde să pot vedea întreaga încăpere. Mulțimea părea să se împrăștie treptat și încă nu-l văzusem pe bărbatul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mine, cu ochii lui ca de stafidă holbați la mine. Pe asta nu o știai, nu-i așa? Nu știi de fapt așa multe cum crezi tu că știi. Nu știi despre băieții lui. Despre băiețeii lui, de fapt. A chicotit și s-a întins după sticla de whisky, împins de propria revelație să își toarne singur în pahar. —îi plac să fie numai buni. încă un râset pe nas. începea să îmi aducă aminte de un neg psihedelic. —Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu mâinile în șold. Brusc s-a depărtat de mine și a dat un pumn în perete. Tencuiala a crăpat și el a lăsat să-i scape o înjurătură îngrozitoare. A urmat o pauză după care eu am început să chicotesc. Tensiunea s-a dezumflat ca un balon. Nat zâmbea și el, deși încă părea supărat. își pipăia pumnul cu cealaltă mână. Am închis televizorul și m-am așezat pe canapea. S-a așezat și el lângă mine. M-am întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
El crede că le-a luat, a spus ea blând. Am făcut alt pachet care semăna perfect cu ăsta și i l-am dat. Numai că era plin de carton. Mi-am ridicat capul și am pus mâna la gură chicotind. Eram impresionată. —Vreau să le iei, a spus. Le poți duce înapoi la galerie. Nu, am spus calmă. Am să le duc anonim. Ar fi aiurea să intru în galerie cu ele la braț, nu crezi? —De ce? A, da, înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
faptul că stilul tinerei era o revelație, urmând a cutremura din temelie întreaga suflare literară. Își sfârși discursul urlând ca un nebun și într-atât era de înverșunat, încât aproape că îi smulse un sân din pulover bietei femei, ce chicoti amarnic. Povestirea pe care urma s-o ascultăm în premieră se numea Chiuveta de oțel. Oftând prelung și continuând într-un mod absolut incredibil să-și răsucească bietele globuri oculare spre aceeași porțiune a tavanului, unde nu se afla nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
adică virgulă, am întrebat eu, nedumerit. Ați citit și virgula? - Da, virgulă, spuse Aurora. Adică virgulă. - Liniște, domnilor, nu mai întrerupeți, vorbi Euripide, cu ochii lipiți de sânii Aurorei Sticlaru. V-am spus că e revoluționar... - Ăăă, da, vă mulțumesc, chicoti veselă individa. Să continui... Dar fiindcă totuși pentru că, însă, numai, deci, pentru, ca să, fiindcă, dacă, pe la, numai, doar, virgulă deci el o aștepta pe ea în fremătare, nemainemaiputând în a-și ține răsuflarea. El o iubea fără asemănare virgulă dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Ajuns la tablă, Burkeviț dădu să răspundă, când i se întâmplă ceva extrem de neplăcut. Strănută, dar o făcu atât de nefericit, încât din nas îi ieșiră două dâre de muci care se lăsară cam până la brâu. Toată clasa începu să chicotească. - Was ist denn wieder los? întrebă Volkman. Întorcându-se și văzând ce s-a întâmplat, adăugă: - Na, ich danke. Roșu foc de rușine și, apoi, acoperit brusc de o paloare verzuie, Burkeviț se tot căuta prin buzunare cu mâini tremurânde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dolofane. Cristi îl mângâia pe cap și agita o jucărie albastră în fața acestuia. Granulele minuscule din interiorul sferei din plastic zornăiau, iar copilul încerca s-o prindă. Se distra nevoie mare ori de câte ori reușea s-o apuce cu mânuțele lui mici, chicotind vesel. Taică-său era topit, mai ales că micuțul scotea o mulțime de sunete, între care lui i se părea că aude cuvântul "tata". De când născuse Ileana, Toma era nebun de fericire. Copilul îi umplea viața, abia aștepta să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
al chimirului său se apucase să taie felii groase din bucatele pe care le așezase pe masă. Cât timp duraseră pregătirile, nici unul dintre cei doi bărbați nu scosese o vorbă. Se mulțumiseră numai să-și arunce priviri complice și să chicotească din când în când, ca și cum Ileana nu se afla acolo. No, hai noroc! închină Moș Calistrat, făcându-le semn celor doi să ridice și ei paharele. Nu mai așteptă să vadă dacă ceilalți îi urmează îndemnul și dădu peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce sărbătoriți? Ați reușit să închideți vâlva la locul ei în bârlog? Cu tine, mai stau eu de vorbă! îl amenință ea pe Toma. Ai dispărut de două zile, fără să lași nici un semn. No, ai încurcat-o, dragul meu! chicoti Calistrat care era în vervă mare. De acum, ai intrat la stăpân. Credeai că scapi așa ușor? Gata! V-ați făcut destul de cap. M-am săturat de vorbe în doi peri, vreau să știu și eu ce se întâmplă! Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de bătrânul comisar. Oricât de puțin îi surâdea această idee, nu avea încotro. Bine, spuse el după câteva clipe, hai să mergem! Sper numai să nu mă duci pe cine știe ce coclauri, vreau să ajungem acolo cât mai repede. No, hai! chicoti Simion Pop, întorcându-se pe călcâie și pornind vioi spre interiorul pădurii, acolo de unde venise. După scurtă vreme, lui Toma începu să i se pară cunoscute locurile. Aveau în stânga un pârâu care curgea năvalnic la vale printre o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
celor doi cai (Valdemar și Cristina, așa se numeau) și pocnise În aer pe deasupra urechilor. Caii tresăriră din pleoștire și așa, greoi, iavaș-iavaș, o porniră În galop prin glod, spre marea bucurie a fetițelor din căruță, care se Îmbrățișară și chicotiră, chipurile Înfricoșate, deși le amuza goana bezmetică. Gospodarul era-ntr-un costum de tweed englezesc (căci nu trebuie să omitem acest amănunt din cauza biciului nou, abia cumpărat), peste care purta un pardesiu tot din tweed englezesc, dar cu-n alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
că e o glumă. — Dar aici ai început să frecventezi un atelier de pictură? — Da. Nenorocitul a venit azi-dimineață - maestrul, știi - și când mi-a văzut desenul a ridicat pur și simplu din sprâncene și a trecut mai departe. Strickland chicoti. Nu părea deloc descurajat. Era total neafectat de opinia semenilor săi. Și tocmai asta m-a deconcertat cel mai tare în relațiile mele cu el. Când oamenii spun că nu le pasă ce părere au alții despre ei, în cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]