318 matches
-
lucrări precum “Tatăl Nostru” - Paul Simon, “Preamărită Fecioara” - Teodor Zgureanu; Valențele spirituale și tehnice ale corului s-au făcut remarcate în rezolvarea unor aspecte deosebit de pretențioase din lucrări precum “Miorița” de Petre Ștefănescu, “Joc din Oaș” de Mihai Moldovan, sau “Chindia” de Alexandru Pașcanu. Un moment de puternică transcendere l-a constituit în cadrul Concertului Pascal, lucrarea “Despre Pace” a compozitoarei Irina Odăgescu- Țuțuianu, o ruga închinată de către maestrul Jean Lupu și Corul “Symbol”, celor aflați în tensiuni și suferințe, în preajma
?Prin sunet c?tre lumin?? by R?zvan Rados () [Corola-journal/Journalistic/84038_a_85363]
-
ca-n povești, Cu Feți-Frumoși și Cosânzene, Deasupra satului Hândrești... Ca niște stâlpi ce susțin cerul, Plantați la fiecare casă, Ies fumuri, ce cuprind eterul Într-o perdea, din stele trasă... Târziu, când se aude toaca Și soarele-i pe la chindie, Cei mici își încetează joaca Iar tata, vine de la vie... Se-ndreaptă ostenit spre casă Pentru-a-mbrăca o altă haină, Apoi vine la noi, la masă Și stăm la “cina cea de taină”... Pe casa veche, cu hambarul Își
AMURG DIVIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83736_a_85061]
-
în casă să-mi încălzesc nasul... După un timp, am ieșit din nou afară, să mă satur de priveliștea albă. Și să nu credeți voi că cocoșul dormea. Nuuu. O luat-o de la început cu cântatul. „Cântă și el de chindie sau...” Dar n-am apucat să-mi termin gândul și o crenguță mai firavă de nuc s-a mișcat, ca o părere... Omătul de pe ea s-a împrăștiat în văzduh... După puțină vreme și alte crenguțe și-au aruncat povara
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
repede, ca să nu mă pătrundă frigul. Toate încercările mele de a înainta cât mai repede s-au prefăcut însă într-un adevărat chin. Numai soarele nu avea nici o opreliște și cobora înspăimântător de repede spre asfințit. Acum era deja pe la chindie și eu nu străbătusem nici jumătate din cale. În mintea mea, noaptea venea mai repede decât cea reală, pentru că m-am trezit întrebându-mă: „Dacă mă prinde noaptea pe drum și nu mai văd pe unde să merg?... Dar dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de mai multe ori... De fiecare dată veneau înainte de sosirea voastră, cereau câte un deț cu rachiu și se așezau acolo, în colțul acela... De cunoscut nu-i cunosc, dar sigur i-am mai văzut. Ba chiar ieri, așa spre chindie, au trecut pe aici... Au stat un timp și au plecat cum au venit. Călări pe niște cai voinici. Călări? Asta încă îi o treabă. Deci dacă ei sunt cei care m-au lovit și mi-au luat banii, au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
călcat hoții într-o noapte și i-o luat bani mulți. Norocul lui că o fost prinși repede și s-o găsit la ei banii însemnați de el. Așa i-o dovedit pe hoți... Ancheta s-a prelungit până spre chindie. Hoții au fost reținuți, urmând să fie judecați. În toată ancheta nu au pomenit de cai nici cărăușii, dar nici hoții... Când au scăpat de la poliție, au urcat grăbiți în sanie și au dat bice cailor. Erau flămânzi și obosiți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Deschideam poarta văruită și intram în bătătură, oprindu-ne între doi gutui. Câinele negru ca un diavol clănțănea dement, fugind în sus și-n jos pe lanțul lui, slab de i se vedeau coastele. Pentru atâta strofocare, primea-n fiecare chindie o mână de coji de mămăligă. Tataie ieșea în prag, fără să arate bucurie, bătrân și voinic, cu țepii bărbii albi, alb și pe capul aproape complet ras, doar cu o dungă de păr mai întunecat la mijloc. Casa lumina
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
m-am oprit până-n salonul nostru, luminat prin toate geamurile de un amurg mistic, dovadă că rătăcisem pe coridoare mai bine de jumătate de zi. Abia atunci m-am liniștit, privindu-i pe bolnavi jucând țintar pe verandă, scăldați în chindie ca niște sfinți, sau zăcând în paturi cu mâinile sub cap. M-am dus în patul meu și m-am ghemuit pe-o parte în așternut, cu fața spre ghebosul care dormea horcăind, cu gura căscată spre tavan. Mâna beteagă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Partea întâia Deasupra pânzei de aur așternută peste câmpie, un soare tomnatic cu luciri cuminți se sprijinea în toiagul razelor obosite ale chindiei, pe dealurile satului din potcoava pădurii. Înzăuată în pete multicolore, pădurea privea ocrotitor și nostalgic la satul aciuat acolo în vale. Aștepta nerăbdătoare parcă întoarcerea gospodarilor de la câmp - câți mai rămăseseră după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
sănătos, bade Dumitre, și nu mă ocoli. Să ne vedem când ne-om vedea palmele, jupâne. Spunând acestea, moș Dumitru a și ieșit pe poarta hanului. Drumul se arăta anevoios. Zăpada se topise și armăsarul se opintea din greu... Către chindie, moș Dumitru intra pe poarta gospodăriei sale. Zamfiră! Până ce desham eu armăsarul, pune ceva de mâncare, pentru că pe urmă am treabă la primărie. Măi, măi. Cade omul din copac și se hodinește, d-apoi de la un drum așa greu. Lasă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ale lui Froim. Alta nu-i”. Cu îndoiala în suflet, moș Dumitru s-a adresat armăsarului: „Auzi tu, flăcăul tatii? Cică-i război. Hai să ajungem mai repede acasă, că cine știe!... Pe când soarele se oprise să se hodinească, de chindie, moș Dumitru bătea în ușa cancelariei lui Costăchel, de la primărie... Hai, moș Dumitre! Intră! Ce te-ai oprit în prag? Parcă aș fi un mare boier și nu îndrăznești. Apoi, dragul moșului, nu ești mare boier, dar ești primar și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pădurii... Am plecat de dimineață, pentru că până seara conducerea lagărului nu avea cum să afle de dispariția noastră. Ne rugam să dăm peste un pârâiaș cât de mic... Întâi, să ne ostoim setea și apoi să ne pierdem urma... Pe la chindie, am auzit clipocit de apă. Pentru noi era mană cerească... Un pârâiaș nu mai lat de două palme ne tăia calea. Pentru noi însă nici Dunărea nu era mai lată! Ne am ostoit setea. Ne-am răcorit fața și am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
țării, foarte frumos redactată pe puncte. „Scrisoarea la leat 7220, în luna Ghenarie în 13 zile.” (Del Chiaro adună la 1712 anul în care era, 5508 ca să verifice dacă data este corectă și constată că era). „Duminică la vreme de chindie, prealuminatul Io Constantin Basarab Brâncoveanu Voievod, având prepus pentru niște lucruri ce le-au adus întâmplările vremii de s-au făcut, cum să se fi făcut cu învățătura și îndemnarea noastră, și fiind măria sa îndemnat de niște obraze mari bisericești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unul singur, Del Chiaro se îndreptă spre ușă și ieși din spătăria cea mică. Își dăduse seama că în spatele întregii urzeli stătea prințul Ștefan, care era singurul om conștient de amenințările ce primejduiau viața tatălui său. Ceasul din turn bătea chindia - adică orele patru; era cazul să se grăbească, fusese invitat la cină de către prinț și trebuia să-și revizuiască ținuta. Cum păși în odaia de primire - cea mare - a casei, Del Chiaro își dădu seama după încordarea celor doi oaspeți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tot ce se petrecea în casa lui. O clipă să poruncesc să înhame caii și mă întorc să vă arăt. Când prințul dispăru pe ușă, Del Chiaro se apropie de stolnic și i spuse în șoaptă: — Azi cu puțin înainte de chindie excelența sa (și aci făcu un gest cu capul spre ușă) mi-a înmânat ca să pun la păstrare o scrisoare a sfinției sale mitropolitul Antim prin care cere măriei sale să i se considere retrasă demisia ce a înaintat-o cu câteva zile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de sania domniei sale; din câteva cuvinte se înțeleseră asupra orei când va veni la casele marelui boier pentru a-l consulta. Sania, în chiuiturile stridente ale surugiilor, porni pe pârtia înghețată. În turnul corpului de gardă, ceasul lui vodă bătea chindia și chirurgul, atent, începea să-l consulte. — Domniile îndelungi, înălțimea ta, obosesc și pe domnitor, și pe credincioșii lui, și pe cei ce-l dușmănesc. E un fel de boală lungă care nu se mai termină... Sănătate de oțel, spuse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de scrisoarea grecului, nu crez să fie minciună. Se culcă peste macatul țesut din lânică seină și se propti în perinile brodate. — O să trimit vorbă măriei sale să dea de lucru la toți tălmacii și scribii în alte părți ca de pe la chindie să fii stăpân pe spătăria mică. Te duci ca să nu te vadă nimeni și te-ncui pe dinăuntru, te și zăvorăști. Cauți toate hârtiile domniei și le scoți pe cele care ar putea face bănuială asupra măriei sale că l-ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mânăstirea Dealu de lângă Târgoviște și în rugăciuni aștepta iar venirea Postului Mare. În anul acela ieromonahul nu aflase nici un sat lipsit de preot așa că se întorsese în ascultarea egumenului de la Dealu, când în joia precedând Duminica Floriilor între prânz și chindie sosi poruncă de la mitropolitul Târgoviștei pentru cuvioșia sa ca să vină cât poate de repede pregătit de drum să însoțească un oaspete de vază spre mânăstirile din codrii Olteniei. Grabnic își luase desaga și încălecase asinul căpătat acum un an de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le copia frumos pe primele pagini ale liturghierului și încerca să-i memoreze după reguli mnemotehnice stabilite pentru sine, ca să le poată recita numele într-o continuă litanie. A ajuns la Mitropolia din Târgoviște tocmai când bătea clopotul în Turnul Chindiei, nu a avut nimic de comentat când i s-a spus că porunca mitropolitului este să ducă poslușnicul la Hurezi la mânăstire cu cărți sfințite, dar de Paște din partea lui Io Constantin Voievod. S-a uitat cu mirare la cei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pace, iar după aceea să luăm calea bălților Dunării ca să vedem ce e cu tâlharii care ațin drumurile... Cantacuzinii se ridicară câteșitrei și, după ce îl salutară ceremonios pe domn, ieșiră. În turnul corpului de gardă ceasul bătu de patru ori, chindia cum spuneau ei. — Să înțeleg că neica Mihai și naș Dinu cred că vestea pe care ne-a trimis-o doftorul grec este adevărată? întrebă vodă, fixându-l pe Ștefan. — Dânșii nu cred nimic, dânșii știu că este adevărată, răspunse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prețăluiască de vornicii de poartă și să să vândă ca să nu să păgubească mănăstirea de venitul ei”. Ce zici, fiule? Continuăm sporoava sau o mântuim pentru astăzi și mergem la vecernie? Păi, după cum se vede treaba, soarele se rostogolește către chindie deja. N-ar fi rău să privim în liniște un apus de soare... Știu că ești dorit de așa o priveliște, fiindcă pe pietrele târgului nu te poți bucura de o minune ca asta. Eu am să mă trag încet-încet
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
turnurile din el. În locul însă al Paraclisului ce era la capătul Uliței Mari, au zidit Poarta domnească, cu o galerie deasupra, în care muzica turcească - meterhaneaua - cânta la ceremoniile mari, la vreme de masă, când prânzea domnul, și seara la chindie. Palatul în această stare, a slujit de rezidență domnească până în vremea lui Ioan Sturza v.v. La 19 iulie 1827, la un ceas după amiazăzi, un foc izbucnind însă în casele spătarului Ilie Burchi, care astăzi formează aripa dreaptă a Academiei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să aibă 40 de paturi. Cât despre doctori, vodă este hotărât să facă ordine: „Doctorul ce va fi... la spitalul acesta... să aibă a lua... pe toată luna câte 70 lei; care datoriu să fie a merge... dimineața și la chindie să vază pe toți bolnavii și, după boala fieștecăruia, să-i orânduiască doctoriile ce se vor cădea prin rețete”. Doctorul era obligat să meargă la unii bolnavi ori de câte ori ar fi fost nevoie. Chirurgul întâi primea câte 20 de lei pe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
că ți-i foame? Din câte îmi amintesc, parcă nu s-a întâmplat încă asemenea minune. Miram-aș să te aud acum... Uite-te colo sus. Soarele a cam obosit și îi gata s-o ia de-a roata spre chindie, iar noi o tot ținem hojma într-o cislă. Când doi oameni vorbesc aceeași limbă îi musai să uite de cele ce se petrec în jur, cu atât mai puțin pe cer... Uită chiar și de foame și de sete
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de cele ce se petrec în jur, cu atât mai puțin pe cer... Uită chiar și de foame și de sete. Acum n-ar strica să strângem chiticii și cu pas măsurat s-o luăm din loc, că ne apucă chindia pe iaz... Bătrânul mergea cu pasul obișnuit. Eu încercam să țin cadența. Încercam doar, pentru că nu reușeam deloc și asta fiindcă el ici se oprea să-mi arate cine știe ce buruiană de leac, colo se apleca să mângâie o floare gingașă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]