1,084 matches
-
A fost doar un meteorit otoman. Sfârșitul lui și-al pașalâcului său se trage de la iataganul celui mai mare haiduc oltean, Iancu Jianu. Întâi, într-o luptă directă, i-a scos un ochi, după care rumânii l-au numit Pazvante Chiorul! A doua oară, în 1809 Iancu Jianu, a răzbunat toate jafurile, violurile și omorurile pe care pazvangiii le-au pricinuit în Țara Românească, trecând Dunărea, împreună cu haiducii lui, câteva mii, ce au fost în stare să cucerească Vidinul pe care
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
violurile și omorurile pe care pazvangiii le-au pricinuit în Țara Românească, trecând Dunărea, împreună cu haiducii lui, câteva mii, ce au fost în stare să cucerească Vidinul pe care l-au prădat, au omorât și au pus foc, iar Pazvante Chiorul și-a găsit sfârșitul, așa cum i l-a prezis Iancu Jianu atunci când, prima dată i-a brăzdat fața cu iataganul scoțându-i un ochi. Iancu Jianu nu este o legendă, este o figură istorică autentică ce a scăpat Țara Românească
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
găsit sfârșitul, așa cum i l-a prezis Iancu Jianu atunci când, prima dată i-a brăzdat fața cu iataganul scoțându-i un ochi. Iancu Jianu nu este o legendă, este o figură istorică autentică ce a scăpat Țara Românească de Pazvante Chiorul și pazvangiii lui. Iancu Jianu cu haiducii săi a fost și alături de Tudor Vladimirescu în 1821, an după care am scăpat de domniile fanariote ce au sărăcit cele două voivodate românești timp de o sută cinci ani. Din mare nefericire
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
Europa și printre primele țări în lume la pierderea prestigiului și identității naționale, pentru că, printre altele, românii nu au mai avut noroc de un Iancu Jianu. ---------------------- Corneliu FLOREA St. Vital, Canada aprilie 2017 Referință Bibliografică: Corneliu FLOREA - PAZVANGIII - DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL / Corneliu Florea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2344, Anul VII, 01 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Corneliu Florea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
DE LA PAZVANTE CHIORUL LA BĂSESCU BARCAGIUL de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383317_a_384646]
-
spurcă-n a lor gură. S-au adunat într-o pomană scursură-a societății Și-acum pledează legi și fapte, foloase dau doar lor Uitat-au legea țării veche și litera dreptății Purtând jobene ce lucesc și care-n aur chior. Onoarea lipsă, plecăciunea și dos înfipt în jilțuri Tronează-n societatea cultă, ce vor numită-a fi Ajuns-au slugi la sluga slugii, aievea neputințuri Clădind imperii de slugarnici și altele-a zidi. Inculți se văd rânjind pe fățuri, a
IMPERII DE SLUGARNICI de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383467_a_384796]
-
spurcă-n a lor gură. S-au adunat într-o pomană scursură-a societății Și-acum pledează legi și fapte, foloase dau doar lor Uitat-au legea țării veche și litera dreptății Purtând jobene ce lucesc și care-n aur chior. Onoarea lipsă, plecăciunea și dos înfipt în jilțuri Tronează-n societatea cultă, ce vor numită-a fi ... Citește mai mult IMPERII DE SLUGARNICIÎn ochii grei, plini de necaz, se-apasă-a mea durereDurerea demnă de-a muri tot vertical și drept,Ca
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
capul prost, se spurcă-n a lor gură.S-au adunat într-o pomană scursură-a societățiiși-acum pledează legi și fapte, foloase dau doar lorUitat-au legea țării veche și litera dreptății Purtând jobene ce lucesc și care-n aur chior.Onoarea lipsă, plecăciunea și dos înfipt în jilțuriTronează-n societatea cultă, ce vor numită-a fi... XIV. ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ Capul
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
de pîndari. Dă-ne, Doamne, șansa unui val de mare, noi cu peștii lumii să o luăm înot, și-ntr-un dans al apei, pe sub felinare, să-i redăm durerii sfîntul antidot. Azi, doar vulpi cu ochiul cel de sticlă chioară ne mai vînd pe cîmpuri mierea din povești; să-nființăm, idilic, cîte-un drum și-o moară, și, cînd nu-i făină, să bem vin din cești. Referință Bibliografică: Oarba nevoie / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2221, Anul
OARBA NEVOIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382829_a_384158]
-
prezentul, existența, lumea vie cu mișcarea, freamătul interior și diversitatea ei uluitoare. E o senzație unică, stranie, tulbure și tulburătoare. În fine... Și când căutam un lucru anume, și când răsfoiam rutinier documente de arhivă, eram urmărit de un noroc chior. Ceva - n-aș putea spune ce, un instinct secundar, o pornire irațională, febrilă, ca un puseu sexual, aproape - declanșa câteodată Înlăuntrul meu o stare de excitație, de violentă incandescență a simțurilor, și atunci știam că sunt În apropierea prăzii, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mirat de ultimele vorbe ale căpitanului. — Pentru că, răspunse căpitanul Tresoro, ștergând ultima urmă a sosului de lobodă - după ce l-au îngropat și-au deschis testamentul, ai mei au văzut cu groază că străbunicul nu numai că n-avea o para chioară, dar că și tatăl lui, stră-străbunicul meu, avea o datorie care nu mai încăpuse pe pergament. Când stră-străbunicul era pe moarte, i-a dezvăluit străbunicului adevărul, iar acesta, ca să salveze onoarea familiei, palatul, moșiile, gondola de mahon și flota din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nimerea întâmplător într-un lan de cânepă, zeci, sute de vrăbii, de sticleți zurbagii se ridicau lărmuind și a doua oară nu se mai dădeau pe-acolo. Recoltele boierului crescură. Când urâțelul împlini nouă ani, fu adus un dascăl grecesc chior. închizându-și des singurul ochi teafăr și ferindu-se să-și privească prea mult elevul, acesta îl învăță rapid elina, latina, geometria, nițică filozofie și arta conducerii maselor, deși în sine sa dascălul se îndoia că va exista vreodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
te-ai întors. Semne particulare? — N-am - zise Barzovie. — Ești cam gras - îl cântări turcul din priviri. Să mai slăbești. Uite scriu aici că ești subțire. La vară, când vii la Poartă, să n-avem discuții. Putem scrie că ești chior. S-a-nțeles? — întru totul - răspunse Vodă. — Bine. Semnează aici și domnie ușoară - zise turcul. Barzovie de aplecă și semnă. Firmanul rămâne la noi - spuse Ramza-Pașa și dădu să iasă, dar în ușă se opri: Auzi, n-ai cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nimic! - făcu turcul. Adă jurnalul! Georgios intră în cabină și se întoarse cu jurnalul și-o călimară. — Pană-ai? - întrebă turcul. — N-am - răspunse grecul. A rupt-o un camarad de-al dumneavoastră, în amonte. — Am eu - răspunse ienicerul cel chior și scoase de sub tunică o pană nou-nouță. — Ia dă-o-ncoace - făcu comandantul. Se uită la ea, o răsuci pe toate părțile. Care știți, băieți, să scrieți? - întrebă el pe ieniceri. — Nici unul, dom’ șef! - răspunse cu hotărâre în glas ienicerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scoase de sub tunică o pană nou-nouță. — Ia dă-o-ncoace - făcu comandantul. Se uită la ea, o răsuci pe toate părțile. Care știți, băieți, să scrieți? - întrebă el pe ieniceri. — Nici unul, dom’ șef! - răspunse cu hotărâre în glas ienicerul cel chior. — Cum, mă, nici unul?! - se miră comandantul. Pe mine mă-nțeleg, că sunt mai bătrân, n-am avut când să-nvăț, eu mai mult cu luptele... Da’ voi... Se-ntoarse spre grec: — Ai noroc, jupâne, că nu știm scrie. Da’ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
proră, își spuse că până când turcii se vor dezobișnui să doarmă astfel, veghind mereu cu un ochi la ce se întâmplă în jur, va fi foarte greu să-i învingi și să dezmembrezi Imperiul Otoman. Observă că numai ienicerul cel chior părea mai obosit, deoarece era silit să țină tot timpul deschis ochiul sănătos și să doarmă numai cu ochiul lipsă, ceea ce, desigur, nu-l odihnea peste măsură. în plus, Metodiu mai observă că turcii ajunseră la o asemenea îndemânare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trecută de la petrecere. Am luat-o pe niște coridoare galbene ca și linoleumul, care păreau fără sfârșit, mult prea nervoasă ca să mă opresc și să întreb pe cineva unde este ieșirea, ca într-un final să ies printr-un noroc chior direct în parcare. Dubița mea roșie rablagită, un Ford Escort care sper că a prins și vremuri mai bune, pentru binele ei, era pe jumătate ascunsă după mașinile poliției. Părea cam stânjenită; nu era obișnuită cu asemenea companie. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dar toți sunt stranii: strâmbi, fără nas, păroși, bărboși. „Ah, profesore, strigă o studentă plină de entuziasm (profesorul sunt eu), ah, profesore, astăzi să vorbim despre sport.“ Are un singur ochi și-mi întinde mâinile de undeva, de departe. Strâmbi, chiori, bărboși, păroși, toți cei care n-ar avea dreptul să se dezbrace și ar trebui să se rușineze de diformitatea lor, cu toții imploră: Da, profesore, da, despre sport, da, vorbiți-ne despre sport, dați o definiție, spuneți-ne ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vorbiți-ne despre sport, dați o definiție, spuneți-ne ce-i acela sport“. Eu zâmbesc condescendent, iar strâmbii, chiorii, bărboșii, păroșii amuțesc brusc. „Sportul, domnilor, este consumul de energie fizică în condiții obligatorii de competiție și de totală neproductivitate“. Ciungii, chiorii, strâmbii urlă sălbatic „mai departe“, “încă, încă“, „mai departe“. O femeie învățată, cu un singur ochi, lovește figurile cu coatele și scuzându-se cu un „iertați, colega“, își face loc spre catedra mea. Ridic mâna. Liniște. Pentru noi, domnilor, șoptesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-i periculoasă iar noi nu vrem să se petreacă o nenorocire. Ori te odihnești ca lumea și vii "fresh" la lucru ori ne despărțim! Plecase capul în jos, lăsându-se spășit de pe un picior pe altul. Șeful avea dreptate, umbla chior de somn și de câteva ori fusese la un pas de accident. Da, șefu', am înțeles murmură el cu glas moale, răsu cindu-se pe călcâie dând să plece. Renunțase să mai stea nopțile la garaj. Reușise să facă mașina să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mă refer la cele bine făcute, pentru că nu toate filmele polițiste sunt de calitate. Însă dacă tu crezi că ceea ce vezi în filme se potrivește cu viața reală, te înșeli. De obicei, eroii din filme se bucură de un noroc chior. Întotdeauna apare un indiciu cheie din senin, un martor care își amintește brusc vreun detaliu ce rezolvă cazul ori mai știu eu ce altceva. Nu asta vreau eu să spun. Nu sunt nici eu atât de naiv, își scoase Vasilică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și al miasmelor de vin; scene jalnice cu certuri de familie, bătăi, urlete, plînsete cu sughițuri; ploșnițe plesnind sub torța hîrtiei de ziar, pe cînd flacăra lingea striurile din fierul patului de campanie; despăducherea, aidoma maimuțelor, seara, la o lampă chioară, pe cînd copiii se aplecau unul deasupra creștetului celuilalt găsind la rădăcina smocurilor de păr bălai sau negru ciorchini de lindini; mîinile puhave ale mamei de atîta spălat părînd niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormîntului deschis era pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Divină, căci domnul va chema un taxi, domnul Îmi va sta la dispoziție... Ce-mi rămînea altceva de făcut decît să accept amabila propunere. Portarul mă conduse În fața unei uși uriașe pe care o descuie, după care aprinse o lumină chioară și mă lăsă singură. În spatele meu am auzit cum se Întorcea cheia În broască; acum mă aflam În biblioteca aidoma unei cazemate. De undeva se făcea simțit un curent de aer legănînd pînzele de păianjen care, precum niște prăfoase văluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
nu mai era posibil să le deosebești în confuzia traficului pe acelea care veneau de cele care erau deja acolo. Prim-ministrul îl sună pe președinte, o conversație expeditivă, nu mult mai mult decât felicitări reciproce, Oamenii ăștia au apă chioară în vene, își permise șeful statului să-și exprime disprețul, dacă eram eu într-una dintre acele mașini vă jur că aruncam în aer câte bariere mi-ar fi fost puse în față, Bine că sunteți președinte, bine că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
domnule comisar, Cum ați aflat atunci că era vorba de o prostituată, După felul de a fi, felul ei de a fi nu înșela, Ah, da, felul de a fi nu înșală niciodată, continuați, Mai era un bătrân care era chior de un ochi și purta o legătură neagră și care, după aceea, s-a mutat cu ea, Cu care ea, Cu prostituata, Și au fost fericiți, Despre asta nu știu nimic, Ceva trebuie să știți, Pe durata anului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Iluzie a dumneavoastră, Nu, domnule comisar, de acum încolo știu că un ochi vede mai bine decât doi, pentru că, neavându-l pe celălalt ca să-l ajute, trebuie să facă toată treaba, Poate de aceea se spune că în țara orbilor chiorul e împărat, Poate, domnule comisar, Continuați, mai departe, Când a tăcut ea, a luat cuvântul el, și spuse că nu credea că motivul vizitei mele, aceasta a fost expresia pe care a folosit-o, ar consta în cercetarea cauzelor unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]