508 matches
-
că-l chema Ilie și că fusese nemaipomenit de credincios și de blând. Viitoarea bunică vitregă a lui Ectoraș apucase să vadă răspândite prin moloz o pâine, o parte dintre coastele Însângerate și cu blană pe ele ale câinelui și chipiul zdrențuit al ologului. O schijă, ba chiar mai multe, pătrunseseră și În compartimentul lor și se Înfipseseră În sacul cu pâine și În traista țărănească. Scăpaseră Întregi doar cu două ceșcuțe și farfurioarele lor, iar În memoria viitoarei bunici vitrege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pânzeturi ca În fiecare an. Marele vinovat se vădea șeful unei prăpădite de gări aflate la vreo douăzeci de kilometri peste codrul de la Asfințit de Satul cu Sfinți. Nu se știe cum - toată lumea, Însă, bănuia că prin furt -, funcționarului cu chipiu roșu Îi picaseră În mână sute și sute de metri dintr-un material aspru, ce ținea la tăvăleală și avea imprimate pe el, una lângă alta, Însemnele căilor ferate, folosit - Încredințau cei care se deplasau către marele oraș cu trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așa trebuie să se simtă mereu formațiile celebre. Ca niște pești într-un acvariu. E amuzant cum oamenii se uită mereu insistent la echipajul unui avion, nu? Doar nu suntem atât de interesanți. Cred că e din cauza piloților și a chipielor. Femeilor le plac bărbații în uniformă. Sigur, uitați-vă doar câtă atenție i se acordă lui Tom Cruise în Top Gun. Și mai era Leonardo di Caprio îmbrăcat în pilot în filmul ăla, Prinde-mă dacă poți. Arăta grozav. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
oprește brusc, coborâm și intrăm în cel mai grandios și mai enorm hol pe care l‑am văzut vreodată, cu portar în uniformă și oglinzi peste tot. Urcăm un catralion de etaje într‑un lift aurit cu un bărbat cu chipiu țuguiat și intrăm într‑un apartament. Și așa ceva chiar că n‑am mai vaăzut niciodată. Locul e absolut imens, cu podea de marmură, scară dublă și un pian uriaș pe o platformă. Pereții tapetați cu mătase de culoare deschisă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de soț și procuror șef, întreabè totuși, fèrè nici o intenție, cine era? Ce sè rèspundè Matei la încuietoarea întrebare ontologicè? Cine sunt eu? Cine sunteți? mè chestioneazè plutonierul major, al cèrui nume, deși s-a prezentat regulametar cu mâna la chipiu, recomandându-se, nu l-am putut reține, iar ca sè-l întreb a doua oarè nu se cade, la poliție poliția pune întrebèri, nu suspecții, plutonierul major mè privește neîncrezètor, suspectându-mè cè nici mècar nu știu cine sunt, nu pot sè-l contrazic, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a început sè-și verifice toate chitanțele cu amenzi pe ziua de astèzi, Din când în când, atunci când foile chitanțierului nu se lasè ușor manevrate, plutonierul major scuipè zgomotos între degete, Stiti dumneavoastrè, spune, ridicându-și, nemulțumit de întrerupere, capul, Are chipiul dat mult pe spate, semènând, așa cum se uitè la mine, cu un cosaș cu clopul dat pe ceafè și care privește pieziș, de jos din iarbè, la unul stând în picioare pe direcția soarelui, Așa se uitè plutonierul major la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cè pe viitor, va fi mai prudent și atent cu numerele imaginare! Șeful poliției rostește numere imaginare ca si cum ar fi spus cu femeile, adicè, cu un ton insinuant, amuzat și vesel, Da, sè trèiți! rèspunde recrutul Matei cu mâna la chipiu, Apoi, șeful poliției îmi mèrturisește cè, în ciuda intervențiilor din poliție, a presiunilor politice sau a rugèminților unor persoane cunoscute, nu era deloc convins sè intervinè în cazul meu, în cazul Matei, decizia finalè luând-o abia în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de pereți, ești Într-un expres, Într-un tgv. Ești În trenul de Drăgășani, clasa a treia, vălătuci negri, pufoși Îți Îneacă gâtul și o albină zumzăie Împrejur de multă vreme. Dar uite, la doi pași, uniforma de funcționar feroviar, chipiul de controlor, mâna lui Întinsă să-ți perforeze biletul. — Good morning, sir! Your ticket, please! Acum are să se deschidă o trapă sub picioarele tale și, tot explicând, rușinat, transpirat, Încurcând Între ele pronunțările, declinările, conjugările, ai să te rostogolești Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și fețele străine te privesc Încordate, tu aleargă, aleargă, aleargă! Uite un compartiment gol, deschide ușa cu o mână sigură, rostește răspicat: — Gli biglietti, prego! Anume ca fețele bănuitoare de pe culoar să creadă că el a intrat În compartimentul gol, chipiul lui fulgeră În golul oglinzii, e chipiul lui, e fața ta, ascunde-te repede, unde? * Liniștește-te, e același vis, asta s-a mai petrecut la, asta ai mai trăit, unde? Nu-ți amintești când, nu-ți amintești unde, ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aleargă, aleargă, aleargă! Uite un compartiment gol, deschide ușa cu o mână sigură, rostește răspicat: — Gli biglietti, prego! Anume ca fețele bănuitoare de pe culoar să creadă că el a intrat În compartimentul gol, chipiul lui fulgeră În golul oglinzii, e chipiul lui, e fața ta, ascunde-te repede, unde? * Liniștește-te, e același vis, asta s-a mai petrecut la, asta ai mai trăit, unde? Nu-ți amintești când, nu-ți amintești unde, ah, ce plictiseală... Îți răscolești buzunarele după pastilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ca să vezi unde ai greșit, dar ce noroc! Domnul e surd, nu aude, a Îmbătrânit și el, Între timp. — Good morning, mesdames, messieurs, vos billets, s’il vous plaît, intonează Domnul cu o voce melodioasă de bas-bariton. Și-a pus chipiul pe cap și a ieșit, pocnind ușa cu linia. Tu stai singur În clasa pustie, nu poți să pleci dacă nu Îți amintești versul, deși ei te așteaptă cu masa Întinsă acasă. Au să te mai recunoască, n-au să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și obosit. Din fericire, tocmai atunci a apărut, ca un Înger salvator, Alexandru, fostul meu coleg de studii, director de Institut, academician, deputat În Marea Adunare Națională și Încă alte Înalte funcții. Controlorii, vameșii au dus cu respect mâna la chipiu și Într-o secundă așteptarea mea a luat sfârșit. Profesorul Stan nu a rostit atunci decât vorbele de circumstanță: că se bucură de revedere, că așteaptă cu interes să mă audă la conferință... * Christa râde. Așteaptă cu interes și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mi-ai turnat doar gogoși, dar m-am distrat bine. Care-i acolo?! țipă ea spre ușa chicinetei care îi servea drept cabină. Purtând prețiosul coș cu gardenii albe în brațe, Ivan, ordonanța lui Kutuzov, păși emoționat pragul, își scoase chipiul, își pocni călcâiele și răcni ca la raport, turuind pe limba lui: ― Generalul Mihail Ilarionovici Kutuzov vă oferă aceste flori rare și vă urează mult succes... și... omagiu... pentru... pentru... Ordonanța uitase ce fusese învățat să mai spună. Holbă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
împărtășirea aceleiași bucurii. În veselia generală, nimeni nu auzi sania cu muscal pe capră care intră pe poartă și trase la scară. Se treziră cu o scorțoșenie de furier de la cancelaria Marelui Komandir. Aștepta la ușa bucătăriei, în picioare, cu chipiul pe cap. Îl priviră încremeniți, cu gurile căscate și lingurile pline de mucenici rămase în aer. ― Dobroe utro! Și, într-o românească plină de accente rusești, furierul încercă să le traducă pricazul de surghiun pentru numitul Iancu Văcărescu, semnat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Rămase nemișcat, stând pe gânduri dacă să pătrundă în orașul adormit sau să se întoarcă și să-și caute și el adăpost pe una dintre acele bănci lungi, în așteptarea zorilor, dar un bărbat cu o uniformă uzată și un chipiu roșu ieși din gară, trecu pe lângă el și, când ajunse pe ultima treaptă, se întoarse să-l privească. — Ai pățit ceva? vru să știe; și în fața negației mute, schiță un gest de înțelegere. Am priceput, spuse. E prima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oraș ca ăsta. Eu am venit din Berberia acum cincisprezece ani cu mai puțin bagaj decât ai tu și o bucată de brânză sub braț - râse, făcând haz de el însuși. Și-acum, uite-mă... Am până și uniformă, un chipiu și un fluier... Gacel ajunse în dreptul lui și străbătură piața, îndreptându-se spre marele bulevard ce începea în partea opusă și pe care trecea, din când în când, câte-un automobil solitar. Aproape de centrul pieței, bărbatul se întoarse și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tot insistând, ajunse, aproape către miezul nopții, în fața imensului parc delimitat de un grilaj înalt ce înconjura, pe cele patru laturi, cea mai luxoasă clădire pe care o văzuse în viața lui. O gardă de onoare cu dolmane roșii și chipiuri arătoase cu panaș defila ascultând în mod automat comenzile și când, în cele din urmă, se retrase, lăsă în urma ei, la colțuri, santinele semețe, ce păreau mai degrabă statui decât ființe din carne și oase. Cercetă pe îndelete uriașul parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
desfăcut draperiile și am ieșit pe culoar. Toate draperiile din vagon erau trase și părea că toată lumea doarme Încă. M-am dus la baie și m-am uitat Înăuntru. Hamalul dormea Într-un colț, pe canapeaua de piele. Își trăsese chipiul pe ochi și-și ținea picioarele Întinse pe un scaun. Stătea cu gura deschisă, cu capul lăsat pe spate și cu mîinile-n poală. M-am dus pînĂ-n capătul vagonului și m-am uitat pe platformă, dar era curent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
trezise și se uita la mine. — Ce vezi acolo? mă Întrebă. — Mai nimic. — Da’ știu că te uiți atent. Nu i-am zis nimic, dar mă bucuram că se trezise. A rămas cu picioarele pe scaun, Însă și-a Îndreptat chipiul. — BĂrbatul Ăla care a stat să citească e taică-tău? — Da. — Da’ știu că ține la băutură. — Da, e un băutor zdravăn. — Chiar că e. Exact cum zici, un băutor zdravăn. N-am răspuns nimic. Am băut și eu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
șase ori. Apoi s-a Îndreptat. Fața Îi era lac de sudoare - Închise briciul și-l băgĂ În buzunar. — Îndemînarea necesară. Și În mîna stîngă e preferabil să ai o pernă. Se așeză și se șterse pe față. Își scoase chipiul și-i șterse banda interioară din piele. Apoi se duse să bea o gură de apă. Briciul e o amăgire, spuse. Nu te apărĂ de nimic. Oricine te poate tăia cu un brici. Dacă te-ai apropiat destul cît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-l făceau bicicletele cînd se răsturnau, apoi zgomotul Înfundat al bărbaților căzÎnd și zăngănitul echipamentului. — Luați-i de pe drum, repede. Și ascundeți bicicletele. CÎnd m-am Întors să supraveghez drumul s-a deschis ușa estaminet-ului și apărură doi civili purtînd chipie și haine de lucru, fiecare ținînd În mîini cîte două sticle. Traversară agale intersecția și apoi o luară pe cîmpul din spatele ambuscadei. Erau Îmbrăcați cu pulovere, sacouri vechi, pantaloni de doc și cizme de cauciuc. — Red, stai cu ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
asta vreodată. — Și iată-l și pe omu’ cu casca de oțel, spuse celălalt uitîndu-se pe fereastră. Și iată-l sosind cu multă demnitate. PĂcat că n-am o bombă ca să-i fac o surpriză neașteptată. CÎnd intră Autoritatea cu chipiu’ de oțel, noi strîngeam camerele și restul echipamentului. — Soolut, spuse. Ați filmat bine? Elizabeth, sînt cu o mașină - te conduc acasă. MĂ duc cu Edwin Henry, spuse fata. — S-a mai potolit vîntul? Îl Întrebai pe un ton de conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un cartuș gol, Îmbrăcat În alamă și turtit, și i l-am dat fetei pe care aflasem c-o cheamă Elizabeth. — Nu-l vreau, Îmi spuse. Ne-am oprit toți În pragul ușii și l-am lăsat pe tipu’ cu chipiu de oțel să iasă primul. A trecut demn prin partea de stradă unde se mai Întîmpla să se tragă În tine, după care a continuat, tot demn, să meargă pe trotuarul protejat de un zid. Apoi, unul cîte unul am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pus Dumnezeu mâna-n cap, iar tu L-ai prins de un picior, ai împușcat francu’ și ai mâncat căcat când erai mic. Organizarea este perfectă: douăzeci de ghișee cu douăzeci de ghișeiste în uniforme albastre și cu tricolorul la chipiu. Eu alerg înspre ghișeul 17, Sabina înspre 16, maică-sa înspre 15. Suntem salvați, duse sunt toate grijile. C XV Pe lângă că adormea greu din cauza creierului în fierbere continuă, Cosmin mai era torturat și de Tubu, care moțăia în fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
octave: mamaie, scoate buletinul, altfel nu intri nicăieri! Grecoaica își ridică voalul negru de pe chip și se întoarse spre el ca o zmeoaică: cui îi zici tu mamaie, bulaiule? Ia vezi-ți de lungul nasului! Bulaiul se retrase intimidat, cu chipiul pe ceafă. La etajul doi, salonul treisprezece, părintele cu barba albă revărsată peste bluza de pijama trona în patul din mijloc. Când ne văzu, fața i se lumină, ochii îi scânteiară albastru-metalizat. Mai întâi luă capul bunicii în căușul palmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]