472 matches
-
gloatei» poetul, obișnuit să se zbuciume și să scuture secera în numele ei, a găsit în fața lui sarcina de a cânta construcția socialistă. El face la începutul acestui nou drum o mărturisire a cărei ingeniozitate trebuie prețuită: Noi cei deprinși cu chiu-n căciulă Azi, liberi, ne simțim ca-n haină nouă. Poetul simte a-i lipsi jugul pe grumaz. Vitalismul lui era blestemător la lupta de doborâre, acum misiunea lui e de a cânta construcția pașnică și de a sta de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
-te cu o mână de marginea patului. Pe cealaltă i-o proptește în podea. — Acum, încearcă să te salți când te împing în sus. Se impacientează. — Lasă-le naibii de picioare, că mai mult te încurci în ele. Reușește cu chiu, cu vai să-l urce în pat. Se așază și ea istovită pe margine alături de el, ștergându-și cu podul palmei tâmplele asudate. Cu ochii închiși și trăsturile crispate, cezarul este de o rigi ditate înfricoșătoare. — Ți-ai rupt cumva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fost el însuși acuzat că s-a urcat pe scenă! Plesnește indignat din palme. Dovedit pe deasupra și ca mincinos patent! Îl apucă încruntat pe Trio de pliurile sinusoidale ale togii. — N a avut el îndrăzneala să pretindă că testamentul un chiului său este fals, deși îi cunoștea autenticitatea? Trio Fulcinius își bagă îngrozit capul între umeri. — Din câte văd eu, continuă principele necruțător, Flaccus te-a găsit pe tine mai breaz și te-a scos în față... Fulcinius protestează neconvingător. — Vă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să îndepărteze lumea. Ia-ți mai bine securea de jos și pleacă. Îl împinge nervos cu umărul și apucă brațele bătrânului pontif. — Ține-te de mine! îi poruncește. Culege apoi toiagul și i-l pune în palmă. Flaminul reușește cu chiu, cu vai să-și ridice trupul bicisnic. Rămâne în picioare, tremurând de epuizare, înfășurat în toga lui groasă de lână, prinsă în copci. Tiberius Nero se uită lung la el. Îl cuprinde mila, dar și dezgustul. Această epavă umană este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încercat să mă ridic, dar puhoiul acela năvalnic m-a strivit și m-a dat peste cap. Rămas fără rozariul pe care-l aveam prins la cingătoare, am bâjbâit prin apă, m-am sprijinit de perete și am reușit cu chiu cu vai să mă pun la adăpost. Corabia începu să se clatine cu și mai multă înverșunare. Pesemne că apa năvălise și în cabina cea mare, căci s-au auzit țipete și vreo zece japonezi s-au luptat să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încercat să mă întorc în cabină, dar nici nu mai puteam să mă mișc. M-am târât în patru labe ca un câine pe coridorul plin de apă și până la urmă am ajuns înapoi la cabină. Când am reușit cu chiu cu vai să deschid ușa, lucrurile căzute de pe polițe se întindeau de-a valma la picioarele mele. M-am întins pe pat și mi-am găsit sprijin ținându-mă de un mâner prins în perete. La fiecare legănare a corăbiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ci și ceilalți soli împreună cu supușii fiecăruia în parte, erau cuprinși de amintiri asemănătoare, dar nu le dădeau în vileag nici în glas, nici pe chip. Din pricina arșiței și a oboselii, toți erau tăcuți și posaci. De cum au trecut cu chiu cu vai de dealurile mici din stânci de granit în după-amiaza celei de-a cincea zile de la plecarea lor din Puebla, sub ochii lor răsări o priveliște cu totul neașteptată. De jur împrejurul colibelor indiene făcute din chirpici era un crâng de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de luptă. Cârmuitorul Japoniei murise și noul shōgun Tokugawa strângea puterea în mâinile sale, dar veștile spuneau că și acest conducător lua măsuri de asuprire a credinței creștine. Auzisem de asemenea că misionarii iezuiți erau alungați în Kyushu unde cu chiu cu vai își duceau mai departe munca de propovăduire. Cu toate acestea, de câte ori soseau la Manila astfel de vești, în loc să-mi pierd curajul, eram cuprins de o dorință și mai înverșunată de a lupta. Norocul mi-a surâs în iunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la Ueno a stat mult. S-a dat alt anunț: «Metroul va staționa o perioadă nedeterminată. Pe cei care se grăbesc îi sfătuim să folosească alt mijloc de transport.» Metroul era aproape gol. Majoritatea oamenilor coborâse deja. Am ajuns, cu chiu-cu vai, la Akihabara. Acolo am și rămas. Am fost informați că metroul se va opri acolo. Era în jur de 8:30. M-am gândit să merg pe jos de acolo. De la Akihabara la Ningyōchō sunt două stații. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
După ce directorul mi-a arătat biroul la care trebuia să mă așez, s-a scuzat că va mai lipsi câteva momente „că se pare că cei însărcinați cu mobilizarea, nu au indicat corect locul de întâlnire”. S-au adunat cu chiu cu vai cam 15-16 persoane în vârstă, unii abia mergând sprijiniți în cârje, fiind probabil singurii care meritau să beneficieze de fericita ocazie de a participa la procesul de culturalizare, drept recompensă că nu plecaseră încă la nuntă. Văzând cu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
popă, Ca să ne pocăim. Pe unii, timpu-i ține-aproape, Deși trec tot prin mari hârtoape; Pe alții, crunt îi mai desparte, Deși nu-s gropi ori oale sparte. „Pentru unii, timpu-i mumă” Cu belșug și desfătare; „Pentru alții, doar o ciumă”, „Chiu și vai prin buzunare”. Un dolar ieșit din turmă, Singur s-a predat ca rob La un leneș, dar la urmă Și-a zis trist: „Am fost neghiob!” Unii-n nesfârșit tupeu, „Fără doar și poate”, Au făcut ce nu
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
de la el. - Așa, spuse Extraterestrul, mă iau cu băutura și Încep să uit. Deci Ippolit simțea o arșiță cumplită. În afară de aceasta, tot depozitul se Învârtea cu el. La drept vorbind, brigadierul nici nu știa unde se află. Sculându-se cu chiu cu vai, porni În căutarea unui strop de apă. Știa că găleata trebuie să fie pe undeva prin preajmă. În capul său se produsese un adevărat haos. Pereții depozitului Îi erau străini. Spațiul de aici se intersectase acum cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
îngrozit. Îl căutaseră acasă după-amiaza trecută. Fusese plecat, dar îi spuseseră vecinii că l-au căutat și urmau să se întoarcă. Era speriat, bâiguia întruna: „Știam că așa am s-o sfârșesc. N-aveam cum s-o termin altfel“. Cu chiu cu vai l-am liniștit. Am ciocnit ouă roșii, am închinat și câteva pahare de vin. Aș fi vrut să mă culc. Aveam chef de Vichi. I-am sugerat că era cazul să se întoarcă la casa lui. A refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
până-n dimineața următoare, meditând la lumea ce se afla deasupra și la cea care se căsca dedesubtul său. Sus, deasupra lui Lawrence, În salonul rezervat meditativilor, se afla de câtva timp și un anume Braic sau omul-paie, care fusese cu chiu, cu vai smuls dintr-un stog de fân și adus la spital pentru investigații. Braic, un lungan de treizeci de ani, cu creștetul pleșuv și ochi negri ca tăciunii, obișnuia să stea la masă și să soarbă supa din farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de o palmă deasupra creștetului său Împodobit acum cu o frumoasă creastă rozalie; ființă pe care masterandul Înc-o mai iubea... Studenții Îl găsiră a doua zi pe Oliver În această stare ambiguă, cu trupul căzut pradă unei muțenii absolute... Cu chiu, cu vai, Îndoindu-i genunchii, Îl așezară pe un taburet și Începură să-l studieze cu atenție, notându-și cu minuțiozitate observațiile Într-un carnețel. Îl consultară cu un stetoscop, numărându-i pulsul, Îl puseră să deschidă gura și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Veniseră la agapă, printre alții, Bikinski și cu Satanovski, care tot Încercase să-i momească să joace cărți. Ajunsese acolo și o anumită Lily Fundyfer... Și alte paparude. A ieșit un scandal cumplit... La fața locului au descins jandarmii. Cu chiu, cu vai, mituind-i, stomatologul Paul reușise să iasă din Încurcătură... De atunci, Noimann obișnuia să se reculeagă de unul singur În lăcașurile sale. „E-un mic rai și un iad acolo”, murmură el, făcându-i semn din mână chelnerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dantelă, tampoane și bikini pe care medicul le văzuse la trezire aruncate printre jerbe și coroane mortuare serviseră, probabil, drept recuzită la un spectacol funest desfășurat Între pereții de marmură ai lăcașului de veci... În afară de aceasta, Noimann abia reuși, cu chiu, cu vai, să șteargă urmele unui tatuaj pe care cineva i-l aplicase pe coapsa dreaptă. Poate că Întreaga gambă fusese Înfierată cu tot felul de steme și de semne, din care pricină Începuse și noul său delir. „La drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ani, nu știu ce dracu mai făcuse, că văz că mă cheamă de acasă la dispensar, zice, hai să-l duci pe Sică la spital că are crize puternice și ăștia nu pot să-l mai țină aici. Îl făcuse ei cu chiu, cu vai, o injecție să-l mai calmeze, dar el, al dracu, nu să potolea deloc și nici ăștia nu mai aveau din seru’ ăla care-i trebuia lui. Hai, să-l duc! Îl luăm noi, câțiva bărbați, cu portaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a căzut. Asta n-ar fi fost nimic dacă mortul nu ar fi ajuns deasupra lui... După ce s-a descotorosit de greutatea lui, a stat să-și tragă sufletul. Apoi, cu ultimele puteri, l a urcat în spate și, cu chiu cu vai, a ajuns la râpa cu pricina. De fapt era o bucată de mal despicată și depărtată puțin de restul povârnișului. L-a aruncat în despicătură ca într-un hău! S-a depărtat apoi puțin și s-a așezat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
orgo lioasă și coafată ca de zile mari. Cum spun, fiul banche rului venise cu părinții săi. Băiatul mă fascina ori de câte ori îl întâlneam, însă o prăjitură a distrus acea zi minu nată. La desert, am refuzat savarina. La propunerea un chiului meu, care se oferise să-mi dea o mie de lei ca s-o mănânc, am răspuns pe un ton obraznic: „Eu nu mă vând, eu mă dăruiesc!“ Replica l-a supărat teribil pe tata. Nesupor tându-mi aroganță, m-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
tot ce ai mai bun, dar în același timp ești conștient că, din moment în moment, cortina roșie de catifea stă să cadă, și atunci... adio joc și jucărie! Alteori am impresia că sunt pe o plajă enormă unde, cu chiu, cu vai, îmi construiesc un castel. Când e gata, domnind în plină splendoare, vine un val și șterge într-o clipă întreaga mea muncă și străduință. De aceea mă oblig să râd, să râd mereu de pretențiile noastre la dăinuire
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
o urmă adâncă în lemn. Fără să vreau îmi îndrept privirea spre ușă și reflectez: "O fi bătrânul ochitor bun, dar și eu i-am parat-o pe cinste! Ia uită-te, frate-meu, ce m-aștepta!" În sfârșit, cu chiu, cu vai, tata mi-a scris următoarele: "Stimate Domnule Profesor, Am aflat cu destulă părere de rău despre necuviința fiului meu! Vă prezint scuzele mele și vă rog să-l iertați, fiind încredințat că a făcut-o din copilărie! Voiu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
meșter neîntrecut în a ne înfățișa Istoria. Avea, însă, omul un păcat: îți pretindea să știi ce-ți explicase și, dacă nu știai, nu se supăra, ci te-ncondeia în catalog! La orele lui era o liniște mormântală. Noțiunile de "chiul" și "glumă" erau necunoscute, ca dealtfel și la orele Barosanului. Pe Atila îl mai avusesem profesor în clasele I-a și a III-a, așa că mă cunoștea. Pe atunci fusesem unul dintre cei mai buni elevi ai lui. Dar, în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
orgo lioasă și coafată ca de zile mari. Cum spun, fiul banche rului venise cu părinții săi. Băiatul mă fascina ori de câte ori îl întâlneam, însă o prăjitură a distrus acea zi minu nată. La desert, am refuzat savarina. La propunerea un chiului meu, care se oferise să-mi dea o mie de lei ca s-o mănânc, am răspuns pe un ton obraznic: „Eu nu mă vând, eu mă dăruiesc!“ Replica l-a supărat teribil pe tata. Nesupor tându-mi aroganță, m-a
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
tot ce ai mai bun, dar în același timp ești conștient că, din moment în moment, cortina roșie de catifea stă să cadă, și atunci... adio joc și jucărie! Alteori am impresia că sunt pe o plajă enormă unde, cu chiu, cu vai, îmi construiesc un castel. Când e gata, domnind în plină splendoare, vine un val și șterge într-o clipă întreaga mea muncă și străduință. De aceea mă oblig să râd, să râd mereu de pretențiile noastre la dăinuire
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]