610 matches
-
Festivalul luminilor. Se închisese circulația pe întreg bulevardul, iar câteva zeci de mii de oameni se îmbulzeau să ia lumini. Se făceau proiecții pe Cercul Militar, pe Novotel, pe Palatul Telefoanelor și pe Palatul Regal. Era frumos. Băieții mei au chiuit de fericire: „Tati, ne-ai adus la film fără bilet!” Da, popor cât pentru zece mall-uri ieșise la distracție gratis într-o seară parfumată de vineri, după ploaie. N-am mai stat pe margine, ne-am aruncat direct în
Trăiește, distrează-te, crapă! () [Corola-blog/BlogPost/339009_a_340338]
-
SĂNĂTATEA Iarna-i încă instalată, geru-i aspru și tăios, Însă, nu-i că altădată, nici romantic, nici frumos. . . Doamne, unde-i bucuria, zarva mare a pierit, Ea-mi umplea Copilăria, strigam: ,, Iarna a venit!”. Cand ningea întâia oară, toți copii chiuiau, Era mare sărbătoare, săniile își scoteau. Tata, îmi făcea patine dintr-un lemn și un balot, Se miră lumea de mine, când le arătăm ce pot! Sus pe deal la Burduhosu, la biserică apoi, O făceam pe șmecherosu, când aveam
CIND SE PIERDE SANATATEA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341372_a_342701]
-
ducea peste deal spre satul lui. Doamne!... Cât de aproape era!...Cât mai orbecăise în imperiul alb al Întunericului! I se părea că rătăcise o veșnicie. Dar nu durase nici măcar o jumătate de oră. După ce-i trecu starea de uimire, chiui de bucurie și o ținu tot într-o alergătură până-n vârful dealului dinspre apus. Acum, în fața lui se desfășura o vastă panoramă a câmpiei cu misterioase și albastre valuri sclipitoare.Cu tufișuri, răzoare și copaci în care luna aprinsese mii
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
ducea peste deal spre satul lui. Doamne!... Cât de aproape era!...Cât mai orbecăise în imperiul alb al Întunericului! I se părea că rătăcise o veșnicie. Dar nu durase nici măcar o jumătate de oră. După ce-i trecu starea de uimire, chiui de bucurie și o ținu tot într-o alergătură până-n vârful dealului dinspre apus. Acum, în fața lui se desfășura o vastă panoramă a câmpiei cu misterioase și albastre valuri sclipitoare.Cu tufișuri, răzoare și copaci în care luna aprinsese mii
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
a fost cunoscută la popoarele euro-indiene în cultul solar ce ținea de solstiții și echinocții. În nopțile solstițiale, roți de car îmbrăcate în paie și aprinse se dau de-a dura de pe înălțimi la vale, însoțite de tineret, care aleargă chiuind, țipând și bătând tălăngi ... În Banat, la echinocțiul de primăvară se purta pe o roată trasă de mai mulți flăcăi unul din plugarii leneși ai satului, în jurul căruia se făceau glume referitoare la faptul că nu a profitat de vremea
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
maturi care, împinși de consumul unui pahar în plus și cu mare poftă de viață, se împodobeau și ei ca și cei mici. Cea mai mare forfota era la plecare. Oamenii se îmbulzeau printre care și căruțe, biciurile trozneau, bărbații chiuiau, alături de vocile oamenilor care se strigau sau vorbeau mai tare și peste tot era un du-te vino, hărmălaie și praf. Unii tineri, cu prea mare dispoziție, fugăreau bieții cai, încât ajungeau acasă în spume, de-atâta oboseală și transpirație
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
chimir la brâu, mereu cu biciul în mână. Avea doi cai de ziceai că sunt zmei, ieșeau scântei de sub copitele lor când trecea Tache cu căruța pe stradă, el în picioare, ținea hățurile cu o mână, învârtea biciul cu cealaltă, chiuia și caii atingeau țărâna cu burțile, așa alergau, aveau nările cât pumnul (jarul se mișca în zigzaguri scurte, sacadate, lăsa dare de lumină pe retina mea, puteam să desenez povestirea tatei!) și pufăiau ca locomotiva! Se fereau femeile, copiii intrau
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
funcționează cu încetinitorul, privirea pierdută, ochii îmi pică, în stație, pe o monedă lucioasă, una de cincizeci de bani cu Neagoe Basarab. Mă aplec, copleșit, și o iau de jos. E aproape nouă, inima îmi bate puternic, îmi vine să chiui de bucurie! Fetițo, strig, vino, ți-am spus că am să-ți dau, totuși, ceva! Vezi că nu mint? Și o iau la pas către ea, simt că mă deșir de fericire. O văd imediat după colț, geacă prea mare
„Un leu, nenea! Sau cât ai dumneata...” () [Corola-blog/BlogPost/337867_a_339196]
-
ieșit din el, ciobanul e un intrus. Spre a fi acceptat, el trebuie să respecte rânduiala naturii, la fel cum un oaspete e binevenit doar dacă respectă regulile din casa gazdei. De pildă, nu are voie să fluiere ori să chiuie după asfințit și i se interzic relațiile sexuale în afara vetrei satului. Spiritele, ființele mitice care populează natura îl ajută pe cioban să supraviețuiască în mediul ostil numai și numai dacă face totul după rânduială; de îndată ce încalcă rostul, ele devin violente
O poveste despre ciobani, sălbăticiuni și câini în vremea vânătorii, scrisă de un om care s-a retras de 8 ani din lume () [Corola-blog/BlogPost/337873_a_339202]
-
este dor de tine! Vin de dimineață, petrecem câteva ore împreună și ne întoarcem în București, spre seară. Ce zici? - Dacă tu poți, ar fi ideal! - Ok! Poimâine, de dimineață voi fi în Sinaia! Ilinca era fericită. Îi venea să chiuie de bucurie la fel ca un copil care câștigase ceva ce își dorea, de la părinții lui. Dar se gândi imediat la ceea ce a spus Ștefan: „Nu de alta dar credeam că îl voi pierde și pe el”...adică, a mai
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( VI ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343868_a_345197]
-
ce? Nu ți-a plăcut defel?” - La întrebat Dănilă-ndată. / „Dacă mai vrei, mai hai o dată Și-ntrece-te acum cu mine!” / „Știi ce? Am să mă-ntrec cu tine În chiuit!” - dracul propuse. „Fie cum zici!” - Dănilă spuse. „Cel care chiuie mai tare, / Ia și grămada asta mare De bani! Ei, ce zici? Te-nvoiești?” / Sigur că da, de chiuiești Tu mai întâi” - Dănilă spuse - / „Să văd ce poți.” Dracul se puse Cu un picior în răsărit / Și cu cel’lalt
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
cu mine!” / „Știi ce? Am să mă-ntrec cu tine În chiuit!” - dracul propuse. „Fie cum zici!” - Dănilă spuse. „Cel care chiuie mai tare, / Ia și grămada asta mare De bani! Ei, ce zici? Te-nvoiești?” / Sigur că da, de chiuiești Tu mai întâi” - Dănilă spuse - / „Să văd ce poți.” Dracul se puse Cu un picior în răsărit / Și cu cel’lalt în asfințit, Și după ce deschise-o gură / Imensă, mare cât o șură, Pornitu-s-a pe chiuit, / De-ntreg pământul s
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
din mare s-au speriat, Iar dracii au ieșit afară / Din iaz căci se înspăimântară Și ei de-așa un țipăt mare. / Dănilă însă stând călare Pe-acel burduf cu bani, îi zise, / După ce chiotu-și sfârșise: „Atât doar poți să chiuiești? / Numai de-atât, în stare ești? Aproape că n-am auzit / Nimic! Ori, nu ai chiuit?” Dracul atunci se proțăpește / Și înc-o dată chiuiește Și mai grozav ca prima oară. / Dănilă-i zise, într-o doară: „Parcă, acum te-am auzit
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
ei de-așa un țipăt mare. / Dănilă însă stând călare Pe-acel burduf cu bani, îi zise, / După ce chiotu-și sfârșise: „Atât doar poți să chiuiești? / Numai de-atât, în stare ești? Aproape că n-am auzit / Nimic! Ori, nu ai chiuit?” Dracul atunci se proțăpește / Și înc-o dată chiuiește Și mai grozav ca prima oară. / Dănilă-i zise, într-o doară: „Parcă, acum te-am auzit. / Mai poți să scoți un chiuit Să pot să te aud și eu?” / Dracul mai chiuie
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
stând călare Pe-acel burduf cu bani, îi zise, / După ce chiotu-și sfârșise: „Atât doar poți să chiuiești? / Numai de-atât, în stare ești? Aproape că n-am auzit / Nimic! Ori, nu ai chiuit?” Dracul atunci se proțăpește / Și înc-o dată chiuiește Și mai grozav ca prima oară. / Dănilă-i zise, într-o doară: „Parcă, acum te-am auzit. / Mai poți să scoți un chiuit Să pot să te aud și eu?” / Dracul mai chiuie din greu, Mai să își dea plămâni-afară / Însă
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
chiuit?” Dracul atunci se proțăpește / Și înc-o dată chiuiește Și mai grozav ca prima oară. / Dănilă-i zise, într-o doară: „Parcă, acum te-am auzit. / Mai poți să scoți un chiuit Să pot să te aud și eu?” / Dracul mai chiuie din greu, Mai să își dea plămâni-afară / Însă Danilă-i zise iară: „Mai slab, acum te-am auzit. / Stai să m-apuc de chiuit Și-i ști și tu să chiuiești! / Mă tem însă, să nu surzești Și ochii să-ți
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
chiuit Să pot să te aud și eu?” / Dracul mai chiuie din greu, Mai să își dea plămâni-afară / Însă Danilă-i zise iară: „Mai slab, acum te-am auzit. / Stai să m-apuc de chiuit Și-i ști și tu să chiuiești! / Mă tem însă, să nu surzești Și ochii să-ți sară din cap! / Dar dacă vrei ca să te scap - Căci numai binele-ți doresc - / Mă lasă să te-mbrobodesc, Peste urechi, cu un ștergar. De nu te leg, e vai
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
-n mâini o ținea, Decât avea în sfânta cruce. / Apoi, cu parul el se duce, La Michiduță și-l lovește / Cu sete, cât ai zice pește, În tâmpla dreaptă. Dracul sare / Și urlă de durere mare: „Văleu! Să nu mai chiuiești / Așa, că mă nenorocești!” „Ba stai așa, mă Sarsailă!” - / Îi zise supărat Dănilă. „De trei ori tu ai chiuit!” / Zicând așa, l-a și pălit În tâmpla stângă, mâniat. Dracul atuncea a strigat: „Văleu! Ajunge! Te oprește!” / Dar Prepeleac se
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
lovește / Cu sete, cât ai zice pește, În tâmpla dreaptă. Dracul sare / Și urlă de durere mare: „Văleu! Să nu mai chiuiești / Așa, că mă nenorocești!” „Ba stai așa, mă Sarsailă!” - / Îi zise supărat Dănilă. „De trei ori tu ai chiuit!” / Zicând așa, l-a și pălit În tâmpla stângă, mâniat. Dracul atuncea a strigat: „Văleu! Ajunge! Te oprește!” / Dar Prepeleac se repezește De-i trage una dracului / Și în numele tatălui. „Văleu!” - țipă dracu-ngrozit / Și-apoi, așa îmbrobodit, S-aruncă-n iaz
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
iar impetuos. Priviți cum a mea viață se desfată pe-al împlinirii plin de viață grui pe care doar tristețile sunt ninse. Căci atât timp cât pot fi de folos, iar dragostea ce-o port de necuprins e, nu pot decât să chiui bucuros. Anatol Covali Referință Bibliografică: Sunt plin de rod / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1799, Anul V, 04 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SUNT PLIN DE ROD de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343145_a_344474]
-
tău! Vezi? -Mergem? Nu mai vreau să stau aici acum.. Mergem? -Stai că vin nebunii la scăldat! Să vezi acum bătaie cu nămol! Într-adevăr, Fane, băiatul mijlociu al lui Pavel, Puiu, fratele cel mic, Sorin, Fasole, Liviu, Bogdan sosesc chiuind și își aruncă hainele pe mal uitînd de animale , de Stoican.Apa este tulburată ca după o mare furtună iar noroiul iasă la suprafață.Stropi mari, negri sar în toate părțile murdărind bluzița albă a fetei.Ar da să zică
AMELY P3 de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343628_a_344957]
-
și în lumină râd gingașe flori. Pe tot cuprinsul meu cântă-nceputuri cu glasuri calde de privighetori. N-a fost nicicând atâta fericire sub cerul blând al ultimei iubiri, când s-a trezit la viață-ntreaga-mi fire și-a chiuit prelung din împliniri. Fântânile au apă vie-n ciuturi, în înserare au dat buzna zori, iar ochii-ntineriți privesc cu-uimire cum din tristețe și din amăgiri cresc mângâiați de-o nouă strălucire ai fericirii mele trandafiri. Anatol Covali Referință
SUB VRAJÃ SUNT E SOARE-N PLÂNS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378437_a_379766]
-
întâmplat mai departe? Tata a scris cu mâna lui că îi dă tot ce are pretenție ginerele Străgălie, numai să nu-i lase fata. După tot balamucul ce a ținut cam două ore, numai că apare lelea Măria jucând și chiuind. Sticla de țuică, de data aceasta avea spânzurată de gât o floare de mușcată roșie, iar coțofana satului striga: „Noroc ginerele are!... Mireasa e fată mare! ”. Amețiți de băutură, veseli, certăreți, curioși să afle cu cine s-a iubit soră
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
Apropierea de fiii tăi, S-o dorești; Cu sufletul la gură, Să tânjești, Să te bucuri de ea. * Acum ești singura Acasă, nestânjenita, Fără pretenții, Fără reproșuri. Ce-o veni, o veni! Asculta! Bate la ușă, Inima-ți bate, Iti chiuie! Te simți în ceruri, Amețita, Dezrobita, Dezlănțuita... Fericită. *** În amintirea părinților mei,Salomeea și av.David (Dădu) Rosenkranz. Pentru fiii mei,David-Robert și Alexander -Tamir Herscovici Referință Bibliografica: IUBESTE-TI APROAPELE / Adina Rosenkranz Herscovici : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IUBESTE-TI APROAPELE de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379918_a_381247]
-
a lavandă, înfrunziseră pomii, un fel de verde prăzuliu pusese stăpânire pe întreaga pădure și iarba crescuse mare, până la glezne. Marika s-a desculțat și a luat-o la fugă prin acea iarbă, fugea ca nebuna cu părul vâlvoi și chiuia, dăduse năvală peste acea natură trezită proaspăt din latențele ei, se bucura ca un copil. Fermecată de prospețimea aerului și a întregului univers. La un moment dat s-a oprit din fuga ei și s-a lăsat ușor în iarbă
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]