13,810 matches
-
voi muri, crezând. Am frânt inimi fără milă, Și-am avut vorba nătângă, Dacă-ai știi cât doare gândul, Că nimeni n-o să mă plângă. Viață, te rog, nu pleca, Nu vreau să ajung o cruce, ...Într-un colț de cimitir, Către moarte nu mă duce... Referință Bibliografică: Viață, nu pleca! Andreea Văduva : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2346, Anul VII, 03 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Andreea Văduva : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
VIAŢĂ, NU PLECA! de ANDREEA VĂDUVA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 by http://confluente.ro/andreea_vaduva_1496488248.html [Corola-blog/BlogPost/359010_a_360339]
-
zăpadă, Păsări de melancolie... Ne pândesc păsări de pradă... Suntem păsări de uitare, Suntem păsări de-ntuneric, Păsări pribegind în zare... Trec și eu în zbor himeric... Suntem azi și-n amintire Ca un stol de păsări moarte Zburând peste cimitire... Mici stafii cu aripi sparte... Suntem inimi călătoare Cuiburile părăsind, Păsări triste, căzătoare, Unele în zbor murind... Suntem azi, aici și-n vise, Ca-n nămol pe-un tăpșan, Păsări de pământ ucise... Sunt și eu un cormoran! Referință Bibliografică
AZI,AICI... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 652 din 13 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Azi_aici_romeo_tarhon_1350112446.html [Corola-blog/BlogPost/346414_a_347743]
-
este transferat la Biserica "Adormirea Maicii Domnului" din strada Sapienței. În anii 1985 - 1986, face demersuri pentru salvarea de la demolare a Bisericii Sapienței. Supraveghează mutarea și restaurarea Bisericii Mihai Vodă. În anul 1988, moare soția sa, Laura-Florentina. Este înmormântată în cimitirul Mănăstirii Cernica. În anul 1990, participă la manifestația din Piața Universității; sfințește crucile din Piață. Este membru fondator al Alianței Civice; devine membru fondator și vicepreședinte al Asociației "Christiana"; participă la înființarea Centrului de medicină socială "Christiana". Este membru în
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în by http://confluente.ro/stelian_gombos_1441271680.html [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
copii: Mihai, Irina și Ileana. A murit intr-un accident stupid de mașină, la 8 septembrie 1997, după ce a săvârșit slujba de pomenire pentru deținutele anticomuniste, decedate în închisoarea de femei de la Mislea. Mormântul Părintelui Constantin Voicescu se află în Cimitirul Mănăstirii Cernica. Ajunși în curtea mănăstirii, mergem la Biserica Sfântul Lazăr, și din capătul aleii din fața acesteia, în partea dreaptă, după două - trei morminte se vede troița nouă din lemn a preotesei Maria Voicescu. În dreapta mormântului ei se găsește mormântul
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în by http://confluente.ro/stelian_gombos_1441271680.html [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]
-
NU MOR NICIODATĂ. Aceste gânduri le trăiesc mai intens de fiecare dată când ajung în țară și, în drumul meu de la București până în comuna natală, Țigănești, cu 30 de kilometri înainte de a ajunge în Alexandria, din județul Teleorman, trec pe lângă cimitirul militar din satul Prunaru. Aici inima și gândul mi se îndreaptă dincolo de timpul prezent, așa cum îmi vorbesc prin tăcerea lor, cele 300 de cruci aliniate ostășește în acest cimitir. Tulburătoarea poveste, pentru care stau mărturie aceste cruci, am aflat-o
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1483670100.html [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
kilometri înainte de a ajunge în Alexandria, din județul Teleorman, trec pe lângă cimitirul militar din satul Prunaru. Aici inima și gândul mi se îndreaptă dincolo de timpul prezent, așa cum îmi vorbesc prin tăcerea lor, cele 300 de cruci aliniate ostășește în acest cimitir. Tulburătoarea poveste, pentru care stau mărturie aceste cruci, am aflat-o prima dată de la tata, în toamna anului 1944, venind din acele vremuri când eroii se aflau la loc de mai mare cinstire decât în zilele noastre. În acea toamnă
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1483670100.html [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
decât în zilele noastre. În acea toamnă, tata mă ducea la școală în București, cu căruța încărcată cu alimente și cele necesare pentru un an școlar pe care urma să îl petrec la internat. Când am ajuns cu căruța în dreptul cimitirului din localitatea Prunaru, tata a oprit calul, s-a dat jos din căruță, și-a descoperit capul, a luat poziția de drepți și a salutat ostășește, apoi, cu mâna la inimă, a păstrat un moment de reculegere. Continuându-ne drumul
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1483670100.html [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
drepți și a salutat ostășește, apoi, cu mâna la inimă, a păstrat un moment de reculegere. Continuându-ne drumul, mi-amintesc cât de tulburată am fost când am aflat despre faptele de vitejie rămase mărturie, printre altele, și prin acest cimitir. Înainte de toate, ceea ce m-a tulburat atunci, a fost, nu atât povestea în sine care era prea puțin pe înțelesul unui copil de 10 ani, ci ceea ce îmi spunea glasul tatălui meu, intonația și vibrația cuvintelor încărcate cu o emoție
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1483670100.html [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
sine care era prea puțin pe înțelesul unui copil de 10 ani, ci ceea ce îmi spunea glasul tatălui meu, intonația și vibrația cuvintelor încărcate cu o emoție de un anume fel, nemaiîntâlnită până atunci. Gestul tatălui, când am ajuns în dreptul cimitirului, mi s-a asociat în minte cu o imagine asemănătoare când mergeam la Alexandria , în vizită la frații bunicului matern.” Nu pot să nu simt o durere cumplită în suflet. Aproape că îmi vine să urlu, văzând peisajul dezolant al
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1483670100.html [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
duce la haos, o ordine supremă a începutului în care exista doar iubirea. Pentru poet imensitatea e generatoare de teamă: Pe când eu tremur în delir...(Pulvis), o plutire în jos, spre cavitatea înspăimântătoare a morții telurice, prin poarta deschisă a cimitirului. Oamenii vii sunt și ei niște creaturi fără gândire, veniți dintr-o lume întunecată a morții: Cei vii se mișcă și ei descompuși, / Cu lutul de căldură asudat... (Cuptor), acel lut uman cu care Creatorul a învelit, ca într-un
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Anuitatea_efectului_maladiv_in_poezia_bacoviana.html [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
2012, să fie o îmbinare între cercetarea fenomenului cultural, din unghiul original al pictorului, cu speculația filosofică a fondului spiritual pe care aceasta îl presupune. Albumul având următoarele capitole: I - Cumpăna muntenului II - „Firul vieții“ III - Locuri privilegiate istoric IV - Cimitirul Vesel de la Săpânța și „Țapul isășitor“ V - Peisajul ca reînceput al lumii VI - Portretul auroral VII - Natura statică VIII - Cartea ca început și oglindă 1 - Linie și cuvânt 2 - Culoare și poveste 3 - „Eclaboussures de soleil” și oglinda IX - Mama
PETRU BIRĂU SAU POLICROMIA CA MOD AL EXPRESIVITĂŢII IDEILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_petru_birau_al_florin_tene_1394426139.html [Corola-blog/BlogPost/353665_a_354994]
-
este internat la spitalul Mărcuța din București și apoi transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, moare în sanatoriul doctorului Șuțu, iar în 17 iunie Eminescu este înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem, la 28 octombrie 1948, membru al Academiei Române. Gheorghe Bogdan-Duică (1866 - 1934), istoric literar român, membru titular al Academiei Române vorbea la timpul său despre stilul lui Eminescu, despre „minunea eminesciană”- forma limbii sale, muzica
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Eminescu_si_dragostea.html [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]
-
jurnalist român, cea mai importantă voce poetică din literatura română și a bucurat nația noastră cu doar 39 ani de viață, dar cu o imensă activitate literară. A decedat la 15 iunie 1889, la București, și a fost înmormântat în cimitirul Belu, la data de 17 iunie. După procesiunea înmormântării s-au auzit cântate versurile: „Mai am un singur dor:/ În liniștea serii/ Să mă lăsați să mor/ La marginea mării; Să-mi fie somnul lin/ Și codrul aproape...” Decesul a
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1433818370.html [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
de cultură, printre care și Mihai Eminescu, pe atunci redactor al "Curierului de Iași". Bolnav de ftizie, efectuează o ultimă călătorie în Italia, înainte de a muri, la 22 aprilie 1882. Corpul său a fost transportat la Iași și înmormântat la cimitirul Eternitatea . I s-au făcut funeralii naționale. În ziua aceea bunul său prieten Mihai Eminescu scria în ziarul „Timpul” un necrolog mișcător. „Convorbiri Literare”, revista în care își publicase pentru prima data operele filosofice, l-a omagiat prin pana lui
VASILE CONTA de GEORGE BACIU în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 by http://confluente.ro/Vasile_conta.html [Corola-blog/BlogPost/354245_a_355574]
-
invitaților pentru recitaluri pe care le primesc pe marile scene ale lumii. După spectacolul din orașul meu natal,la ușa sălii Filarmonicii mă aștepta tata și fratele meu. Pe drum spre casă le-am spus că după ce o să mergem la cimitir pentru a aduce un omagiu mamei mai doresc să văd cum se prezinta acum cartierul în care m-am născut.Ziua următoare de la cimitir, tata m-a dus acolo. Am recunoscut numai crucea de piatră din colțul stăzi care mi
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 by http://confluente.ro/dan_petrescu_1467452705.html [Corola-blog/BlogPost/385244_a_386573]
-
tata și fratele meu. Pe drum spre casă le-am spus că după ce o să mergem la cimitir pentru a aduce un omagiu mamei mai doresc să văd cum se prezinta acum cartierul în care m-am născut.Ziua următoare de la cimitir, tata m-a dus acolo. Am recunoscut numai crucea de piatră din colțul stăzi care mi s-a părut ceva mai mica, tocită de colbul vremi. Pe locul unde fusese casa noastră se construia un complex monahal care avea în
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 by http://confluente.ro/dan_petrescu_1467452705.html [Corola-blog/BlogPost/385244_a_386573]
-
Iar crizele legate de faptul că nu știm să ne respectăm cuvintele ne costă enorm ca popor, tinerețea fiind prima vârstă care plătește preț unor dreptăți segmentate de minciună. În decembrie plânsul ni se amestecă în bucurii. Pe aleea din Cimitirul cerului românesc sunt aceia dintre noi care au plătit cu viața, eroii pe care i-am uitat, nu le-am căutat hotărât ucigașii. Așa cum am uitat de mulți, foarte mulți eroi ai credinței, ai nădejdii, ai dragostei și demnității noastre
Azi avem becuri, malluri și coșuri pline de „produse”. Pe unde mai este sufletul nostru? by https://republica.ro/azi-avem-becuri-malluri-c-i-coc-uri-pline-de-zproduse-pe-unde-mai-este-sufletul-nostru [Corola-blog/BlogPost/337866_a_339195]
-
din rai, Acolo un coleg a murit sfârtecat de rotorii Malaxorului Pomini Farrel, Acolo un altul a fost găsit într-o grapă-n șantier, Vorbea franțuzește băiatul, nu omorâse pe nimeni, Orașul avea trei biserici, catolică, ortodoxă, evanghelică, Un singur cimitir evreiesc, vechi de secole, Acolo am simțit veșnicia lui Blaga, Se scriau versuri și clopotele repetau tânguios, l-am văzut pe celebrul doctor de ulcere, era cam afumat, mergea la un congres internațional, prin preajmă era cetatea Porolissum, respira de
ZALĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Zalau.html [Corola-blog/BlogPost/340719_a_342048]
-
de Nora Steriade. Construcția lui a durat aproape 20 de ani. Octavian Goga nu a apucat să vadă Mausoleul finalizat. Moartea lui la 57 de ani a ridicat și mai ridică multe semne de întrebare. Deși a fost înmormântat la Cimitirul Bellu, după construirea Mausoleului trupul lui a fost mutat la Ciucea. Veturia Goga i-a supraviețuit încă 41 de ani poetului. Nepotul lui ,Mircea Goga, profesor de limba rămână la Sorbona, afirmă că „mariajul Veturiei cu Octavian Goga n-a
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga by http://revistaderecenzii.ro/ion-ionescu-bucovu-din-iubirile-lui-octavian-goga/ [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
au fost: „Cu mine ați terminat!” Ultima lui dorință a fost să fie înmormântat la Cicea, aici unde s-au împletit dragoste cu bucuria, dorințele cu suferințele. Din păcate la moartea lui Mausoleul nu era gata. A fost înmormântat la cimitirul Bellu, apoi adus și depus în „Mausoleul Iubirii”, la Ciucea, unde își vor duce somnul de veci cei doi soți. Ca epitaf, Veturia a transcris în mozaic, o strofă din poemul lui „Din larg”: „Jur-împrejur e largul care cântă, E
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga by http://revistaderecenzii.ro/ion-ionescu-bucovu-din-iubirile-lui-octavian-goga/ [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
e mut, Ar vrea da' nu poa' să răspundă Nu pot să râd, să plâng... și mult, Mă doare că te las în urmă. Mă doare mamă că azi plec, Spre lumi ce nu mi-s cunoscute, La porți de cimitir te-aștept Să vii să-mi plângi încet la cruce. Mă doare mamă că mă duc Și n-o să fiu acas' cu tine, Când bătrânețile te-ajung, Să-ți dau apă și-un colț de pâine. Ah, mamă! trei popi
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1487728387.html [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
l-au cunoscut, l-au prețuit și îndrăgit. S-a stins din viață, născându-se în viața cea cerească și veșnică a Împărăției Cerurilor și a Preasfintei Treimi, la data de 22 octombrie anul 2003 și a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Timișeni, județul Timiș. „Părinte, nu știm cum să vă mulțumim că ne-ați salvat Biserica! Ortodoxia noastră a amuțit aici. Altarele românești s-au mutat în închisori!” - Patriarhul României Iustinian Marina Scurtă prezentare a operei, gândirii și viziunii Părintelui
DESPRE CRUCE, MARTIRIU ŞI SUFERINŢĂ ÎN VIAŢA, OPERA, GÂNDIREA ŞI ACTIVITATEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT IOAN NEGRUŢIU DE LA MĂNĂSTIREA TIMIŞENI, JUDEŢUL TIMIŞ (1915 – 2003)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr by http://confluente.ro/stelian_gombos_1432630612.html [Corola-blog/BlogPost/344096_a_345425]
-
îmbolnăvit din nou și a fost internat la București. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, a murit în sanatoriul „Caritatea” al doctorului Șuțu, iar în 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu, în București. Un cor a interpretat litania „Mai am un singur dor”. Vorbind despre poezia de dragoste a lui Eminescu, trebuie să începem cu copilăria pe care a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1484407891.html [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
din Sibiu și își propune o abordare inedită a romanului lui Swift în care fantezia se împletește cu o aspră satiră politică. Având ca suport o partitură originală semnată de compozitorul irlandez Shaun Davey, creatorul suitei muzicale pentru „Vocile din Cimitirul Vesel”, producția lui Silviu Purcărete reunește aspecte sociale și culturale ale lumii din jurul nostru explorând teme ca visul, călătoria, exilul, emigrarea, singurătatea și apartenența într-un spectacol tulburător, cu un impact vizual puternic. Următoarea reprezentație a spectacolului „Călătoriile lui Gulliver
Silviu Purcărete a fost distins cu premiul "Herald Angel" la Edinburgh by http://www.zilesinopti.ro/articole/3458/silviu-purcarete-a-fost-distins-cu-premiul-herald-angel-la-edinburgh [Corola-blog/BlogPost/97410_a_98702]
-
acela cu grabă te chema, Ochii, sărăcuții, or să se dezvețe, Trupul așa dispare când e ziua grea. Eu stau mută, sub același soare, Cu pași istoviți cătând în delir, Iubesc viața grabnic trecătoare, Dar tot viață, Doamne, e-n cimitir... L’heure bleu Amurgul albastru îmi îneacă ochii, Cum o apă mare din matcă scăpată, În zare, ca spadele tremură plopii, Mă-nvăluie-o tăcere nemăsurată. Stau într-un lan de in argintat, Noaptea acuma poate să vină, Sufletul trist, un cal
POEME de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1479796100.html [Corola-blog/BlogPost/380306_a_381635]