2,485 matches
-
o plută au fost salvați în ultima clipă, readuși la viață, hrăniți să se întremeze și trimiși înapoi. La hochei câștigă întotdeauna ungurii, suntem slabi la tenis, am îmbulinat-o și la fotbal, pe stadioane s-a strigat să-și ia ciorile zborul, Nae a comentat, ca de obicei, povestea asta. La noi a stat ploaia, s-a întărit leul, nimeni nu înțelege de ce. Dar e bine. Se revitalizează exportul. Au fost repatriate niște fete de pe piața occidentală. Reportaje de la aeroport. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu-s, deși sunt în proximitatea ta. Ăștia te-aruncă-n paradox direct de pe laviță, îți trag rogojina de sub picioare și se zgâiește la tine abisu’. Da’ se poate? Te uiți în ochii lor ca-n pălăria fără fund a sperietorii de ciori? „Ptiu, numa’ tu să fii ca tine...” cum stupesc muierile de la țară când îs cu burta la gură și le iese-n cale câte-o urâtanie sau un șontorog. - Și noi, Voievoade? Noi? - A, noi?... Noi... Păi noi, noi suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu romanița și ciuboțica-cucului, cu trifoiul și patlagina, cu loboda și măselarița, cu traista-ciobanului și țâța-oii, cu sângele-voinicului și creasta-cocoșului, de-un exemplu, și scrijelesc și io, inspirat cât se poate atunci, vreo doi tei cu câte trei-patru cuiburi de cioară pe crăci, poate și unul de guguștiuci, mai scorburoși săracii, mai jumuliți din cauza Floriilor, mai cu viermi sub scoarță, mai ciuntiți ca să-ncapă liniile de tramvai și de troleu, asta înseamnă că mai bine aș fi crescut într-o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îs farmece pe capu’ tău, ți-au legat cununiile... pune-un ban în mână la baba, nu te zgârci... să-ți dau busuioc descântat, să-ți meargă bine, să se-ntoarcă norocu’... dau cu ghiocu’... Sunt din nou în stradă. Ciorile croncănesc. Încotro? Tot drumul nu mă gândesc la altceva decât la gaura din șosetă. Nu prea ține la mine povestea cu vânătorul care prinde căprioara dintr-un salt, cuprinzându-i grumazul subțire și acoperindu-i boticul umed cu palma. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu mai are coadă și picioare, seamănă c-o rădașcă turtită... Am stat și-am zugrăvit ieri literele, am suflat aureolele, am terminat aripile, le-am făcut conturul... azi nu mai sunt, s-au ciuciulit, parcă-s niște pui de cioară pe gard... Pe vitralii s-au întins, s-au amestecat toate culorile, niște mâzgăleli, unde erau heruvimii îs ca niște cai de mare îmbârligați sau ca niște muțunachi care joacă fripta... Își face o cruce mare. - Pedeapsa lui Dumnezeu... E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Hills. De jur-împrejurul nostru sunt oameni de la catering și florari. Masa e întinsă și plină vârf cu argintărie și cristaluri, seturi de ceai, samovare, sfeșnice, cupe de tot felul. O femeie într-o uniformă șleampătă de tweed de secretară sperietoare de ciori despachetează cadourile astea de argint și cristal și ia notițe într-un carnețel roșu. Un flux continuu de flori ne înconjoară ca un vârtej, găleți de iriși și trandafiri și violete. Vila e dulce de parfumul florilor și plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de acolo a luat o căruță, de trăsură nu putea fi vorba, iar mașinile nu se depărtau de la șosea, către un loc aflat la vreo douăzeci și cinci de kilometri în inima unui ținut uscat, acoperit de pelin, peste care zburau alene ciori negre și vinete. De la Lică Făinaru, așa îl chema pe ziaristul spînatec, bețiv serios, deși n-ai fi crezut, a depășit cu el destul de binișor fondul de reprezentare ce-i fusese alocat pentru întreaga misie, așa încît și-a vîrît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atâtea pentru Luana, știa să facă atât de multe! Compunea cântecele și poezii, cupletele din spectacole erau creația ei. Cel din seara aceea îl începu Ema, așezată pe un scaun cu vioara sub barbă. Cum să iei din pod o cioară Când e tristă și fugară Și când, bătrână, abia se mișcă Ca o roată de morișcă ce deodată s-a stricat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Ciupi coardele și vioara făcu: "Scârț-Scârț!" Intră, apoi, Dan. Cum să iei dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în delegație, să supravegheze munca subordonaților săi, să rezolve problemele ivite, prompt, sigur, să se impună în fața oamenilor fără a face uz de autoritatea sa. Când este "don" Marcu, spuneau unii, muncim de dragul lui, ne este rușine să umblăm cu cioara vopsită. Inginerului îi picau la suflet grozav de bine vorbele astea, dintr-odată devenea o sferă uriașă, receptivă, era foarte atent cu oamenii, îi ajuta ori de câte ori era nevoie, își crease un adevărat renume. Uneori era conștient că felul său de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai vadă unul pe altul. Singură pe banchetă, atunci când trenul căpătă viteză, Carmina începu să creadă că se simțea bine. Se uita pe fereastră la peisajele arhicunoscute și totuși noi, păduricea de salcâm având la vârful copacilor cuiburi uriașe de ciori, un gard de fier, un pod, câteva oi, porumbul uscat, neputincios, necules încă sau micile gospodării de la cantoane, în care puteai privi ca într-o palmă, o cutie goală de înghețată ce se rostogolea între șine, dusă de vânt, ciori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ciori, un gard de fier, un pod, câteva oi, porumbul uscat, neputincios, necules încă sau micile gospodării de la cantoane, în care puteai privi ca într-o palmă, o cutie goală de înghețată ce se rostogolea între șine, dusă de vânt, ciori picotind ursuze pe calea ferată. Era relaxant să călătorești de unul singur și să nu te gândești la nimic, către o țintă oarecare unde nu te aștepta nimeni. Acum se întorcea Sidonia, afișa, ca de obicei un aer de oboseală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sportivi cu urechi lungi care alergau în elipse, câte unul, unul după altul, 3, 4, să fie 9, 9!!! Fazani apoi, crengile copacilor filigranate, negre în orizont, și cerul începe să se colorize în fâșii bleu și roz, cuiburile de ciori pentru care mergeam special pe dreapta la dus și pe stânga la întors, gările de cărămidă roșie, părăsite și cu cărămizi atât de noi, când umblam după casă de fiecare dată ziceam să mă fi mutat acolo să renovez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
picioarele din față țopăind umiliți, dar ei nu știu, apoi un fel de hârciogi mici, șobolani mai lungi care parcă aveau șenile pe burtă, atenția tuturor la trecerea trenului și mai ales zbaterea în laț care îi sugruma când trenul, ciorile în cuiburi mari cu mult negru aglomerat în crengile rarefiate, iar ploaia îmi dădea mereu satisfacție, ploua cu șiroaie groase din botul Săgeții în lateral pe geamuri, în dimineața aceea de după petrecerea de la premieră, când m-am dus special să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
zi de zi, zi de zi... să fac clătite cu brânză de vaci și stafide, pilaf cu pui, mere la cuptor cu scorțișoară și miere... Sunt mică iar și stau în cur pe vad pe o movilă de leuștean uscat. Ciorile fură nuci și le smulg din cioc în aer, grădina e plină de verdeață cu viață, doar foșnet de toamnă în uscăciune. Sunt transparentă și poroasă și se citește din mine, cuvintele simt nevoia să iasă și să mă exprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
cum soarele se luptă să mai rămână aici în priveliștea minunată a bălții. Iarba se oprise într-o plavie plutitoare, simbolul bălții, pe care dormea un mistreț sperios. Deodată, fâșâiri aspre de aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
soarele se luptă să mai rămână aici în priveliștea minunată a bălții. Iarba se oprise într-o plavie plutitoare, simbolul bălții, pe care dormea un mistreț sperios. Deodată, fâșâiri aspre de aripi anunțau încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
încăierarea dintre o rață și o cioară. Cioara năzuise la cuibul raței, vrând să-i o-moare bobocii, dar rața se întorsese ca mișcată de un resort și-și salvă puii. Acum încerca să-și alunge rivala de lângă cuib. Deodată cioara se năpusti asupra cuibului, dar rața se aruncă în fața ei și, agățând-o cu ciocul de vârf, se scufunda în apa purpurie stârnind stropi aurii, înecându-și rivala, dar salvându-și puii. Astfel, cu moartea unei vietăți se naște alta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
privirile. Și mort tot așa de frumos fusese. Din ușă, cum se uita la el, agățat de lampă, intra cu totul În rama tabloului din spate, un lan galben de grâu năpădit de maci roșii. Parcă ar păzi holda de ciori! Își făcu o cruce grăbită, furișată, și ceru iertare domnului Ster că l-a făcut paznic de hotar. Șeful de post și doctorul Bregaru au sosit odată cu un IJ cu ataș, verzui și zgomotos ca un tanc. Ce stai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
gardul de sârmă vedea cum crește cucuruzul, cum se coc holdele, cum se Împerechează câinii. Vedea cu ochii lui de porc În care ardeau două lămpașe mici de carbid, maci și albăstrele, salvii și ciulini, stoluri de grauri și de ciori. Auzea cum behăie oile, cum mug vacile, cum fornăie caii, cum miorlăie mâțele. Și noi În jurul lui, pe rând, cu găleata de lături, mergeam doi kilometri pe jos, și pe sus tot atâta ar fi fost, dar nu era voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toată povestea. Ai ceva împotrivă? — Nu, am zis, simțindu-mă încă de parcă m-ar fi înțepat ceva. Nu, n-am nimic împotrivă. Când Scout se întoarse, motanul meu gras și roșcovan o urma țanțoș, așa cum face atunci când mă prinde cu cioara vopsită. În mod normal, și asta am mai spus-o, lui Ian nu-i place de nimeni. Nu l-am văzut niciodată gudurându-se pe lângă cineva, nici măcar pe lângă Tușa Ruth. Urmărindu-le siluetele prinzând substanță pe măsură ce se apropiau de lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hîrlețul pe umér. Încé-i mai résunau În cap uralele colhoznicilor și, În timp ce urca dealul, și-i Închipuia pe colhoznici În vale, strigînd „Ură!” În fața monumentului. Nicolai Arsenievici vedea tribuna, microfoanele negre aliniate, care din mulțime seménau cu un șirag de ciori, iar În spatele lor, Între steaguri și flori, Anton Procofievici trecîndu-și mîna prin pér, tușea prefécuté a lui Gherasim Nicolaevici și rîndul de cravate atîrnînd pe burți ca niște pești lați puși la uscat. Nicolai Arsenievici tuși că sé alunge fiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
abia ascunzîndu-și un icnet de plîns. Acolo, în poarta casei de pe strada "Trompeta". Jena față de vecina care se holba dindărătul perdelei cu maci. "Lasă, nu mai..." Se auzise și un bufnet de armă. Pe Moara de Vînt se trăgea după ciori. Am rămas cu un gust de fiere în gură că i-am respins tandrețea. Nu-s în stare să ignor ridicolul, asta e. Tano a fost mai participativ. I-a rupt tivul pardesiului, în zelul de-a o consola. "Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
precum și la discrepanța dintre viețile lungi ale oamenilor în raport cu prognoza de rezistență a clădirilor, calculată ca urmare a furtului de materiale, la construcția lor cu acceptul Primarului, a acoliților săi et Company, la maximum 123 de ani, brăileanul trăind cât cioara, quod erat demonstrandum!... Sigur, omul de rând habar n-avea, Brăila existând dintotdeauna sub un clopot divin, dar sigur, efect imediat simțit în Iad, pentru că foarte rar marfa păcatului ateriza aici, îngrijorare care stârni oarece panică în rândul dizidenților Universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
oglinda sticloasă, trilurile, ciripitul vrăbiilor gureșe, împietrite în picăturile înghețate pe care copiii le sfărmau sub tălpicile săniilor și ghetelor cu ținte, se auzea pe lângă scârțâitul zăpezii și fâlfâit de aripi și certuri păsărești, pupuitul guguștiucilor, împreună cu nelipsitul croncănit al ciorilor, foșnetul grâului din Insula Mare și al porumbului din Insula Mică, în timp ce topoare spărgeau gheața de oțel a Dunării, pentru salvarea subacvaticelor neamuri sinistrate de pești. * * * C u cât eram mai repetenți, cu atât verile erau mai călduroase și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile negre ale cerului stâlcind lumina și înghesuind tăcerea între croncănituri, încât și curentul electric din cablurile țesute pe tavanul străzilor se sufoca sub mulțimea lor, zidurile blocurilor erau mânjite de lacrimi murdare, coaja copacilor de șiroaiele de lumină ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]