2,546 matches
-
dacă privești atent, descoperi urme de viață: insecte ori plante de demult. Sunt minuscule: adevărate frânturi de viață aceste cioburi de chihlimbar. Aidoma fiorului lor poetic, căci dacă-l ascultați pe poetul Ojars Jansons o să vedeți că într-un asemenea ciob se ascunde sufletul leton: „E o fărâmă de speranță / în fiece fereastră / o vezi./ Ia-o. Nu costă nimic./ Ia-o, dar ia și iubirea necondiționată./ Și ia și sunetul zglobiu:/ e un râs de copil.”
LETONIA – cioburi de chihlimbar by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4274_a_5599]
-
Uită-te la ăsta ce face, spune tata, însă nu apucă să termine, căci șoferul pierde controlul. Ma șina intră pe jumătatea noastră de drum, încearcă să frâneze, dar patinează cu și mai mare viteză spre noi. Metalul urlă sfâșietor, cioburi de sticlă sar pe bord. Ziua de mâine e un pieton cu voal negru care așteaptă la ur mătoarea curbă. Nu se întâmplă nimic spectaculos, nu strig țineți-vă bine, nu încerc să deschid ușa să sar ca să scap cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
n o știam. Sticla stătea goală pe masă, până când un tip fericit a trântit-o de podea, în dans, și a făcut-o țăndări. Melodiile îmi deveniseră necunoscute. După alte douăzeci de minute am salutat lumea, m-am ferit de cioburi și m-am dus acasă. Ilinca-Anamaria Prisăcariu Souvenirs Nu-mi plac după-amiezile de vineri, când mama mă obligă s-o însoțesc la tanti Neli, mătușa ei de optzeci de ani. Spune că suntem singurele ei rude și e datoria noastră
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se-mbăta destul de des, mai ales sâmbăta și duminica seara asta era distracția preferată a uneia dintre fete, a nemțoaicei, să arunce cu sticle goale, dacă putea ochi pomii grădinii. Unele sticle cădeau și se făceau zob în fața cârciumii, numai cioburi erau a doua zi dimineața, când venea bătrâna să măture, dar Invalidul, cu nasul ciolănos ca un corn băgat în ziare, părea că nici nu observă. Sau nu-i păsa. Putea preferata nemților de sus să năruie și casa. Bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se strivi de pod și trei fură ciuruiți de gloanțele santinelelor. Ghiță Todireanu scăpă doar cu hainele sfâșiate și mici zgârieturi și vânătăi pe față, brațe, umeri și mâini, cum se rostogolise pe povârniș strivind pietrișul și se tăiase în cioburile și gardul de sârmă ghimpată împrejmuind fâneața de sub taluzul căii ferate. Miluță putea s-o pățească cel mai rău. Să-și piardă echilibrul, cum s-aplecase cu sângele-n cap și golul negru, huruitor, de dedesubt, despicat în traverse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de zăpadă într-o furtună din Alaska. Ofițerul scoase revolverul. Trase fără încetare. Adversarii băgară mașina lor în viteză. Dispărură. Ofițerul luă o altă mașină și-ncepu o goană fără rezultat. Când se-ntoarse, Zuta dispăruse. Pe trotuarul împroșcat de cioburi de sticlă și gloanțe, zăcea un trecător grav rănit. În apropiere staționa un vagon de tramvai cu vatmanul împușcat lângă manivelă. Zuta găsi cu cale să schimbe atmosfera, și asta cât mai grabnic. Plecă la Wisconsin, pe malul lacului Upper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai însemne moartea, forma articulată cu articolul nehotărât ”o” evidențiază diminuarea valorii actului final. Pentru Manuela nimic nu poate fi mai rău decât despărțirea de cel pe care ea a învățat să-l iubească. SFÂRȘIT Sfârșitul romanului este încununat de cioburile oglinzii cu mâner de os pe care eroina o va sparge. Ca într-un cerc închis romanul începe și se sfârșește cu imaginea oglinzii Manuelei, ea încadrează întreaga operă. Femeia se va elibera din masca oglindirii, căci nu mai vede
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
va sparge. Ca într-un cerc închis romanul începe și se sfârșește cu imaginea oglinzii Manuelei, ea încadrează întreaga operă. Femeia se va elibera din masca oglindirii, căci nu mai vede în fața ei decât un gol adânc, un păienjăniș de cioburi. Oglinda ca labirint va dispărea, porțile se vor deschide, iar Manuela va ieși, poate în exteriorul ei, reorganizându-se peste marginile vederii, până dincolo de semne. Eroina va găsi calea dincolo de ovalul oglinzii în oglinda sufletului, este ea un fel de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Tragedie: dulăpiorul căzu! − Astea nu sunt fete, astea sunt niște blesteme pe capul meu. Ia-le și plecați de aici! Și du te la asistența de jos pentru injecție! În timp ce Bărbie își cerea mii de scuze și încerca să adune cioburile de pe jos, Lucy ieși în goană din cabinet. Ochii îi erau plini de lacrimi și abia vedea pe unde merge. În fugă ei se izbi de o asistentă care ducea o tavă plină cu eprubete. Zdrang! Fugă la lift! Dar
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
imediat de Ilinca. Ce-s astea? întrebă Tomiță. Eh, nimic... niște fleacuri... Credeam căă... Uite, lut ars. Începură să se uite cu toții curioși la ele. Dar nu descoperiră nimic deosebit. Nici tu plan, nici tu indicație de comoară, nici măcar un ciob de piatră scumpă încrustată în vreo margine de tăbliță. Nimic, nimic. Doar niște litere încîlcite și de-a-n-doaselea și cîte un minuscul cap de bou la colțuri. Eu le-am găsit! strigă din nou Bărzăunul apropiindu-se pînă la cîțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ultimele vorbe pe care le împărțeau, ea și rusul. — Foarte bun. Se iubiseră fără fasoane. În gesturi obișnuite, plicticoase, poate. Non-cinematografic. Și totuși, asta era tot ce păstra, acum, când se pierdeau unul de celălalt. Imaginile unei intimi tăți făcute cioburi, din vremurile iluziei. Portocale. Jumătate cojite. Degetele ei, desenând trasee in com prehensibile între farfurie și cana de ceai, clădind apoi bucățile într-o inexpugnabilă structură gemelară și căutându-le gustul cu vârful limbii. Prin aer... Te joci cu mâncarea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
parcă într-o lume de apoi. O lume de apoi nu foarte solemnă, nu întotdeauna edenică, niciodată infernală (așa cum și-o reprezintă, probabil, valahul), în care, însă, ele își găsesc un teren comun și comunică, refac istoria lumilor literare din cioburi și prin schimb de experiență, deapănă amintiri împreună. Pentru regie și scenografie, intertextualitatea este un procedeu recurent în teatrul românesc. Pe scenă, intertextualitatea dramaturgică, de tipul celei cultivate de Horia Gârbea, bănuiesc că ar limita contrastele de neevitat ale montării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
miroase a frică, și prin pereți aude plânsul unui bebeluș trezit de țipătul ei neomenesc și imediat ochii ei văd fereastra luminată și mintea ei înțelege. E dimineață. Coboară din pat și pășește cu atenție pe covor. Ca și cum mii de cioburi ar amenința să iasă din covor și să-i rănească tălpile. Merge în baie. Cabina de duș e mică și claustrofobică. Arată ca un sicriu dintr-un film science fiction de prin anii șaptezeci. Un sicriu vertical. De faraon cosmonaut
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
că ești cel mai senzațional personaj de pe planetă. Te urăsc, pentru că știu ce gândești chiar în momentul ăsta. Subcon știentul tău e mulțumit, pentru că mușchii tăi au mai făcut o cucerire notabilă. Te urăsc, pentru că femeia aia cu mii de cioburi în suflet te iubește. Femeia aia care doarme dincolo. Femeia aia care habar n-are că ești un monstru. Te urăsc, pentru că m-ai forțat să omor ce iubeam. Te urăsc pentru felul în care îți anali zezi fața. Chiar
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
restaurant și la poștă. Miki coborî din mașină. -Eu răman la poștă.Voi da un telefon acasă. Se despărțiră în grabă.Bazil demară în trombă. Miki intra în holul oficiului poștal.Oficiantele înspăimântate comentau cutremurul.Bucați mari din tencuiala și cioburi de sticlă erau împrăștiate peste tot pe pardoseală și pe la ghișee. O fetiță era ranită la braț. Nimeni nu o băga în seamă.O luă de mânuță. Pe strada mașinile circulau în viteză cu farurile aprinse și claxonau de zor
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
noaptea, prin pietre și scoici tăioase, până am realizat că de fapt nu mă urmăreau. Am descoperit însă că uitasem la bar pachetul de cărți de tarot pe care le folosesc pentru seducție. M-am întors, strângând în pumn un ciob de sticlă în caz de. Moldovenii plecaseră, cu femei și șlapi Adidas cu tot. Barmanița vaporoasă spăla pahare. Am un mare respect pentru muncă, iar fata aia se vedea că e muncitoare și cinstită. — Mi-am uitat pachetul de cărți
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pantoful și să o facă una cu pământul, fără regrete. Terci. Nu a fost să fie. M-am înșelat. Terci a ajuns el, l-au strâns în pungă, un fel de pastă compusă din carne, păr, sânge, oase fărâmițate și cioburi de sticlă, așa mi-a zis cineva. Zidul ăla abia se mai ținea, dar tata s-a așezat taman la baza lui, ca să bea o bere sau, poate, două. Nu conta că nu avea voie să bea pe șantier, mai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
expiatoare a acestora, în climatul unei tensiuni de mirabilă adversitate față de real. Un soi de asceză luciferică, artificiul poate fi socotit o compensare față de incapacitatea de a accede la originarul obsedant, de-a mai realiza unitatea primordială. Sclipitor șirag de "cioburi fragmente firimituri", surogat al paradigmelor, acesta reverberează în suita de eforturi ce "fură identitatea", precum un har al unui "înger invers". Un artificiu habitual, livrescul: "cărțile și trupurile care lucrează ca niște dălți la alura noastră post-umană / iubirea care ne
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
Fascinat de realul curent, îndeobște depreciat,autorul Melancoliilor inocente îl echivalează cu un traseu spre un enigmatic simbol pe care-l găsești "o singură dată în viață", de ordinul inefabilului: Acolo în grădină, printre ridichi și foi de salată / printre cioburi de sticlă și bulbi putreziți / printre pietre și pene de cintezoi / într-o zi am găsit / ceva ce găsești numai o singură dată în viață / ceva fără formă ceva fără gust și culoare / ceva topindu-se ca literele soarelui pe
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
să ne comparăm cu Platon, noi am suferit o cădere din idealul grec al educației integrale. Sîntem precum niște pigmei a căror optică despre lume, fărîmițată și zdrențuită în fragmente incompatibile, nu mai poate fi adunată la un loc din cioburile în care a fost spartă de-a lungul timpului. Și, de aceea, a-l citi pe Platon înseamnă a măsura handicapul ce ne desparte de el. Să nu ne așteptăm însă ca handicapul acesta să ni-l recunoaștem cu seninătate
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
sinteză și, implicit, absența oricărei tentații de a scrie vreodată o istorie a literaturii române. Criticul României literare mărturisea că se simte cu adevărat confortabil doar la nivelul fragmentului, dar nu excludea posibilitatea ca, la un moment dat, toate aceste cioburi disparate să se poată lipi într-o viziune integratoare și întrupa, astfel, într-o istorie literară. Sunt tentat să iau această autoapreciere mai degrabă ca pe o cochetărie sau ca pe un exces de modestie. Gabriel Dimisanu a scris în
Costache Negruzzi, precursorul by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9809_a_11134]
-
delicatețe involuntară prin aceeași pânză gri, același ochi. Fie că privim prin pupilele personajului (un personaj este construit și slavă Domnului că este și semnează moartea "eului liric"), fie că privim din afară, există mereu o grilă, un văl, un ciob fumuriu. Ca la eclipsă. În poezia Violetei Ion, aparentul pesimism nu e decât o mască protectoare: "când trăiești dacă trăiești aceasta este întrebarea sigură ca mâna/ asta proaspătă care ți se lipește de piele/ și în jurul tău cuvintele fac trup
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
colecționar, sufăr la cea mai mică rană a măștilor și statuilor mele, de parcă ar fi vorba de niște ființe vii. Ba chiar mai mult, aș zice! Pînă și azi mă întristează cicatricea unei măști de Nô, mînuită cu neatenție, sau cioburile unui Christ... traumatism al unui împătimit. Lawers îi acordă teatrului șansa de a prezenta niște opere care, îndeobște, sunt fixate ca niște insecte, îndărătul unor vitrine groase; ele înnobilează platoul, dar și pe interpreții care le mînuiesc cu toată libertatea
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
atunci cînd acesta este strălucitor sus pe cer peste ochii mei este mereu o ceață așa cum era peste pămînt înainte de facerea omului cum să fiu o ființă întreagă prea obosit să mai scriu cu sufletul împrăștiat într-o mie de cioburi fiecare reflectînd altceva cum să mai fiu o ființă întreagă cu rădăcină tulpină și flori prea obosit să mai scriu cu mai multe neîmpliniri decît un batalion de oameni cum să mai fiu o ființă întreagă cînd nu te mai
Poezie by Ion Maria () [Corola-journal/Journalistic/9389_a_10714]
-
mereu, pe stradelele în pantă, bătute în cuburi monotone, lucii... Mă îndrăgostisem, la modul cel mai senzual cu putință, de case cu verande și scări, de răscruci de drumuri, de cîte o pompă cu mînerul vopsit în verde, de vreun ciob de sticlă strălucind feeric între două cărămizi gemene, de vreo minge de cauciuc spartă și abandonată lîngă un stîlp, uneori plină cu apă de ploaie... Toate astea încercam să le și scriu, de obicei cînd soseam, pe întuneric. A doua
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]