272 matches
-
faptul că, acceptându-mi darul, fiind prietena, nimic mai mult decât prietena mea, nu va mai exista niciun pretendent pentru tine? — Ah, nu contează; hotărârea mea este luată! — Poate după ruptura aceea...? — Poate... — Eugenia! Eugenia! Chiar atunci se auzi un ciocănit la ușă, iar Augusto, tremurând, cu fața aprinsă, exclamă cu glasul uscat: — Ce este? — Rosario, Rosario așteaptă - rosti vocea Liduvinei. Augusto se schimbă la față, făcându-se livid. — Ah! - exclamă Eugenia -, deranjez. Te așteaptă... Rosario. Vezi că nu putem fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bețivi, leneși, adulteri, cruzi, perverși, dezechilibrați psihic, și apoi - poate că și eu am căpătat unele obiceiuri care lui nu-i plac, iar el le suportă și tace. Nu merită să faci prea mare tevatură pentru un șuierat sau un ciocănit, aparent incontrolabile. Așa trec anii. Închidem balconul, facem o excursie În Europa, cumpărăm o mașină mică, schimbăm prima mobilă. Îi aranjăm pe părinții lui și pe ai mei În case de bătrâni particulare. Creștem un câine-lup. Yeri Își face datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a spus să mă duc În oraș să cumpăr un acvariu cu pești aurii pentru Dimi, Își zise, așa că exact asta am să fac. Reuși să Închidă ușa atât de ușor, Încât nu se auzi nici un sunet. Nici un zgomot. Nici un ciocănit. Nici un foșnet. Apoi, În timp ce mergea spre nord, aceeași liniște domnea pe stradă și În gândurile sale. Străbătu Încet toată strada Hehaluț, Încercând, spre propria sa mirare, să fluiere melodia vechiului cântec despre bărbatul pe care toți Îl strigau Johnny Chitară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ușii. Găsi pe pipăite un comutator și aprinse lumina. Același living curat. În restul apartamentului domnea aceeași neorînduială. Jack se puse pe așteptat lîngă ușă. Intervalul de plictiseală se tot Întindea - cincisprezece minute, treizeci, o oră. Deodată se auziră niște ciocănituri În geamul din față. Jack se lăsă În jos: ușa, vizorul. Imită glasul afectat al unui poponar: — E deschis. În cameră se strecură un băiat drăguț. Jack exclamă: — Căcat! Era Timmy Valburn, alias Moochie Mouse - „gagica“ lui Billy Dieterling. — Timmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
apăsând cu indiferență lucrurile, apăsând-o. Nu, durerile nu erau mari, în ciuda acestei apăsări uneori fără răgaz, dar totul era în jurul ei ușor tulbure. Existau clipe de perfect discernământ, în care zărea și dârele șiroinde, și stropii grei, auzea distinct ciocănitul neîncetat al ploii în pervazul de tablă, dar mai tot timpul plutea în jur o pâclă ușoară, cerul i se părea prea întunecat, chiar și seara lumina becului era prea gălbuie și îndepărtată, iar ea nu avea în gură decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un gol imposibil de acoperit cu flashbackurile celor o mie de zile. Ce-a mai urmat a fost simplu. Deodată, pe neștiute, zidul a început să se înalțe. Continua să acorde trupului ceea ce acesta îi cerea și nu rareori auzea ciocănituri discrete sau izbituri puternice de berbece în zidul și porțile care își trimiteau ecoul de partea cealaltă. Ecoul, nimic mai mult. Apoi se obișnuise să asculte ecoul, indiferent la ce era dincolo, încât nici nu-l mai auzea. - Tocmai asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Apoi reîncepu să-i povestească, dar Andrei Vlădescu nu se mai gândea deloc la ce-i spune, își privea pantofii pe care stropii de noroi se uscau. Podeaua era acoperită de preșuri țesute din cârpe și zdrențe. S-au auzit ciocănituri în ușă. Ea a tăcut la jumătatea unui cuvânt, și-a plimbat privirile-i speriate de la ușă la el și înapoi. Nu s-a mișcat și n-a răspuns. Ciocăniturile s-au auzit mai energice, acoperind concertul gâjâit transmis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de preșuri țesute din cârpe și zdrențe. S-au auzit ciocănituri în ușă. Ea a tăcut la jumătatea unui cuvânt, și-a plimbat privirile-i speriate de la ușă la el și înapoi. Nu s-a mișcat și n-a răspuns. Ciocăniturile s-au auzit mai energice, acoperind concertul gâjâit transmis la radio. „De ce nu deschizi?“, a șoptit Andrei Vlădescu. Ea a scuturat de câteva ori din cap, speriată. Într-un târziu a spus. „Nu, nu, mi-e frică“, dar mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ochii tulburi cum îl privește prostit, cu o mână sprijinindu-se în tăblia mesei, peste pata de cafea, cu cealaltă atârnându-i inertă pe lângă trup. În acea clipă, femeia care nu încetase să strige, acoperind gâjâitul aparatului de radio și ciocăniturile vecinilor de deasupra în țeava caloriferului, prinzându-se de brațul proptit în tăblia mesei, trăgându-l spre ea și spre pat, apoi lovindu-l cu pumnii ei mici în umăr, cu fața roșie și încrâncenată. „De ce dai în el? Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și murdari New Balance, care mă Însoțiseră prin Întreaga lume. La mai puțin de o secundă după ce-mi clătisem gura cu Listerine, a sunat interfonul. — Bună, stați așa că vă deschid imediat. Două minute mai târziu s-a auzit un ciocănit la ușă și, În locul părinților, În prag a apărut un Alex cam șifonat. Arăta nemaipomenit, ca Întotdeauna. Jeanșii decolorați atârnau pe șoldurile ca și inexistente și tricoul bleumarin cu mâneci lungi era mulat exact cât trebuie pe corp. Ochelarii Înguști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că existau În visele ei, sau era fantome; era prea tînără. Cioc-cioc-cioc se auzi la fereastra dormitorului lui Duncan. Cioc-cioc-cioc. Și partea ciudată era că se obișnuise cu sirenele, cu focurile de mitralieră și bombele; dar zvonul acesta, ca un ciocănit de pasăre, Îl trezi, și aproape că-l sperie de moarte. Cioc-cioc-cioc... Întinse mîna spre noptieră și aprinse lanterna; mîna Îi tremura, așa că, atunci cînd Îndreptă raza spre fereastră, umbrele din pliurile draperiilor părură că se umflă, de parcă draperiile erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-mă cu balastul gânduri lor mele în gâtlej. Și atunci, exact când eram trântită la pă mânt, te-am văzut, Edo. (Te-am numit Edo - un nume inventat de mine atunci, pe loc -, nu mă întreba de ce.) Am auzit un ciocănit la ușă. M-am ridicat, în cămașa mea de noapte lungă și lălâie, făcută dintr-un bumbac alb, gros și moale (e cămașa mea de noapte preferată, am primit-o cadou de la Georgiana de ziua mea, anul trecut), am deschis
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de producție sud-coreeană. Nerăbdător să-l deschidă, îl porni cu sonorul dat la maximum, făcând să vuiască de hohotele unui film american întreg etajul hotelului la care se afla în bivuac. Se destinsese în așa o măsură, încât abia desluși ciocănitul în ușă al cuiva din personalul hotelului. Permeso! făcu el, ca la Palermo, fără a fi sigur că acel ciocănit, în tăblia ușii dormitorului, nu fusese doar o părere. Din cauza talazurilor de râsete ce izvorau din televizor, probabil că persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
film american întreg etajul hotelului la care se afla în bivuac. Se destinsese în așa o măsură, încât abia desluși ciocănitul în ușă al cuiva din personalul hotelului. Permeso! făcu el, ca la Palermo, fără a fi sigur că acel ciocănit, în tăblia ușii dormitorului, nu fusese doar o părere. Din cauza talazurilor de râsete ce izvorau din televizor, probabil că persoana care bătuse ușor la ușa camerei lui Vladimir nu percepu permisiunea de a intra. Lui nu îi era indiferent să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o bandă de nebuni și criminali vinovați de orori fără precedent. Foarte puțini au avut curajul generalului Ludwig Beck, șeful Statului Major al Armatei, care prin demisia lui din 1939 și-a arătat dezacordul față de cauza murdară a național-socialismului. Un ciocănit ușor în ușă îi întrerupe șirul gândurilor, dar înainte ca el să deschidă gura, Schultz strigă autoritar: Intră! Imediat, în cameră își face apariția Menzel, însoțit de Scharführer. În spatele lor, doi soldați. Între ei, Dussek. Domnule maior, ordinul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Acheron. Ecrane, cadrane și semnalizatoare umpleau cu lumini multicolore cabina în care se găsea. Avea impresia că era așezată într-un pom de Crăciun de o frumusețe glacială și angoasantă. Microfoanele externe aduceau în blindat zgomotele Acheronului: vaietul vântului și ciocănitul fragmentelor de rocă aruncată în panourile metalice ale clădirilor. Își încrucișă brațele la piept, înfiorată. VTT-ul era solid. Pe lângă Sulaco și naveta de debarcare, el reprezenta cel mai sigur adăpost. Era o mașină de război, modernă, multifuncțională, incredibil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se ține, după un program bine stabilit, apostila (care a fost descentralizată de la MAE în subordinea directă a Prefecturilor). Mai erau zece minute până la începerea programului de acordare a apostilelor, eram singur în birou, când am fost surprins de un ciocănit. O doamnă pe la 40 de ani, ca atâtea altele, care m-a întrebat când începe programul. Îi răspund că peste 10 minute „se dă drumul“ (eu nu am nici în clin nici în mânecă cu această activitate) însă îi atrag
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
la Hotelul Traian, din centrul Brăilei. Stăteam cuminte în camera de la față, neputincios și îngândurat, oarecum confuz și abătut. În neputința mea tot încercam să-mi găsesc cuvintele justificatoare ce urmau să-mi motiveze absența de la banchetul de absolvire. Un ciocănit discret m-a scos din amestecul gândurilor mele. Era nenea Toma. A deschis ușa și a intrat însoțit de tanti Odesa. Nenea avea în mâinile sale o pereche de pantofi noi, iar mătușica venise cu o cămașă proaspăt călcată și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
N-am apucat atunci să te-ntreb, Carole, tu ești de meserie electromecanic? Te-am tot văzut cu instrumente d-astea. - Sunt electromecanic de comuniști, replică el Îndârjit și totodată senin. Le conectez circuitele la cazanu’ cu smoală. Exemplifică ritmând ciocăniturile În ciment și scandând În surdină: Jos co-mu-niș-tii... Jos co-mu-niș-tii... Muiștii! Dacă nu fac ce spunem noi, o să le dăm iarăși foc! - Ei au făcut ce-au știut, am spus. Ei fac deja. D-aia v-au trimis aici să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trecut pe care l-a condamnat vehement, cu mânie marinărească, ar fi bine să șteargă de pe medalie secera, că și așa nu mai avem agricultură. O primă urmare pozitivă a alegerilor din decembrie trecut este că am renunțat la discretul ciocănit în ușă cioc, cioc, cioc, de trei ori, înlocuindu-l cu energicul boc, boc, boc și iarăși boc, de patru ori, ca să se știe și să se înțeleagă de toți. Când s-a bocănit a patra oară, s-a și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
mă ridic, dar am rămas în genunchi crezând că până-l va striga pe Ciolacu vom sfârși rugăciunea. Anghel recita șoptit, cu ochii închiși, penultimul psalm: Echipa lui Ciolacu să coboare la muncă!, strigă Gâlea. În fața celulei pași grăbiți și ciocănituri în ușă. Apoi glasul lui Gâlea strigând echipa. Pașii grăbiți ai coechipierilor răsunau pe coridoare. Cineva împinse ușor ușa de la celula noastră, dar ea nu se deschise. Ciolacu să-și ia echipa în primire, se auzi glasul răgușit al lui
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu Titus de Rembrandt. Deci și Titus era aici. Titus, și monstrul marin, și stelele [i mâna lui Hartley în mâna mea la cinema, cu mai bine de patruzeci de ani în urmă. Am început să străbat lunga încăpere, în timp ce ciocănitul muncitorilor de jos părea să fi devenit mai ritmic, mai distinct, mai rapid, mai stăruitor, asemenea răpăitului acelor huruitoare de lemn pe care japonezii le numesc hyoshigi, folosite pentru a crea un moment de suspense, sau pentru a prevesti damnațiunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și mama laolaltă, apare simplu, limpede, într-o imagine la îndemâna oricui: stăm împreună într-un pătuț de copil. Într-o bună zi, senzația difuză de făptură din tine devine foarte precisă: În JURUL OREI 23 l-am simțit prima oară: trei ciocănituri blânde și bune în peretele mut. Nașterea este prin excelență durerea cu un sens extraordinar: nu este durere de pierdere, ci durere de multiplicare. Acest lucru îl știe orice femeie, de aceea în ea se îmbină un fantastic sentiment al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
și priveam luna și stelele fosforescente lipite pe tavanul camerei mele. Pe cele adevărate le pot zări pe fereastră, în nopțile senine, căci locuiesc la etajul opt. Însă aseară era înnorat, geamurile păreau date cu păcură. Deodată am auzit un ciocănit în fereastră. În primul moment, am crezut că e o creangă purtată de vânt sau vreun liliac rătăcit care tocmai se alesese cu un nou cucui. Dar bătăile s-au repetat și inima a început să-mi țopăie în piept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
pe ei înșiși și când minimalizează audiențele lui Dan Diaconescu. Sondajele de audiență confirmă urcușul sigur al OTV-ului în clasamentul televiziunilor românești. Bancurile despre postul de apartament continuă, dar ele sună din ce în ce mai tare ca pepenele copt și luat la ciocănit. În același timp, sondajele preelectorale consfințesc prezența pe podiumul încrederii a lui Gigi Becali. Se vorbește tot mai mult despre panta descendentă pe care acesta s-a înscris după conflictul cu Hagi. Dar vorbele astea conțin mai mult speranță decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]