278 matches
-
venea ... „verișoara” sa Lenuța și că de cele mai multe ori pleca tocmai duminică seara, spunând colegelor că a fost acasă la Sascut, arăta chiar și biletul de voie semnat de un alt pedagog. Adesea, Rică bătea În ușă după formula 2-1-3 ciocănituri pentru a-l anunța pe pedagog despre faptul că a venit directorul sau directoarea adjunctă, că a luat foc, că a venit Miliția și alte asemenea neprevăzute. Alteori, În situații faste, o putea zări pe Lenuța, atunci când prin ușa Întredeschisă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
satul copilăriei sale. Îi stăruia În minte o seară când era spre finalul schimbului doi și șeful de atelier, maistrul principal specialist se pregătea să inspecteze pentru ultima oară pe ziua aceea mașinile de texturat și oamenii săi. Auzi trei ciocănituri În ușa biroului său. Era Ilida, șefa de echipă care veselă Îl anunța că este chemat la secretarul de partid pe combinat. Iar aprecieri și mulțumiri, șefu’! Poate chiar un premiu pentru mata sau chiar și pentru noi! Așa cred
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vin dobrogean. Voi aduce gheață de la frigider. Iese cu o oală în mână) Monica:Vă place muzica?Am vechituri. (Ia telecomanda și pornește cd player ul. „Power of love” cu J.Rush inundă camera.Se aud zgomote pe scără. Apoi,ciocănituri în ușă) Intră! Costel:Mă scuzați.N-ați văzut un vas pe aici? Augusta:O navă,căpitane?( Costel e mândru de comparație) Dorin:A,oala verde? A luat-o Alin.E pe post de frapieră. Costel:A! A spart gheața
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pare rău, va spune el apoi. Nu știu ce m-a apucat. Se va lăsa însă să se piardă în ochii ei și o va săruta din nou. Dar e destul pentru astă-seară, un final fericit ar fi deznodământul inevitabil. ― Jemima? Un ciocănit ușor la ușă. ― Da? ― Ți-am adus o ceașcă de ceai. O las aici afară, bine? ― O, mersi, Sophie. Frumos din partea ta. Ei, ăsta chiar e un început. Pe față îmi apare un zâmbet, în timp ce mă țin de nas și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Stăm acolo ceva vreme și ne sărutăm, ne dezmierdăm cât se poate de comod, după care Ben se uită la ceas. ― Rahat! spun el și sare din pat. Trebuie să prind avionul. Mă ridic din pat, și atunci aud un ciocănit la ușă. ― Ben? Sunt Simon. Plecăm în zece minute. Ești gata? ― Aproape, strigă Ben, poticnindu-se în pantofi. Rahat! mormăie el, fugind prin dormitor. ― Te ajut să împachetezi, spun eu, dându-mă jos din pat fără ezitare, cu toate că sunt complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Capul Îmi vâjâia și instinctele mele amorțiseră de tot. Oare cât stătusem În baie? O oră, poate două? Auzeam pașii Mariei pe scări venind după mine și m-am repezit să mă asigur că e tras zăvorul. Se auzi un ciocănit ușor. ― Alisia! ― Ce-i? ― Te simți bine? ― Da, sunt bine. Mi-am șters furioasă o lacrimă. ― Mai stai mult acolo? ― Nu. Pleacă, am adăugat nepoliticos. Maria a oftat prelung, nemulțumită și am auzit-o Îndreptându-se spre bucătărie. Fusese cât
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
confortabil, întins în apa caldă, matrice călduță din care s-a ivit viața. Revenit în mările arzătoare ale originii lucrurilor, în sânul Mamei Comune, luat de pulsația lentă a unei bătăi de inimă fremătând totuși cu o nouă viață. Un ciocănit în ușa dormitorului îl readuse, leneș, în realitate. - Da? - Enro a sunat, răspunse vocea neliniștită a Nirenei. Dorește să te duci imediat să-i raportezi. Gosseyn simți cum șocul îl străbătu pe Ashargin. - Foarte bine, zise. - Prințe, zise Nirena cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
din teren ale puzderiei de informatori. Citește: Nu este adevărat că eram chitiți să ciordim și să dosim toată marfa, neîmpiedicîndu-ne de la aceasta decât apariția la un străin ce părea trecut doar pentru a ne ura noapte bună. Am auzit ciocănitul. Am tresărit de încîntare ca fripți. Eu am înșfăcat rotocolul cu chei și am deschis portița pentru a-l ajuta pe străin să-și lase mesajul, promițîndu-i că i-l voi repeta, cuvânt cu cuvânt, domnului 177 CEI ȘAPTE REGI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
recunoșteam. Apropiindu-se de el, mama a Încercat să-i spună ceva, dar s-a oprit. Am surprins În gestul ei cu mâna ridicată dorința de a-i pipăi umărul, dar fără izbândă. Cineva bătu repezit În ușa noastră, cu ciocănituri puternice. Tata s-a ridicat ușor, foarte ușor, ca și cum i-ar fi fost teamă sau rușine să se atingă de noi și de lucrurile din jur. A rostit un NUUU rece, prelung, care ma impresionat. Nu știam de la ce venea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
impulsul unui vânt ușor, care urcă pe nesimțite până la fereastra unde aștepta el, Îl ridică preț de o clipă În aer și-l risipi apoi În boarea umedă a dimineții, chiar În clipa În care, În spatele ușii zăvorâte, se auzeau ciocăniturile repetate ale unor degete nerăbdătoare. Trimișii Se dedică aripilor nevăzute ale Mirelei, Doi Îngeri se Îndreaptă să-l caute pe vrăjmaș drept spre colibă și acolo Îl găsesc. J. Milton- Paradisul pierdut Locuiesc la parterul unui bloc vechi, cu patru
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o arteziană dementă. O vomă colorată, aburindă, asemeni unui mozaic plin de duhoare, care mă zgâlțâie din toată ființa. Ies din bucătărie Împiedicat. Dincolo de ușa de la intrare se aud tot mai multe voci amestecate, pițigăieli si văietături, urmate de alte ciocănituri, de strigăte și amenințări. Vin parca dintr-altă lume. O lume străină mie, o lume care nu mă mai interesează... În dormitor e o liniște groasă. O liniște latentă, aș putea spune. Nebănuind nimic, patul moțăie nestingherit, cu spinarea Întinsă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
intrat repede Înăuntru și ea a alergat spre baie. M-am prefăcut că nu observ vânătaia de pe pometul ei. Mi-a spus că e foarte obosită (avea fața Încercănată) și că ar dori să se culce. S-au auzit niște ciocănituri În ușă. M-am uitat pe vizor: domnul Stratulat, Îmbrăcat În cenușiu, cu o pălărie neagră, pe care o tot mișca În mână. Văzuse lumină și a Îndrăznit să bată, să mă Întrebe dacă am fost la priveghi (ar fi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Sus. Nimeni. —Altfel? —Altfel? „Altfel“ spui? N-ar trebui să pui o întrebare ca asta. Uită-te în jurul tău. Uri, ascultă-mi sfatul. Renunță la asta. Ar trebui să-ți jelești părinții. Ai de aranjat o înmormântare. Se auzi un ciocănit. Secretara strecură capul pe ușă și îi șopti ceva lui Shapira. Sigur, o să-l sun eu. Se întoarse din nou spre Uri. —Fă-ți o favoare, Uri. Jelește-ți mama. Ține shiva. Și renunță la lucrurile astea. N-are cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bubuiturile unei lupte. Încet, mult mai încet decât în cazurile precedente, se vor apropia semnele celei de-a treia apocalipse. Pe aceste semne sporadice, undeva, sus, se aud pași. Cineva face efortul de a găsi o intrare în pivniță. Un ciocănit ușor. Test. Un alt test, în alt loc. O apropiere de locul în care se află chepengul. În sfârșit, pașii rămân imobilizați pe zona chepengului. Un instrument metalic lucrând asupra gurii de intrare. Eventual un fierăstrău a cărui lamă poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
definirea stării de șoc În care mă azvârlise cutremurătoarea revelație. - Inutil să adaug că aceasta este ultima dintre remarcabilele sale calități, continuă profesorul cu voce netulburată, ușor ironică, dar nu lipsită de tandrețe. În clipa când se auziseră cele trei ciocănituri În ușă ale femeii, Își trăsese indiferent pledul peste picioare - sau, mă rog, peste locul unde ar fi trebuit să aibă picioarele - și continuase să surâdă, ca și când nu s-ar fi Întâmplat nimic. O fracțiune de secundă am fost tentat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în fața goliciunii caste, de argint, a zeiței lui Giorgione. Rubens cu tonele lui de carne roz îl indispunea. Degas era prea dur, Gauguin, un nerușinat... Surîse: "Goya, satirul acela bătrân, era singurul care știa câte ceva despre femei..." Se auzi un ciocănit puternic în ușă. ― Herr Oberst! Pentru Dumnezeu, Herr Oberst! Înfășură pânza și se apropie de scrinul greoi, baroc. Apăsă puternic unul din lambriuri. Stema heraldică alunecă ușor. Pipăi, strecurîndu-și adânc degetele în ascunzătoare. Vânătorul lui Rembrandt era acolo. Puse alături
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dinți la chiuvetă, îl aud oftând, îl aud fredonând, îl aud strecurându-se în așternutul de pe patul care scârțâie. Mă pregătesc să închid cartea și să sting lumina, dar nici n-am întins bine mâna după veioză, că aud un ciocănit ușor la ușa lui Tom. Glasul lui Honey întreabă: „Dormi?“. Tom zice că nu și, când Honey întreabă dacă poate să intre, băiatul nostru spune că da, iar odată cu acest da, țelul ascuns al faptului că am cotit de pe autostradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
din cauza problemelor de distribuție: ziarele ajungeau deodată, și știrile se repetau. Procopiu și Pavel Mirto, care țineau legătura cu tipografia, aflată în aceeași clădire, lungită ca un vagon uriaș spre fundul curții, își luaseră răspunderea gazetei, așa că plecau ultimii. Un ciocănit îi făcu să ridice deodată capul din hârtii. Intră Marwan, fotograful. Era un eveniment, fiindcă poze în Universul nu prea vedeai. Ilustrații erau zilnic, însă desenate. — Ce ne-ați adus? întrebă direct Procopiu și se sculă să strângă mâna fotografului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fost și or să fie sunt și acum, în prezent. Pe această frază auzită numai pe jumătate, „toate lucrurile care or să fie“, fotograful își luă rămas bun. Tocmai plecase, când, spre surpriza celor doi redactori, se auzi iarăși un ciocănit la ușă, ferm și politicos, nu ca al băiatului de la tipografie. Amândoi ridicară iarăși deodată ochii. Intră Șeful siguranței publice, domnul Costache Boerescu. Nu-i plăcea să întindă mâna și nici să se întindă la vorbă sau, când le făcea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din livada pe care mi-a lăsat-o moștenire tatăl meu, care o are și el de la tatăl lui. Am plecat rușinat capul, gândind la înțelepciunea bunului meu. PRIETENA COPACILOR De multe ori aud, printre sunetele venite din livadă, un ciocănit repetat ca și cum aș fi în casă și cineva m-ar întreba dacă sunt înăuntru. Acest ciocănit seamănă cu toaca cioplită de copiii rătăciți prin pădure, dând semne pentru cei ce i-ar fi căutat. Am intrat tiptil pe poarta din
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
de la tatăl lui. Am plecat rușinat capul, gândind la înțelepciunea bunului meu. PRIETENA COPACILOR De multe ori aud, printre sunetele venite din livadă, un ciocănit repetat ca și cum aș fi în casă și cineva m-ar întreba dacă sunt înăuntru. Acest ciocănit seamănă cu toaca cioplită de copiii rătăciți prin pădure, dând semne pentru cei ce i-ar fi căutat. Am intrat tiptil pe poarta din zăbrele rare și am început să cercetez cu privirea printre ramurile dese. Deodată zăresc o pasăre
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
nu se închide, nu devine cerc. Nu se mai închide - repetă Gerard. Pe mai departe confuz. Da. Nu va fi cerc. Ce-i cu d-ta? - se miră Valy. Ce se vede... - preciză vag Gerard. 10. Atunci se auzi un ciocănit la ușă. Aceasta se deschise și apărură abia aplecâdu-se, directorul Sima și Regizorul. Iozefina! - făcu mai mult decât surprins, Sima - Tu aici? Da, eu aici - răspunse Iozefina zâmbind ironic. Valy - se adresă Sima apoi, lui Valy - de ce ne-ai chemat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o să distrugem tot ce-a izbutit să supraviețuiască timp de veacuri. Ce va spune Istoria despre noi? Ce vor spune nepoții noștri când vor vedea ce-am făcut cu libertatea noastră? Vru să mai adauge ceva, dar îl întrerupse un ciocănit discret la ușă și își întoarse privirea într-acolo. — Intră! - zise. în prag se contură silueta foarte înaltă a sergentului Ajamuk, care luă poziția de drepți și duse mâna la turban. — Să trăiți, domnule locotenent! salută. Bună seara! adăugă respectuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mării. O săptămână darnică, îngăduise orele fiecărei zile și adunase zilele, una câte una. Seară, iar dimineață, o zi. Intensitatea clipei. Somnambulul privi iar luna alburie, violetă, auzi în spate un tropot mărunt, n-avea curaj să se întoarcă spre ciocănitul greoi, pietros. Botul brun al jivinei se bălăbănea de-acum, în stânga, lipit de umărul său. Bizar animal marin aruncat pământenilor ? Respirația caldă îi atinse brațul, măgărușul se lipise de rătăcitul care îi mângâia acum, cu palma jilavă, coastele ascuțite, grumazul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ce era viu a rămas neclintit și tăcut În afară de țipătul acela. Poate că era adevărat. Categoric, tot ce era viață În clădirea aceea a Încremenit - acolo unde cu o clipă Înainte răsunaseră vuietul și loviturile mașinilor de nituit, zăngănitul manivelelor, ciocănitul dulgherilor, se lăsase acum o liniște ca de transă cataleptică. Deasupra străzii, delicate și pustii sub cerul albastru, se legănau două bare metalice agățate de lanțuri, dar toate mașinile se opriseră. Omul care dădea semnalele se aplecă, privind fix, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]