327 matches
-
Unde-l duceți? Unde-l duceți? - O să vezi tu, acuși... Nu-l lovea nimeni, nu-l privea nimeni, deși lui de asta u era foarte frică. Mulțimea ajunsese pe un dâmb în spatele cimitirului. De acolo de sus se auzea văicăreala cioclilor, care priveau dricul spart și fărâmat și caii deshămați care o luaseră razna pe câmpul înghețat din jur. Aici domnea o liniște încremenită. Bătea un vânt ascuțit și pașii se scufundau în zăpada moale ca într-un nămol. Strigătele se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
telegramă la rude, în provincie, să vină la înmormîntare. Era nedormită și năucă de cap. Abia a avut timp un ceas, două să se odihnească. La cimitir -lau pornit a treia zi pe Gogu. Dricul a sosit numaidecât după prânz. Cioclu au cărat sicriul până la poartă. Au venit și popa Metru cu dascălul. Un copil a luat crucea și aplecat înainte. În urma dricului plângea Florica, între Aglaia și Lina. In spate pășeau rudele, frații mortului, unul Ghenadie, cu nevasta și cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lasă asta... hai în oraș cu mine. Azi, intrând la starețul tău, am făcut o față cătrănită și turcească... am spus că-mi trebuiești tu pentr-o comândare, am mințit ca totdeauna - în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă de cioclu. Noi, Ieronim, ne-om duce în oraș... știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu! om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi cât ziua de azi și ne-om uita pe ferești la duduci! Se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Dar lasă asta... hai în oraș cu mine. Azi, intrând la starețul, am făcut o față turcească... am spus că-mi trebuiești tu pentr-o comândare, am mințit ca totdeauna - în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă {EminescuOpVII 156} de cioclu. Noi, Ieronim, ne-om duce în oraș... știu într-un loc vin bun, știi colea, om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi și ne-om uita pe ferești la duduci! Se-nțelege că fără... - Se-nțelege
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lasă asta... hai în oraș cu mine. Azi, intrând la starețul tău, am făcut o față cătrănită și turcească... am spus că-mi trebuiești tu pentr-o comândare, am mințit ca totdeauna - în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă, de cioclu. Noi, Ieronim, ne-om duce în oraș... știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu! om juca cărți cu alți frățiori, om fuma din lulele lungi cât ziua de az și ne-om uita pe ferești la duduci! Se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mergea repede spre cimitiri. Intrarăm, prin crucile și mormintele ninse, lângă o galbenă groapă sapată din nou, astfel încît din fundul ei ieșea încă un ușure abur de căldura pământului, pe când bulgării prinsese brună. O-nmormîntare într-o sară de iarnă. Cioclul își răzimase bărbia unei fețe adânci și posomorâte pe sapa cea lată și plină de lut, luna trecea ca un vis prin norii palizi și reci, preotul cânta un "Pomenește, Doamne... ", iar bătrânul tată își descoperise capul. Pielița [feței lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a Sofiei. Mi-am închis ochii și-am visat... ce?... Nu știu. Când i-am redeschis, eram singur în cimitiri. Luna revărsa printre arborii ninși și străluciți în haina lor argintie o lumină dalbă ca visul de vară, iar bătrânul cioclu arunca încet, nepăsător, melancolic bulgării ce sunau pe scândurile uscate ale sicriului. Un vis de moarte, de mormânt, iată tot. Când mă întorsei și intrai în mansarda mea, Ioan sta lungit drept pe patul meu, părul său era răslățit ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și crepate pin păreți, cu ochi negri și cu capete strâmbate de turbăciune! - Cine-i acel om? strigai din toate puterile mele, cu toate că părea că un demon cu degete de lemn îmi strângea gîtul!... Mă repezii la el... dar un cioclu mă pocni cu pumnul în frunte, încît îmi scăpărară ochii scântei verzi și căzui amețit pe spate. Nu știu cât am zăcut astfel, când m-am trezit însă eram culcat pe-o bancă de piatră din colțul bisericei și la capul meu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de presupusă odraslă princiară ("beizadea") și de "străin", moștenitor legitim al armurierului ("neamțul"), iar ceilalți copii îl tratează cu ostilitate pentru simplul motiv că e "altfel", singularizându-se atât prin vestimentație (la școală e nevoit să poarte o "redingotă de cioclu"), cât și prin comportamentul apatic, indiferent, manifestat pe un fond de timiditate și de totală neîncredere în sine. Un anume Contici, repetentul clasei, haimanaua, nu se sfiește să-și mărturisească pornirile belicoase ("Te urăsc, neamțule!"), spre nedumerirea inocentului Bizu, care
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pavajul prost din piatră de râu de pe străduța îngustă de la marginea orașului. Făcu un efort ca să înțeleagă și el ce spune, dar până la el nu ajungeau decât frânturi de cuvinte dezarticulate. Ajunse în preajma grupului negru ca o adunare de ciocli în întunericul nopții, văzu oamenii strânși roată în jurul celui care vorbea, opri calul care imediat își întinse botul spre iarba crescută rebel printre pietrele de pe marginea străduței. De abia atunci reuși să audă și el ce spunea Lăscărică, dar tot
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ciudată, nefiresc de falsă. Strigătul acela rămas fără ecou se pierdu printre clinurile frământate ale dealului ce năzuia spre vale. Tresări ca de friguri când o cioară fâlfâi greoi și inoportun din aripile-i negre și se așeză ca un cioclu sinistru pe rădăcinile ridicate în aer a unui copac al cărui coroană fusese prinsă sub valul de pământ. Voi să ia o piatră ca s-o alunge de acolo, dar se gândi că nu-și are rostul fiindcă până la urmă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
până aproape să plesnească din mizeria strânsă în întunericul cotloanelor. Pe la porți, erau scoase cadavrele celor răpuși de holeră. Lumea o luase razna. Zbiera și fugea, de parcă scăpase de la balamuc. Se ascundea prin case, ferecând ușile și trăgând obloanele. Doar cioclii se încumetau să străbată străzile, adunând mortăciunile în dricuri, învăluite în miasmă de hoit. 4. SFÂNTA GLIE a. Între hotare naturale Țările române, a căror unire o moștenim noi, astăzi, în statul modern, s-au dezvoltat în Evul Mediu într-
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
soi de nediferențiere generală: personajele, moarte sau vii, „se agită în mijlocul mulțimii de saci, semănând tot mai mult cu aceștia, formând împreună cu ei o masă omogenă, diformă”. Veritabil „aranjor” al reprezentației, factotumul - care îndeplinește concomitent rolul de doică și de cioclu - se străduiește din răsputeri „să disciplineze mormanul haotic de oameni și de saci ce forfotesc într-o învălmășeală de nedescris”. Oare n-am putea vedea în el un simbol al regizorului de teatru? Al regizorului care le dă brânci actorilor
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
șuetist de vocație: nu neapărat că monopoliza discuția, ci, știind să asculte, o puncta. Dădea verdicte de cele mai multe ori, juste. Îi mai plăcea să dea porecle (era foarte mîndru de acest obicei): prietenilor, ori chiar cunoscuților, le adresa un tandru "cioclule!"; iar amicii erau renumiți de el Diavolul tasmanian, Adonis Moraviensis, Golumb, Gogulea, Reazan, Sabuinul, Ursuleana, Mușuroiu, Gogu Balcanicu, Șandor, Schizy ș.a.m.d. Ne cerea să-i spunem Husky era rău de căldură! Mamei i se adresa cu Madam Naftanailă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de 3.379 de lei. Funcționarii cimitirului evreiesc au primit, în ordinea din tabel, următoarele salarii: „D. Schwartz (intendent) - 1.000 de lei (500 salariu și 500 indemnizația de scumpete), scăzut cotizația de 4,40% = 956 de lei; B. Rozen (cioclu) - 1.000 de lei (100 salariu plus 900 indemnizația de scumpete), minus cotizația - rest 956 de lei; Fișel Ceaușu (cioclu) - 800 de lei (100 salariul și 700 indemnizația) minus cotizația - rest de plată 764 de lei și 80 de bănuți
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
000 de lei (500 salariu și 500 indemnizația de scumpete), scăzut cotizația de 4,40% = 956 de lei; B. Rozen (cioclu) - 1.000 de lei (100 salariu plus 900 indemnizația de scumpete), minus cotizația - rest 956 de lei; Fișel Ceaușu (cioclu) - 800 de lei (100 salariul și 700 indemnizația) minus cotizația - rest de plată 764 de lei și 80 de bănuți”. Corpul didactic era format din trei salariați, din care doi institutori, soț și soție, ce își împărțeau atribuțiile de serviciu
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
se desfășoară torențial și distrugător, referind mai întîi la inventarul parcă nesfîrșit al tarelor morale ce guvernează ființele infernale: "Gore Pirgu era o lichea fără seamăn și fără pereche... soitar obraznic [...]. Acest Chimiță avea un suflet de hengher și de cioclu... atragere bolnavă pentru ce e murdar și putred... dorul vieții de dezmățare țigănească cu [...] cântecele fără perdea, scârboșeniile și măscările [...] primit cu brațele deschise, deși nu totdeauna pe ușa din față [...]. De școlar își duce prietenii la femei bolnave... (practica
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în continuare subțire, ca apoi să se termine cu un fel de bilă, ca acelea pe care le poartă clovnii pe la circuri. Numai că nu era roșie, ci puțin vineție, bătând spre vișiniu. Era îmbrăcat într-un costum ca de cioclu, adică negru, iar cravata, musai roșie, era sucită trist spre dreapta; părea așa, ca o bănuială nedusă până la sută la sută. Înalt și subțire ca un plop canadian, călca puțin săltat și plin de importanță, de parcă își uitase opincile pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Josef Viola, Josef Schmidt, Filip Neumann, Doerr, Lazăr Vartolomeu, Krammer), având atașați câte doi bărbieri; s-au mai înființat în Capitală două spitale conduse de doctorii Fornete (Fumetty) și Anton Fotino și s-au repartizat câte doi bărbieri și șase ciocli la așezămintele spitalicești existente. Pentru a se stăvili molima și în țară au fost orânduiți doctori pe la ținuturi: Gorghidan la Herța și Dorohoi, Antonie Caruso (Caruza) la Botoșani și Hîrlău, Vasile Bürger la Cîrligătura și Iași, Aloys Terț la Roman
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
la lazaretul de la Mărcuța "dohtorul Bicowski", mult prețuit de generalul Kiseleff și plătit cu o leafă de 950 de lei pe lună, în timp ce restul medicilor nu primea decât 400 de lei lunar. Serviciile auxiliare numărau atât pe pitarul Ioniță, cu cioclii lui, pentru a îngropa victimele decedate la spitale, în case sau pe ulițe, cât și pe cinovnicii de la lazaretele din jurul Bucureștilor, puși să supravegheze refugiații sau pe cei evacuați la Petrosu și la Colentina, unde activa "dohtorul Nicolae Vlastos"; la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
30 iulie/11 august, "de boala holeră și nu s-au găsit nimeni din boieri, cu carii au trăit în vremile care avea oareșcare stare, să dea ajutor a-l îngropa la biserică, ci au lăsat de l-au îngropat cioclii"; apoi a cluceresei "Frosina, a răposatului clucerului Antochi", în iulie și tot în aceeași lună, a domnului "Alecu sărdar, ginerele cluceresii, de boala holera, ce i-au venit cum zic din mâncare de pepene și i-au rămas soția cu
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pedepsea viciul cu mâna de fer". " Cîteodată mă strecuram noaptea printre cordon și alergam călare în oraș, ca să văz pe mumă-mea. Nimic mai îngrozitor ca ulițele Bucureștilor atunci: în tot lungul ulițelor nu întîlneam alt fără numai care cu ciocli, care transportau morții la câmp, ca să-i îngroape, femei din popor care urmăreau carele cu țipete și răcnete sfâșietoare, câinii în haită urlau de te înfiorau. Ce aspect îngrozitor! Mumă-mea, îngrijorată de mine, ochii ei nu se mai uscau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
până la limita extremă și nu trebuie considerată mortală, fiindcă are leac până ce nu cuprinde prea tare omul și corpul nu este prea slăbit: nu trebuie considerată nici molipsitoare până ce nu ajunge în stadiul din urmă, fiindcă, în spitale, infirmierii și cioclii nu se îmbolnăvesc. Depinde mult de situația locurilor sau a caselor. Fluviile și mai ales mocirlele favorizează foarte mult răspândirea holerei. Motivul ei principal este răcirea și schimbarea bruscă a temperaturii. Pericolul dispare, dacă putem aduce corpul în transpirație și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
locurile de înhumare în cimitirele de la Galați, Păcurari și Șapte Oameni. Fiecare cvartal urma să dispună de 8 căruțe pentru aducerea bolnavilor la spital și de 4 care pentru transportarea morților la cimitire; orașul urma să dispună de 240 de ciocli și de 240 de păzitori ai orașului, cu un căpitan la fiecare 40 de oameni. Evreii aglomerați în case neîncăpătoare trebuiau să se mute la sate, case ce urmau să fie curățite, iar cele molipsite să se izoleze. Pentru fiecare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mult în dejecțiunile vărsate decât în dejecțiunile alvine". Medicul bănuia că molima era "de origine volatilă și se introduce prin inspirație de la cei predispuși; totodată, el afirma că numai bolnavii erau contagioși, iar cadavrele holericilor nu, dovadă că nici unul din cioclii ce îngropau zilnic sute de morți nu s-au îmbolnăvit, ceea ce, evident, "nu s-ar fi întîmplat dacă și cadavrele ar fi infectante". Altă observație consta din faptul că, pe timpul bântuirii holerei, alte boli, ca tifosul, disenteria, "care dominau altădată
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]