2,405 matches
-
se simtă atât de bine încât să devină dependenți", a scris Elena Udrea în dreptul imaginilor postate pe Facebook. În plus, liderul PMP a făcut publice și câteva fotografii de la eveniment. Îmbrăcată într-o rochiță albă foarte frumoasă, Elena Udrea a ciocnit un pahar de șampanie cu cei prezenți la inaugurarea Băilor Boghiș. Cei care au fost la Băile Boghiș în anii trecuți aproape că nu vor recunoaște locul. Încă de la intrare, schimbarea este spectaculoasă, acolo fiind construită o clădire cu vestiare
Elena Udrea, la inaugurarea Băilor Boghiș-FOTO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81800_a_83125]
-
o fată frumoasă, așa-i? Poate vă decepționez, dar nu am nicio Întâlnire! Cum așa? Nu ai o prietenă? Ba, am trei, dar sunt prietene și nu iubite! Fata nu se miră prea mult, mai turnă În cele două păhăruțe, ciocniră și adevăr sau iluzie, băiatul parcă observă luminițele din ochii fostei sale profesoare de geografie, ba mai mult, când fata Își trecu un picior peste celălalt, făcu această mișcare un pic mai lent, timp În care o mică porțiune dintr-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
-o. Să nu pățesc ca Polanski. Gérard își notează într-un carnet: Jana, șantier Dunăre-Marea Neagră, 16 ani, Polanski. — O găsim. Dacă mai trăiește, o găsim. La revedere, ne vedem mâine-dimineață. Gérard iese valvârtej pe ușă. E gata să se ciocnească nas în nas cu Ahmed, vânzătorul de răcoritoare din fața catedralei. Ahmed îi spune lui Gérard, confundându-l: — Bogdaproste. Gérard se uită la el siderat, dar nu vrea nici un conflict interetnic. Drept care îi răspunde: — De acord. Lionel, care a auzit parola
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
că studențiiactori din anul Întîi nu trebuie să apară pe scenă , nefiind pregătiți : pe criteriul acesta, nici Mihăilescu-Brăila, Silvia Ghelan , Vasilica Tastaman, Larisa Stase Mureșan ș.a. nu ar fi avut dreptul să joace, ei neabsolvind nici măcar ...anul Întîi! Ideile se ciocnesc și, din lovirea lor se naște, cum spune marxistul, progresul. Deci, greșiți fraților, numai scrieți! Mărturisesc că nu știam prea multe despre autorul tezei de față, Inocențiu Dușa: surpriza lecturării ei, deci, a fost cu-atît mai mare. Fiindcă, o spun
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
NIȚĂ: Sanatate, dom' șef! DUMITRAȘ: Noroc, părinte! (beau) NIȚĂ: Da' finu' dumitale ce-o fi zăbovind atâta, de nu vine lângă noi? DUMITRAȘ: Cică are de terminat o depeșă către niște prieteni. NIȚĂ: Aha. Păi s-o termine... (cei doi ciocnesc, vorbesc încet și se veselesc) SISOE (tocmai a terminat de scris, iscălește apăsat) Si-so-e. Așa. Care va să zică, s-o cetim pre ea. (își drege clasul) " Dragă Sfinte Mavrichie, află despre mine că sunt bine sănătos, ceea ce-ți doresc și sfinției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o masă ca oamenii am și uitat cum trebuie să mă port. Da’ mare-i Dumnezei, și mi-a da zile destule ca să învăț din nou. Spunând acestea, a umplut ulcelele de pe masă cu vin și a ridicat una. Au ciocnit și, cum îi era obiceiul, a lăsat să cadă o picătură „pentru cei rămași în țărână străină”... Vorbele zburau dintr-o parte în alta a mesei ca niște păsări speriate. Nu se legau firesc, ca altă dată. „Ce frumos era
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în searea asta! - a sărit Costăchel în apărarea Măriucăi. Păi s-o cam tocit limba de când n-am mai pus picătură de vin și firimitură de plăcintă pe ea - a pus paie pe foc Petrache, râzând din tot sufletul... Au ciocnit ulcelele cu vin, într-o veselie generală... Cred că muriți de curiozitate să aflați, ce ne aștepta a doua zi - i a zgândărât Petrache. Dacă stau bine și mă gândesc, asta cam așa-i - a recunoscut agronomul Cicoare. Ei, a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să-mi pot lua ochii de la colonel... N-am apucat să-mi revin din aiureală, când colonelul s-a ridicat... A pus mâna pe unul din paharele de pe masă și mi l-a arătat pe celălalt: „Ia paharul și să ciocnim pentru revedere. Bine ai venit, Costăchele băiete! Cât timp a trecut de când nu ne-am văzut? Nu știu cum, dar parcă te așteptam... și ai venit.” Am băut apoi câte o picătură... Parcă nu îndrăzneam să beau... „Pe mine - a pornit vorba
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de cuvânt. În jurul mesei îmbelșugate ședeau invitații. Didina, îmbujorată, își invita musafirii să-i guste bunătățile. Petrache, cu o oală fudulă în mâini din care adiau miresme de vin așezat, umplea ulcelele înșirate ca la paradă... Le-au ridicat, au ciocnit și au băut tihnit. Costăchel, ștergându-și mustața cu dosul palmei, a grăit: Apoi cu așa un vin nu-ți mai vine să pleci acasă. Așa că, Petrache băiete, s-ar putea să ne ai musafiri o săptămână întreagă. S-o
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
apucat noaptea vorbind și tu nu te-ai învrednicit să aduci măcar o oală cu vin. Așa... pentru stuchit la torcătoare... Parcă atâta ar fi așteptat Costăchel... În câteva clipe a adus o oală cu vin și două ulcele... Au ciocnit și au băut până la fund. Cu ciudă parcă. Când au simțit că obida din suflet a început să se mai risipească, Costăchel a rupt tăcerea: Să vezi, Petrache, cine are să-ți facă socoata cât ai muncit într-o zi. Cine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un pumn în plin. Pesemne, lovitura a fost într-atât de cumplită, de fulgerătoare și de bine dată, încât acesta, pierzându-și cu totul simțul conștiinței și al echilibrului, se învârti și se rostogoli peste canapeaua așezată în spatele său, se ciocni cu forță de vitrina cu distincții din capătul șirului de rafturi, pe care o doborî numaidecât, făcând-o toată țăndări, ajunse apoi în fața ferestrei și, călcând greșit și alunecând pe pardoseala lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
eu Îmi doream din tot sufletul să fie totul perfect. Dar nu-i nimic, În cel mult zece - douăzeci de minute totul va fi gata. Veniți să vă Îmbrățișez, dragii mei dragi! Abia aștept să așezăm bucatele pe masă, să ciocnim un păhărel de “țuică de prună” și, nu În ultimul rând, o “Grasă de Cotnari”, care este și “bătrână” pe deasupra. Dar să mergem În sala de mese. Maria se va ocupa de acum Încolo de așezarea și servirea celor pregătite
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
așa cum au învățat-o măicuțele și cum a făcut mama ei când maica stareță le-a părăsit, la câteva zile după ce comuniștii au dat foc mănăstirii. Se ghemuiește lângă trupul uscat al Mariei apăsând clapele pianului în imaginație, sunetele se ciocnesc de pereții peșterii, urcă în susul firului de apă, un pârâiaș ce se strecoară în peșteră pe la rădăcina unui mesteacăn, mestecenii se întind până sus în povârniș, într-o pădure luminoasă. Peștera, pădurea de mesteceni, pianul, cărțile, cuferele cu haine, merindea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
căpșune, proaspăt spălate, pe care mai străluceau, ca niște briliante, picături de apă. Înveselit la vederea lui Jan, Alex spuse din ușă: -Ia te uită ce oaspete neobișnuit ne calcă pragul! Recunoaște, Jane, că se împlinește anul de când nu am ciocnit amândoi un păhărel, așa e? - O fi, că eu nu țin contul zilelor care trec pe lângă mine ca rapidul prin gările mici, ci al paharelor pline cu bucurii lichide! Dar în cazul nostru, se pare că tu, Alex, la capitolul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bune pentru sporirea apetitului. Jan se înfrupta din gustări, dar ochii îi erau la rachiul care, turnat deja de un timp în pahare, își juca năbădăios mărgelele ca flăcăii la hora satului. Gustară din bunătățile puse pe masă de Ina, ciocniră câteva pahare de țuică fără să le numere, privind cu jind la sticla aproape golită. Discutară nimicuri prezente pe frontispiciul zilei. Timpul curse o dată cu țuica ce se lăsase cu tot plumbul tăriilor în picioare și le înflăcără obrajii celor doi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un loc potrivit. - Acum, hai să ne tragem răsuflarea, spuse Ina, arătând vădit obosită de truda zilei. Ne trebuie un moment de respiro la capătul acestei zile. Eu aș vrea, Alex, să le punem și băieților puțină șampanie și să ciocnim cu ei pentru acest mare eveniment din familia noastră și apoi să mergem la culcare. Vasele le voi spăla mâine. Alex se conformă pe dată; copiii veniră în preajma Inei, o îmbrățișară și, cu paharele ridicate, strigară în cor: - Să trăiți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și grotesc în peisajul sportiv și cultural al comunei Vama. El era un om muncit, fără vârstă, înalt și slab ca o prăjină în bătaia vântului, iar ea scundă și grasă ca o purcică în coteț, ființe de care ne ciocneam în fiecare zi, căci gestionau echipamentul de fotbal, volei și tenis de câmp, mingile, plasele, fanioanele, steagurile și fileurile. Nu aveam antrenamente în fiecare zi, dar noi tot pe „teren” ne făceam veacul, rugându ne de țața Maria să ne
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
spunea : Câte nu discută lumea...!? * Cât adevăr era În informațiile lui, cât de temeinic era suportul acestora avea să afle foarte curând. George, un prieten apropiat, întâlnindu-l întâmplător la o agapă, îi strecură Între două pahare pe care le ciocniseră împreună că ar vrea să găsească o zi și o oră pentru a se descărca de o povară ce o purta de câtăva vreme. După modul insinuant în care lansase provocarea, se părea că destăinuirea cerea a fi tălmăcită în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
O persoană ca tine poate spori chiar și savoarea acestui vin rar din colecția soțului tău. - Totuși... - Dacă asta e voia Măriei-tale! Valentina se retrase. Alex se frământa pe scaun, nu știa cum să înceapă discuția. Jan îl îndemnă să ciocnească paharul cu al lui, ca mai apoi să zică: - Bănuiesc, ce mai, am certitudinea că această vizită nu e întâmplătoare, nu-i așa!? - Oricât te-ai feri, de un avocat nu te poți ascunde, răspunse Alex bucuros că Jan îi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la serviciu, avem un caiet în care notăm tot ce auzim dincolo de ușă. Umplem pagină după pagină cu toate convorbirile telefonice, cu bufniturile și trosniturile auzite. O dată ne-am speriat rău de tot. Am auzit ceva ca și cum s-ar fi ciocnit două locomotive, am vrut să intervenim, dar zgomotele se succedau foarte repede - aripi de elicopter, strigăte de ajutor, cineva număra cu voce tare, cineva tăia cu drujba și mulți, foarte mulți pași. Apoi a urmat muzica de la radio și liniște
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
-l dezmierd Mihăiță, spuse ea stins. - O să-l alinți cum vei voi, acum e timpul să te odihnești... și, sărutând-o pe frunte, ajutat de îndemnurile insistente ale Olgăi, părăsi salonul. Alex o conduse pe mama soacră la ea acasă, ciocni un pahar de vin cu tata-socru în cinstea noului născut și, părăsind casa socrilor, se îndreptă spre apartamentul său. Tot drumul până acasă nu-l slăbi însă ideea: E posibil ca un copil să preia fizionomia strămoșilor lui? Precum se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ideea că studenții-actori din anul Întîi nu trebuie să apară pe scenă , nefiind pregătiți : pe criteriul acesta, nici Mihăilescu-Brăila, Silvia Ghelan , Vasilica Tastaman, Larisa Stase-Mureșan ș.a. nu ar fi avut dreptul să joace, ei neabsolvind nici măcar ...anul Întîi! Ideile se ciocnesc și, din lovirea lor, se naște, cum spune marxistul, progresul. Deci, greșiți fraților, numai scri eți! Am mai vorbit, În altă ocazie, despre DULAP ca modul scenografic. Nu am uitat dulapul lui Firs din Livada, dulapul lui V.I.Frunză din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
deja, pe rafturile caragialeologiei, locul lui, recent, dar nu lipsit de origina litate. În fond, nu cred că despre marii autori s-a spus, vreo dată, ultimul cuvînt... Sigur că În Caragialia (fie, Țara Miticilor!) apar multe idei care se ciocnesc zgomotos și tunetul micilor dispute se aude și-n exegeze : spre exemplu, nu sunt de părere că-n cazul lui Tipătescu, ori Chiriac, „amorul nu e nici cît o mărgică”(p.9); poate la Rică (scuzați rima!), dar tejghetarul chiar
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o oarecare distanță față de ea, și-ți inspira nu numai respect, ci și monotonie. A, era să uit: și resemnare. Venind dinspre ușa de la intrare a bibliotecii, adică intrând odată cu fascicolul de lumină ce tăbăra gata decupată, pe fereastra ușii ciocnindu-se de lumina grea, difuză din interior, parcelată în umbre aproape obosite și vâscoase, soția directorului Sima părea coborâtă din rama unui somptuos tablou, ca un personaj din lucrările lui Van Gogh, Edward Munch sau Carl Shagall. Nu. Iozefina nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
variantă. I-o dau și ei din nou, să o citească pe îndelete, apoi lucrez din greu la a treia și mai apoi, la a patra variantă. O citește pe ultima în fine, și Regizorul. În cele din urmă, ne ciocnim amândoi de problema evidențierii, inevitabilă problemă, a tinereții lui Mihai de Giulești personajul central al nuvelei. Trebuia, zicea Regizorul, ca spectatorul să fie pus în temă cu descendența protagonistului nuvelei: cum că provenea dintro familie nobilă valahă din comitatul Maramureș
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]