406 matches
-
2001 a înregistrat 762.191 de persoane fără cetățenie greacă ce trăiau în Grecia, ceea ce ar constitui circa 7% din totalul populației. Dintre rezidenții străini, 48.560 erau cetățeni ai altor state din UE sau din și 17.426 erau ciprioți cu statut privilegiat. Majoritatea provin din țări est-europene extracomunitare: Albania (56%), Bulgaria (5%) și România (3%), în timp ce imigranții din statele fostei URSS (Georgia, Rusia, Ucraina, Moldova, etc.) compuneau 10% din total. Cea mai mare aglomerare de populație de imigranți extracomunitari
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
se dezvolta deja în Occident, Biserica Ortodoxă s-a opus oricărei schimbări. De aceea, a rămas monofonică și fără vreo formă de acompaniament instrumental. Ca urmare, și în ciuda anumitor tentative ale unor cântăreți greci (ca Manouel Gazis, Ioannis Plousiadinos sau cipriotul Ieronimos o Tragoudistis), muzica bizantină a fost privată de elementele care în Occident încurajaseră o dezvoltare neîngrădită a artei. Această metodă care a păstrat muzica departe de polifonie, împreună cu secole de cultură continuă, au permis muzicii monofone să se dezvolte
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
să i se opună Turcia și proiectul este respins de Națiunile Unite. La 1 aprilie 1955, în insulă începe să-și desfășoare activitatea EOKA (în greacă: "Εθνική Οργάνωσις Κυπρίων Αγωνιστών-Ethniki Organosis Kyprion Agoniston", însemnând Organizația de luptă națională a etnicilor Ciprioți), o organizație susținută de statul grec, care avea ca scop realizarea cât mai rapidă a proiectului ENOSIS. Georgios Grivas, un fost general al statului grec este ales în fruntea acestei formațiuni. Ca model de a acționa al acestei entități a
Republica Turcă a Ciprului de Nord () [Corola-website/Science/298159_a_299488]
-
de mai sus, principele A. Ipsilanti subînțelege prin Școala Peloponezului iminenta revoluție de la 1821. Trebuie notat că eteriștii care vizitau Ciprul erau găzduiți ca elevi în subsolul Școlii Grecești din Cipru. Când a izbucnit Revoluția, sultanul turc a ordonat dezarmarea ciprioților - ceea ce a avut loc fără rezistență. Ciprian a încercat să-i convingă pe ciprioți să se supună ordinelor (o atitudine asemănătoare a avut și patriarhul Grigore al V-lea) și l-a asigurat pe pașa Küçük Mehmet de obediența grecilor
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
Trebuie notat că eteriștii care vizitau Ciprul erau găzduiți ca elevi în subsolul Școlii Grecești din Cipru. Când a izbucnit Revoluția, sultanul turc a ordonat dezarmarea ciprioților - ceea ce a avut loc fără rezistență. Ciprian a încercat să-i convingă pe ciprioți să se supună ordinelor (o atitudine asemănătoare a avut și patriarhul Grigore al V-lea) și l-a asigurat pe pașa Küçük Mehmet de obediența grecilor. În ciuda acestor eforturi, arhimandritul Theofylaktos Thisefs a răspândit în Larnaca o proclamație, cu scopul
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
Preciste (Παναγίας Φανερωμένης) din Nicosia - ulterior, acolo a fost construit un Mausoleu impunător, unde sunt păstrate până azi osemintele lor. Execuțiile au continuat până la 14 iulie și au avut ca rezultat moartea a 470 sau 486 de persoane - 36 de ciprioți au trecut la islamism (deși unii dintre ei au revenit la credința creștină) și au reușit să scape de moarte. Călătorul englez John Carne, care l-a cunoscut pe Ciprian pe durata șederii sale în Cipru, a relatat că arhiepiscopul
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
campanie de tulburări civile, a cărei scop era alungarea britanicilor din insulă și unirea acesteia ("Enosis") cu Grecia. Primul ministru elen din acele vremuri, Alexandros Papagos, nu avea o atitudine favorabilă față de această posibilă unire. Britanicii au mizat pe sprijinul ciprioților turci în lupta cu ciprioții greci, ceea a dus la o radicalizare a poziției majorității elene a insulei, respectiv a minorității turce. Problemele Ciprului s-au răsfrânt și în situația politică de pe continentul european. În septembrie 1955, a avut loc
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
cărei scop era alungarea britanicilor din insulă și unirea acesteia ("Enosis") cu Grecia. Primul ministru elen din acele vremuri, Alexandros Papagos, nu avea o atitudine favorabilă față de această posibilă unire. Britanicii au mizat pe sprijinul ciprioților turci în lupta cu ciprioții greci, ceea a dus la o radicalizare a poziției majorității elene a insulei, respectiv a minorității turce. Problemele Ciprului s-au răsfrânt și în situația politică de pe continentul european. În septembrie 1955, a avut loc o rebeliune anti-greacă la Istanbul
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
poziției majorității elene a insulei, respectiv a minorității turce. Problemele Ciprului s-au răsfrânt și în situația politică de pe continentul european. În septembrie 1955, a avut loc o rebeliune anti-greacă la Istanbul, ca răspuns la cererea de unire a grecilor ciprioți. În timpul rebeliunii, aproximativ 4.000 de magazine, 100 hoteluri și restaurante și 70 de biserici au fost distruse sau deteriorate. Aceste evenimente au dus la ultimul mare val de migrare a grecilor din Turcia spre Grecia. Acordul de la Zürich din
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
rezultatul dorit: Atena a declarat război Puterilor Centrale. După încetarea ostilităților, Grecia s-a retras din Tracia Apuseana și Răsăriteana. După victoria din războiul cu Turcia (Vezi și: Tratatul de la Sèvres), grecii au fost animați de ideea „Greciei Mari”. Grecii ciprioți s-au bucurat de sprijinul guvernului de la Atena în tentativele lor de unire a insulei cu Grecia. Disensiunile cu Turcia au dus însă în cele din urmă la izbucnirea războiului greco-turc din 1919 - 1920, în care Grecia a fost învinsă
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
După ce a fost capturat, John Derek Barker, lider al mercenarilor din nordul Angolei, a fost judecat și condamnat la pedeapsa capitală. În afară de Barker au mai fost condamnați la moarte alți trei mercenari: americanul American Daniel Gearhart, britaniciul Andrew McKenzie și cipriotul cu cetățenie britanică Costas Georgiou („Colonel Callan”) . Nouă alți mercenari au fost judecați și condamnați la închisoare. Ambele tabere implicate în Războiul Etiopiano-Eritreean din 1998 - 2000. Se speculează că mercenarii ruși au luptat pentru forțele aeriene ale ambelor tabere. Americanul
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
punând bazele imperiului colonial italian. Forțele italiene au fost înfrânte de către etiopieni în mod zdrobitor în timpul bătăliei de la Adawa, iar înaintarea lor a fost oprită. În anul următor, ca parte a colaborării italiene la programul internațional de pacificare după revolta ciprioților împotriva dominației turcești, un corp de soldați italieni a debarcat la Candia. Pe 14 iulie 1900, o nouă forță expediționară a fost constituită pentru înăbușirea Revoltei Boxerilor din China și pentru apărarea intereselor puterilor europene din regiune. Pe 29 septembrie
Regio Esercito () [Corola-website/Science/316909_a_318238]
-
limba arabă, în slava sultanului Soliman Magnificul care „a curățat” locul de „ghiauri”. De asemenea, musulmanii au creat ferestre colorate cu versete din Coran, inclusiv referitoare la David. Bolta cu nervuri este caracteristică perioadei regilor din casa Lusignan și goticului cipriot. Una din cele trei coloane ale cenaclului, rămase din vremea administrației franciscane, este decorată cu imagini reprezentând pelicani, pasăre care migrează în mod regulat spre Israel. De asemenea, s-a prezervat și imaginea pe o piatră a stemei orașului german
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
un stat european sau asiatic, după criteriul ales. Insula Cipru, a treia insula ca mărime din Marea Mediterana, este situată în Marea Mediterana Orientala la sud de coastele Turciei. Are o suprafață de 9250 km², din care 3355 km² aparțin sectorului turco - cipriot și 5% bazei militare britanice. Întinderea coastelor cipriote însumează 648 km. Cipru, printre altele, constituie avanpostul cel mai sudic și de asemenea cel mai estic al Uniunii Europene în Mediterana. Relieful insulei este alcătuit din două lanțuri montane: Kyrenia ce
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
componentă etnografica din populația insulei variază între intervalul de valori raportate. Schimbul forțat de populație și aducerea de cetățeni turci din Anatolia sunt principalele motive care împiedică consolidarea celor două părți de pe insulă. În referendumul din 2003 marea majoritate a ciprioților greci au spus “nu “ integrării necondiționate cu partea de nord. Limba greacă este vorbită în sudul insulei, limba turcă în partea de nord. În realitate, aceasta divizare vine după intervenția militară turcă în Cipru din 1974, în care ciprioții greci
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
a ciprioților greci au spus “nu “ integrării necondiționate cu partea de nord. Limba greacă este vorbită în sudul insulei, limba turcă în partea de nord. În realitate, aceasta divizare vine după intervenția militară turcă în Cipru din 1974, în care ciprioții greci din partea de nord au fost expulzați în sud. Totuși, din punct de vedere istoric, limba greacă în varianta să cipriotă era vorbită de 82% din populația și era vorbită pe scară largă în toată insula. Restul populației vorbește limba
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
pentru cea mai mare parte a insulei în care controlul a fost preluat de către Turcia în 1974. Este prezentă, de asemenea, o minoritate armeano - catolică, una maronită ( Arhiepiscopia din Cipru), în plus față de de catolicii de riț latin. Numărul catolicilor ciprioții se ridică la aproximativ 25.000 de credincioși. În perioada 4- 6 iunie 2010 s-a desfășurat Vizită Apostolica în Cipru a Papei Benedict al XVI-lea, timp în care s-a celebrat Sfântă Masă pe stadionul Elefteria din capitala
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
între 1571 și 1878 (de jure până în 1914). Ciprul a fost plasat sub administrație britanică în 1878 și anexat oficial de Marea Britanie în 1914. Partiția Ciprului și crearea unui stat turc în nordul insulei a devenit o politică a liderilor ciprioți turci și a Turciei începând cu anii 1950. Liderii turci au promovat anexarea Ciprului de către Turcia deoarece ei considerau Ciprul ca fiind o "extensie a Anatoliei"; Pe de alta parte, încă din secolul al XIX-lea, majoritatea ciprioților greci și
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
a liderilor ciprioți turci și a Turciei începând cu anii 1950. Liderii turci au promovat anexarea Ciprului de către Turcia deoarece ei considerau Ciprul ca fiind o "extensie a Anatoliei"; Pe de alta parte, încă din secolul al XIX-lea, majoritatea ciprioților greci și biserica ortodoxă promovau unirea cu Grecia, care a devenit o politică națională greacă în anii 1950. În urma violențelor naționaliste din anii 1950, Ciprul a obținut independența în 1960. Cu toate acestea, violența intercomunala dintre ciprioții greci și ciprioții
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
XIX-lea, majoritatea ciprioților greci și biserica ortodoxă promovau unirea cu Grecia, care a devenit o politică națională greacă în anii 1950. În urma violențelor naționaliste din anii 1950, Ciprul a obținut independența în 1960. Cu toate acestea, violența intercomunala dintre ciprioții greci și ciprioții turci a continuat și după obținerea independenței, în urma cărora mai mult de 25.000 de ciprioții turci au devenit refugiați. La 15 iulie 1974, o lovitură de stat a fost organizată de naționaliștii greci ciprioți și de
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
ciprioților greci și biserica ortodoxă promovau unirea cu Grecia, care a devenit o politică națională greacă în anii 1950. În urma violențelor naționaliste din anii 1950, Ciprul a obținut independența în 1960. Cu toate acestea, violența intercomunala dintre ciprioții greci și ciprioții turci a continuat și după obținerea independenței, în urma cărora mai mult de 25.000 de ciprioții turci au devenit refugiați. La 15 iulie 1974, o lovitură de stat a fost organizată de naționaliștii greci ciprioți și de o parte a
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
în anii 1950. În urma violențelor naționaliste din anii 1950, Ciprul a obținut independența în 1960. Cu toate acestea, violența intercomunala dintre ciprioții greci și ciprioții turci a continuat și după obținerea independenței, în urma cărora mai mult de 25.000 de ciprioții turci au devenit refugiați. La 15 iulie 1974, o lovitură de stat a fost organizată de naționaliștii greci ciprioți și de o parte a juntei militare din Grecia într-o încercare de a uni Ciprul cu Grecia. Această acțiune a
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
intercomunala dintre ciprioții greci și ciprioții turci a continuat și după obținerea independenței, în urma cărora mai mult de 25.000 de ciprioții turci au devenit refugiați. La 15 iulie 1974, o lovitură de stat a fost organizată de naționaliștii greci ciprioți și de o parte a juntei militare din Grecia într-o încercare de a uni Ciprul cu Grecia. Această acțiune a precipitat invazia turcă a Ciprului , care a condus la capturarea teritoriului actual al Ciprului de Nord. În perioada invaziei
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
militare din Grecia într-o încercare de a uni Ciprul cu Grecia. Această acțiune a precipitat invazia turcă a Ciprului , care a condus la capturarea teritoriului actual al Ciprului de Nord. În perioada invaziei și de după, peste 150.000 de ciprioți greci și 50.000 ciprioții turci au fost refugiați în partea sudică respectiv nordică a insulei. Republica Turcă a Ciprului de Nord este creată în anul 1983 în partea de nord a insulei. Aceste evenimente și situația politică care a
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
încercare de a uni Ciprul cu Grecia. Această acțiune a precipitat invazia turcă a Ciprului , care a condus la capturarea teritoriului actual al Ciprului de Nord. În perioada invaziei și de după, peste 150.000 de ciprioți greci și 50.000 ciprioții turci au fost refugiați în partea sudică respectiv nordică a insulei. Republica Turcă a Ciprului de Nord este creată în anul 1983 în partea de nord a insulei. Aceste evenimente și situația politică care a rezultat în urma invaziei sunt chestiuni
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]