829 matches
-
ochii de Scribonius Libo, în picioare lângă o măsuță de marmură, aple cat asupra unei statuete. Când îl aude, întoarce capul spre el: — Uită-te și tu ce bestial poate să arate zeul ăsta care asigură fecunditatea câmpurilor și a cirezilor! Arată spre poala tunicii pline de flori și fructe, suflecată în față pentru a lăsa să se vadă falusul în erecție. Asinius Gallus surâde. Deh, semnul distinctiv al lui Priap. Sim bolul germinării. Și, în același timp, amuletă împotriva deochiului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
niciodată scene. Și acum viața asta pe care ea și-o reconstruise se apropia de termenul final pentru că el nu-și dăduse cu iod acum două săptămâni, când și-a zgâriat genunchiul Într-un ghimpe În timp ce Încercau să fotografieze o cireadă de antilope care stăteau atente, cu capetele Înălțate, adulmecând cu nările deschise larg și ciulindu-și urechile ca să prindă orice zgomot care le-ar fi alungat În tufișuri. Nici măcar fotografia nu i-a ieșit, pentru că ele au fugit. Și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
firea ei cea arzătoare Sosit-a vara înapoi. Toți pomii sunt în sărbătoare, În tei stă floare lângă floare... E dulce vara pe la noi! Când dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă întinerește Iar, deșteptată de pe prund, Cireada satului pornește... În urma ei un roi de grauri, Ca niște valuri cenușii, S-amestecă prin bălării. S-așază-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre lacul trist se pun pe drum. Și cum se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de pământ ud. întunecat, Balamber privea, de pe un pinten ierbos, cum se deplasa în șir mica sa armată. Un mingan: acea era premiul pe care Utrigúr i-l dăduse pentru că dusese a bun sfârșit misiunea sa din Sapaudia, împreună cu o cireadă de cincizeci de bovine și o magnifică armură persană. Primise acele recompense în Reția, ocupată acum de gepizi, unde Utrigúr rămăsese în așteptare pentru a afla de soarta misiunii sale. La doar două zile după aceea, pe picior de plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câteva secunde, întregul detașament îl urmă, galopând în jos, de-a lungul cărării ce se pierdea în câmp. Traversară iute ca vântul șirurile de mesteceni, însă hunii le simțiră îndată prezența și grăbiră pasul, lăsând în urmă fără să șovăie cireada de vite pe care o luaseră. Cu gesturi grăitoare, romanul porunci oamenilor săi să se răsfire pe câmpie. Distanța dintre urmăriți și urmăritori rămase pentru multă vreme aceeași, căci caii mici, dar rezistenți ai hunilor încă nu voiau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de aur și de argint, bijuterii, covoare, blănuri, armuri și veselă nu rămâneau în yurta sa din Panonia suficient de multă vreme încât să creeze probleme legate de spațiu ori să-l îndemne să le inventarieze; totuși, avea mai multe cirezi de bovine, o sută de cai și multe zeci de sclavi; dar mai ales bogăția supremă, cucerită de curând: răsplata cea mai de preț și mai jinduită, adică, favoarea regelui său. Așadar, acum că era un cinstit kutuheu, devenise potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și ținea vâsla așa de strâns încât încheieturile degetelor i se făcuseră de-un alb sclipitor. Se-aude Gunbarrel-ul, a spus ea. Zach s-a întors. În depărtare, apa se năpustea peste bolovani, se-auzeau bărci cu motoare de viteză, cirezi intrate în panică, avalanșe. Inima a început să-i bată mai repede; Zach a pus iar mâna pe vâslă. În urmă cu câțiva ani, condusese o barcă gonflabilă de opt oameni la viteza amețitoare de 65.000 cfs și toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
coastă era împrăștiat satul, într-o ușoară pâclă. Dintre livezi și dintre căsuțele albe se ridicau stâlpi vineți de fum. De cealaltă parte, pe iaz, se mișcau negurile leneșe ale serii, pe deasupra apelor întunecoase și peste pădurea gălbie de trestii. Cireada venea pe maluri într-un murmur somnoros de tălăngi. În sat, scârțâiau cumpene de fântâni, se auzeau lătrături întrerupte de câni și, câteodată, un chiot prelung izbucnea din freamătul înserării, se înălța în văzduh, răsuna pe vale și murea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
duce duminica viitoare să-ți cumpere ce-ți trebuie... Dragoș e un om de care eu sunt foarte mulțămit... Întorsei calul și o lăsai în prag. Cum coboram, simțeam cum mă petrece, cum mă urmărește privirea ei îndărătnică. Mergând spre cirezi, îmi făceam socoteala că o asemenea femeie n-are nimic din apucăturile celor ce iscodesc cu ochii, zâmbesc cu înțelesuri și ademenesc cu glasul. Îi era frică de mine; abia îndrăznea să rostească cuvintele; în ochii ei mari nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acasă? strigă moșneagul cătră ei. —Venit, venit! răspunse cineva, cu glas gros. —Iaca-i bun... mormăi moșneagul, mai mult în sine. Nici curtea n-avea împrejmuire. Prin șoproane umblau oameni: argați aduceau caii în grajduri; prin dosul curții trecea o cireadă de vite într-o pulbere deasă, care se înălța până la cer. Glasurile haidăilor sunau necontenit, chemând, îndemnând, amenințând. Din când în când izbucneau sudălmi aspre și vuiau ghioagele în deșerturile vitelor. Câteva tălănci sunau trist, nevăzute, prin pulberea neagră. — Multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
adevărata înfățișare a muntelui se trezi imaginându-și un uriaș care folosește insula drept treaptă dinspre mare către cer. Pe orizontul plat al treptei se întindea orașul K, fixat în peretele reînnoit al muntelui. Pășunile ocupau restul terasei, unele cu cirezi de vite, altele cu oi. Pe altele creșteau grâul și alte cereale. Dar acum era noapte și lanurile stăteau nemișcate. Fermele împânzeau câmpia, strălucind ca licuricii într-o grădină. Deasupra orașului, pe o stâncă ieșind din munte, stătea cocoțată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fac mai degrabă prin strângerea tuturor promisiunilor decât prin bunurile în sine; așa se fac averile Fotse. În legendele Fotse, eroul șarlatan Lifi este atât de abil în manevrarea tranzacțiilor Gofo, încât de multe ori se trezește fiind posesorul întregii cirezi Fotse și a pământurilor, cu toate că le pierde din nou din cauza beției cu bere de mei. Esența unui ciclu de cântece (care le ia barzilor până la trei săptămâni ca să le recite) este enumerarea tranzacțiilor inspirate și norocoase prin intermediul cărora LiFi câștigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-a prăpădit hrana sub ochii noștri? Și n-a pierit bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru? 17. S-au uscat semințele sub bulgări; grînarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! 18. Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă! 19. Către Tine, Doamne, strig, căci a mîncat focul islazurile pustiei, și para focului a pîrlit toți copacii de pe cîmp! 20. Chiar și fiarele cîmpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
grădini și livezi de pomi, și am sădit în ele tot felul de pomi roditori. 6. Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii. 7. Am cumpărat robi și roabe, și am avut copii de casă; am avut cirezi de boi și turme de oi, mai mult decît toți cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. 8. Mi-am strîns argint și aur, și bogății ca de împărați și țări. Mi-am adus cîntăreți și cîntărețe, și desfătarea fiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
aripă de cântec, un plutitor, o husă pe nava de plecare, in voluntar distrusă, de-o să-ți colind. Aproape cu buzele în tine... mâinile izvoarelor de veghe (părinților mei) par două vieți simple, bătrânii din vale, vin seara s-adape cirezile toate, cu bivolii ceții, încearcă să scoale din chivote farmec de veri adunate, doi parmeni, cu albul veghindu-le clipa, se luptă cu spira ce-n jos îi adună și lumpenul tainic, de glod, e risipa lăsându-i în urmă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
o sta la beci, da’ o să scape.” Oamenii nu apucară să se mire, să pună Întrebări sau să-l Înjure pe Gogoașă pentru scornelile lui nerușinate. Un vuiet se apropia de ei și un nor de praf „Ce dracu’ caută cireada colectivei astăzi pe centru?” se miră unul. Văcarii mânau vitele de la spate, iar În frunte, ca un conducător de oști, pășea Cap de Șobolan. Răcnea din adâncul bojocilor și-i Îndemna pe toți să nu se teamă. „CAP-ul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe apă - corăbioare cu pânze, pești cu solzi săpați trudnic În aluat; fire de trestie și năvoade pescărești; lacuri și bălți, păsări ale cerului și ale pământului - În locul ochilor le punea boabe negre de piper; turme de oi și porci, cirezi de vite; săbii și furci; stejari și pomi plini cu poame; struguri și frunzele lor, crestate adânc pe margini; spice de grâu cu mustăți dese și lungi; iepuri și căprioare și cerbi cu coarne cât copacii; căruțe și cai; știuleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țambal ale unora din neamul lăutăresc al Căloilor. Atât. * * * Am apucat să discutăm data trecută despre unele lucruri ce țin de subtila și aspra artă a războiului la care și voi puteți deveni părtași - mă refer la partea masculină a cirezii - dacă veți fi În stare să arătați calități combative. Vă amintesc, deci, că dovada de netăgăduit a faptului că strămoșul nostru, Întemeietorul, și-a așezat și statornicit pe locurile unde sălășluim noi astăzi Întreaga ceată de hămesiți a fost dezgropată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
alții. Să aducem, Însă, fiecare și câteva muieri și, cu bună Învoire, să le schimbăm Între noi care cum ne va plăcea.” „Nu ești prost deloc”, se scărpină În lațe ăl de se și visase taur singur peste o ditamai cireada de juninci, „dar nici gândul meu n-a fost prea rău, să știi!” „Ba a fost! Uite, eu, de-o pildă, nu te-aș lua taman pe tine să te țin pe mâncare bună ca să-mi călărești femeile. Treaba asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mâna pe ele! Nimiciți colectiva! Nu vă fie frică!». Vorbele cutezătoare ale tânărului Înflăcărat nu au rămas fără ecou În rândul cetățenilor În care mocnea deja de multă vreme revolta. Mulți au răspuns chemării blândului revoluționar și și-au Împărțit cireada. Au suferit crunte bătăi din partea jandarmilor sălbatici sosiți aici ca o armată de ocupație, pusă pe schingiuire și jaf. Tânărul a trecut prin supliciul arestării și umilințele interogatoriilor. Rănile trupești ale celor ce-i urmaseră Îndemnul s-au vindecat Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
clătină din cap cu dezaprobare. — Le place să se înghesuie în spații minuscule ori în case strâmte și urât mirositoare, țipând și făcând gălăgie fără motiv, furându-se și înșelându-se ca animalele care nu știu să trăiască decât în cireadă. — De ce? Ar fi vrut să-i dea un răspuns, pentru că îl umplea de mândrie admirația pe care Laila o simțea pentru el, dar nu cunoștea acel răspuns. El era un imohag născut și crescut în singurătatea marilor spații pustii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dar nu e nici un motiv ca tuaregii să existe în plin secol XX, cum nu e pentru indienii din Amazonia și n-a fost pentru pieile roșii americane. Ți-i imaginezi pe indienii sioux alergând pe câmpiile din vest, urmărind cirezi de bizoni printre sonde de petrol sau centrale atomice? Există forme de viață ce împlinesc un ciclu vital și sunt condamnate la dispariție și vrem, nu vrem, asta se petrece cu nomazii noștri. Trebuie să-i facem să se adapteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și podurile alea. — Uite-i pe văcarii Ăia. Doi bărbați pe cai, Îmbrăcați cu haine de muncă tipice pentru vest, descălecaseră, Își prinseseră caii de bara din fața restaurantului și acum mergeau pe trotuar, cu cizmele lor cu tocuri Înalte. — SÎnt cirezi mari pe-aici, spuse Roger. Și, cu toate șoselele astea, trebuie să fii foarte atent. Nu știam că se cresc multe vite-n Florida. — O grămadă. Și-s și de soi. — Nu vrei să-ți iei un ziar? — Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
semene a flirt și a amuzament. —O idee foarte tare, țipă ea. Excelentă! Cine rămâne ultimul e un tăntălău! —Baby dragă, se impacientează Mopsy, ce s-a întâmplat? Petrecere în piscină! mugește Baby. Toată lumea în piscină! Cu Baby în frunte, cireada de petrecăreți se năpustește prin ferestrele franțuzești. Baby este urmată îndeaproape de Vijay și de Stewart, de doi dintre androizii de la bursă, și de Mopsy, care, evident, neavând nici o idee originală, se mulțumește să execute ceea ce i se ordonă. —Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
domnu’ Leo, că dacă alunecați dumneavoastră, pe cine mai trimitem? - Aoleu, Doamne ferește, se topește înghețata! Fac pași mărunți, sprijinindu-mă de zid. La jumătatea distanței mă opresc. De pe cornișa Liceului „Sfântul Pantelimon” se văd Stadionul Național, turnul Pro-Tv-ului și o cireadă de blocuri. La dreapta, în Băneasa, mă așteaptă ochii de căprioară ai Sabinei. Iubita mea mă vrea acasă: să facem oficială relația noastră, să fabricăm copii. La stânga, printre blocuri sau pe aleile Parcului Național, Adelina alunecă pe role, cu căștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]