838 matches
-
în Piemont. Strânsă între două focuri (la vest Franța și la est armata spaniolă care controla Lombardia), teritoriile Savoiei au fost înconjurate și atacate de trei armate; Susa, Vercelli, Chivasso, Ivrea și Nizza sunt pierdute. Ultimul bastion care rezistă este citadela Torino, fortificată de către Emanuel Filibert, Duce de Savoia cu 140 de ani mai devreme. Un rol important l-au avut "galeriile contramine", săpate sub liniile laterale ale cetății, în care compania de mineri a batalionului de artilerie controla subsolul și
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
au avut "galeriile contramine", săpate sub liniile laterale ale cetății, în care compania de mineri a batalionului de artilerie controla subsolul și amplasarea încărcăturilor de explozibil. Profunzimea galeriilor pe două nivele atingea aproape 14 metri. O importanță particulară în internul citadelei l-a avut "il cisternone" (cisterna), un edificiu circular situat în piața de arme. Acest puț a asigurat pe toată perioada asediului o rezervă constantă de apă furnizată de pânza freatică. Cu un diametru de 20 de metri și o
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
mai ales după Asediul Candiei, terminat în 1689, în care forțele otomane au recurs deseori la atacurile subterane. Deja în 1572 Emanuel Filiberto ordonase construcția unei cazemate dotată de o galerie contramină proprie, destinată a apăra bastionul San Lazzaro al citadelei. Cu toate acestea, doar în lunile precedente atacului francez din 1706 a fost realizat un sistem de contramine extins, proiectat de Antonio Bertola. Deja în august 1705 franco-spaniolii, plasați în apropierea citadelei, erau pregătiți să atace Torino - dar comandantul lor
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
proprie, destinată a apăra bastionul San Lazzaro al citadelei. Cu toate acestea, doar în lunile precedente atacului francez din 1706 a fost realizat un sistem de contramine extins, proiectat de Antonio Bertola. Deja în august 1705 franco-spaniolii, plasați în apropierea citadelei, erau pregătiți să atace Torino - dar comandantul lor, generalul de la Feuillade - considerând că trupele sale sunt insuficiente, preferă să aștepte întăriri. Această alegere s-a dovedit o eroare, deoarece va permite fortificarea ulterioară a orașului în vederea unui lung asediu. Munca
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
împiedica pătrunderea francezilor în galeriile subterane. În noaptea dintre 29 și 30 august o echipă de grenadieri francezi au reușit să pătrundă în galeria "Mezzaluna di soccorso" ucigând santinelele și încercând să doboare una din ușile ce duceau în internul citadelei. Pietro Micca, era de gardă în acea noapte împreună cu un camarad. Tradiția povestește că cei doi auzind împușcăturile și înțelegând că nu vor rezista mult, decid să arunce în aer galeria (cu ajutorul unui butoi cu praf de pușcă de 20
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
acum. Coborârea din munți, după spusele bătrânilor în 1924 iar în acte în 1925, a fost ceva imens de greu pentru moți. Să părăsească munții cu codrii săi pentru câmpie, ceva enorm de greu. Astfel, în prezent, satul reprezinta o "citadela" a moților, a românilor.
Gelu, Satu Mare () [Corola-website/Science/301763_a_303092]
-
disting, înăuntrul incintei, intrările unor depozite subterane, dar nici o altă construcție. Se presupune că cetatea Orheiului a fost completată în anii 60 ai sec. al XV-lea pe ruinele orașului Hoadei de Aur, Șehr al-Djedid, astfel clădirea principală din fosta citadelă a tătarilor a devenit reședința pârcălabului de Orhei. Fiind dotată cu un cerdac, intrarea în clădire a căpătat aspectul caselor băștinașilor din Moldova. Cripta a fost transformată în beci, unde se păstrau rezervele de produse alimentare. Nu este exclus ca
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
criptei. Se crede, că anume prădalnicele năvăliri ale tătarilor din vara anului 1469 l-au determinat pe Ștefan cel Mare să întreprindă măsuri în vederea consolidării capacității de apărare a țării de-a lungul Nistrului declanșând importante lucrări în vederea edificării unei citadele întărite la Orhei. Despre aceasta ne mărturisesc atât săpăturile arheologice, în cadrul cărora au fost descoperite temelia citadelei, cât și documentele timpului. Astfel, în hrisovul lui Ștefan din 1 aprilie 1470 este pomenit pentru prima dată un pârcălab, adică un comandant
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
Ștefan cel Mare să întreprindă măsuri în vederea consolidării capacității de apărare a țării de-a lungul Nistrului declanșând importante lucrări în vederea edificării unei citadele întărite la Orhei. Despre aceasta ne mărturisesc atât săpăturile arheologice, în cadrul cărora au fost descoperite temelia citadelei, cât și documentele timpului. Astfel, în hrisovul lui Ștefan din 1 aprilie 1470 este pomenit pentru prima dată un pârcălab, adică un comandant militar a cetății Orhei, care după cum se obișnuia pe acele timpuri, îndeplinea și funcții administrative ale ținutului
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
uscată la soare. Cetatea a fost comparată cu fortul Cetății Albe și Cetății Noi de la Roman, toate având planuri patrulatere, cu turnuri cilindrice la colțuri. Turnurile Cetății Orhei sunt diferite, iar clădirea a intrat în circuitul științific cu denumirea de citadelă. În urma cercetărilor din anul 1960, s-a precizat că palatul în care locuia pârcălabul cetății avea 10 încăperi și trei bazine. Era ridicat deasupra unei moschei construite în timpul dominației Hoardei de Aur. Pe una din lespezile din piatră a bazinului
Cetatea Orhei () [Corola-website/Science/317018_a_318347]
-
pregătească terenul pentru intrarea în oraș. La 1 martie 1429 și-a îndreptat oastea către Patras. Consilierii orașului au trimis un curier care s-a întors să-i informeze despre intenția lui Constantin de a ataca și captura orașul și citadela sa. Atacul a fost lansat la 20 martie, în Duminica Floriilor. S-a transformat într-un lung asediu, presărat de confruntări neînsemnate; în una dintre ele, calul lui Constantin a fost împușcat, iar el era cât pe ce să fie
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
întâlnit în catedrala Sfântul Andrei, sfântul patron al orașului, și au hotărât să-l accepte pe Constantin ca suveran. Orașul Patras s-a adăugat, astfel despotatului său; nici vorbă n-a mai fost despre plecarea lui Constantin din Morea. Totuși, citadela de pe dealul care domina orașul a fost păstrată de oamenii arhiepiscopului și nu avea să fie predată în următoarele 12 luni. Capitularea Patrasului l-a amărât pe papă, i-a deranjat pe venețieni și, cel mai rău, i-a înfuriat
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
piraților. Arhiepiscopul a murit la Pesaro, în Italia, în 1441, susținând neîncetat că Patrasul era al lui și că era datoria tuturor creștinilor din Apus să-l ajute a recâștiga scaunul apostolic al Sfântului Andrei. Între timp, în iulie 1430, citadela care veghea Patrasul s-a predat lui Constantin. Credinciosul Sphrantzes și-a primit răsplata. În noiembrie, a devenit cel dintâi guvernator bizantin al orașului reintegrat acum, triumfal, imperiului, după 225 de ani de ocupație străină. Au urmat alte victorii. Fratele
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
să înceapă încercuirea Constantinopolului. Constantin își judecase fatalmente greșit adversarul. Imediat ce s-a întors la Adrianopol, sultanul a început să plănuiască înălțarea unei fortărețe pe țărmul european al Bosforului. Cu 35 de ani în urmă, bunicul său, Baiazid, construise o citadelă pe malul asiatic al strâmtorii, care avea să se cheme Anadolu Hisar. Mehmed a conceput construirea perechii acesteia, pe partea opusă, ca să poată controla astfel traficul pe mare, dincolo și dincoace de Bosfor, și ca să poată supune Constantinopolul unei blocade
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
nu i-a rămas altceva decât să protesteze. A trimis soli la sultan ca să-i reamintească de tratatul lor. A atras atenția asupra faptului că bunicul lui Mehmed ceruse respectuos permisiunea împăratului Manuel al II-lea înainte de a-și construi citadela de pe partea asiatică a strâmtorilor, deși aceasta era, oricum, teritoriu otoman. Mehmed n-a fost dispus nici să explice pentru ce se pregătea, nici să fie împăciuitor. Ca să fie limpede, ambele maluri ale Bosforului se aflau sub control otoman. Bunicul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
să se dirijeze cucerirea Constantinopolului. În oraș s-a instalat panica. Până în martie 1452, materialele și lucrătorii fuseseră adunați la locul ales. Construcția fortăreței a început la 15 aprilie.S-a terminat în august. A ajuns să fie cunoscută drept citadela europeană, Rumeli Hisar, de pe țărmul opus lui Anadolu Hisar, citadela Orientului. Turcii au numit-o Boghaz-Kesen, grecii-Laimokopia, "tăietoarea canalului sau a beregatei". Ca să curețe locul, muncitorii turci au dărâmat câteva biserici și alte construcții care le stăteau în cale. În
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
panica. Până în martie 1452, materialele și lucrătorii fuseseră adunați la locul ales. Construcția fortăreței a început la 15 aprilie.S-a terminat în august. A ajuns să fie cunoscută drept citadela europeană, Rumeli Hisar, de pe țărmul opus lui Anadolu Hisar, citadela Orientului. Turcii au numit-o Boghaz-Kesen, grecii-Laimokopia, "tăietoarea canalului sau a beregatei". Ca să curețe locul, muncitorii turci au dărâmat câteva biserici și alte construcții care le stăteau în cale. În iunie, unii dintre localnicii greci au cutezat să protesteze. Au
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Bolesław Prus), el a fost deschis la 6 ianuarie 1914 de către guvernatorul general rus, Georgi Skalon, ca cel de-"al treilea" pod din Varșovia (el era cronologic al patrulea pod permanent din Varșovia, dar podul rutier și cel feroviar al Citadelei (inaugurate în 1875 și, respectiv, în 1908) erau considerate ca fiind unul singur);. prin urmare, a fost poreclit „al treilea pod” (în ) de către locuitorii orașului, deși numele său oficial a fost „Podul conducătorului nostru cel milostiv, Țarul Nicolae al II
Podul Poniatowski () [Corola-website/Science/335940_a_337269]
-
20. Spațiile destinate echipajului erau destul de înghesuite, fapt ce determina o serie de disconforturi în viața de zi cu zi și anumite ineficiențe în situațiile de luptă (se ajungea destul de greu din anumite puncte ale navei la posturile de luptă). Citadela navei acoperea circa 55% din volumul corpului navei. Armura orizontală Centura cuirasată avea grosimea de 305mm în partea cea mai solidă. Centura se subția gradual către chila navei, unde atingea doar 152mm. Din punct de vedere balistic, această armură era
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
au baricadat în Capitoliu, lăsând femeile, bătrânii și copiii în oraș la discreția « barbarilor » care i-au masacrat sub ochii lor. Baricadații i-au văzut pe gali și incendiindu-le templele. În timpul nopții, asediatorii au încercat să escaladeze incognito zidurile citadelei, însă gâștele sacre ale Iunonei i-au împiedicat făcând gălăgie. Trezit fiind de gălăgia gâștelor, un civil onorabil, fost consul al orașului, Manlius, i-a alertat pe soldații romani care i-au respins pe invadatori aruncându-i peste ziduri. Brennus
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
un cal alb, așa că pentru a satisface vanitatea împăratului și a evita soarta prezisă de legendă a fost făcută o gaură în zid pe unde să treacă pentru a nu intra călare printr-o poartă. Turnul lui David este o citadelă antică situată în apropiere de intrarea prin Poarta Jaffa în Orașul Vechi al Ierusalimului. Construită pentru a întări un punct strategic slab de apărare a Orașului Vechi, cetatea care există astăzi a fost clădită în cursul secolului al II-lea
Poarta Jaffa () [Corola-website/Science/335758_a_337087]
-
care au falimentat uzinele și fabricile, pe care le-au dus la pieire în mod deliberat, și-au deschis propriile afaceri cu același profil, devenind ca prin farmec deosebit de prosperi. Finalul era previzibil, în condițiile haosului generalizat în care, conducătorii citadelelor industriale au acceptat, ca sub ochii lor să funcționeze o mulțime de societăți comerciale căpușă. Privatizarea acelor capacități de producție a fost cu cântec. Pionul principal, ministrul Privatizărilor, Ovidiu Mușetescu a trecut la cele veșnice, tocmai în timpul anchetelor ezitante. Complicii
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
arheologice relevă că hitiții au practicat cultivarea unor cereale (mai ales orz și grâu cu un singur bob, "Triticum monocoecum"), a mazării, lintei, inului etc. Trei mari silozuri provin din epoca timpurie a hitiților în zonă. Pe înălțime, în resturile citadelei, au fost descoperite mai multe oseminte de cerb. Se presupune că aristocrația se îndeletnicea, în scopuri distractive, cu vânătoarea. Rămășițele capitalei hitite Hattușa au fost descoperite în 1834 de călătorul francez Charles Texier, care a cutreierat regiunea deluroasă central-anatoliană, dar
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
de Muncaciu, din care au fost rupte treizeci și trei de parohii. Întâiul vicar a fost găsit abia în 1878, în persoana canonicului I. Danilovics, care a tipărit în 1882 Liturghierul în limba maghiară și în 1883 Euhologhiul pe cheltuiala orașului Debrețin, citadela calvinismului maghiar. În acest vicariat s-a introdus limba liturgică maghiară, contrar prescripțiilor canonice. Pentru a spori propaganda pentru introducerea limbii maghiare în biserică, rutenii maghiarizați au făcut o demonstrație patriotică, celebrând Sf. Liturghie în ungurește în biserica Universității din
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
expulzați din Mardin: primiți la Erzurum, făcură un scurt popas în Iberia; în sfârșit, după multe peripeții, ei ajunseră în mâinile unui emir turc din provincia Chaldeea, pe țărmurile Mării Negre, Saltuch (acesta era numele emirului), care dărui lui Andronic o citadelă puternică în țara Coloneei, foarte aproape de frontiera bizantină. Comnenul se stabili acolo cu familia, ducând o existență de cavaler-tâlhar, bântuind, cu invaziile lui, teritoriul imperial și vânzând turcilor pe prizonierii prinși, excomunicat desigur de biserică pentru legăturile cu verișoara lui
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]