38,100 matches
-
de texte, regulile cititorului: cititorul care poate crea un text, ca în Pierre Ménard, autor al lui Don Quijote. Î.: Și care sunt aceste reguli, catehismul cititorului? R.: Aceste reguli se găsesc tocmai în acele texte. În Pierre Ménard, ideea că cititorul este autorul unui text. Borges sugerează, de exemplu, să se citească Imitațiunea lui Cristos de Kempis, ca și cum ar fi fost scrisă de James Joyce. Asta se poate numi renovarea unui text. Examinând opera lui Herbert Quayne, el propune ideea că
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
Kempis, ca și cum ar fi fost scrisă de James Joyce. Asta se poate numi renovarea unui text. Examinând opera lui Herbert Quayne, el propune ideea că prin orice lectură, a oricărei opere, le putem cunoaște pe toate celelalte. Este vorba de cititorul care creează Literatura plecând de la o operă. E o idee pe care o reia în Precursorii lui Kafka, când spune că fiecare operă își creează propriii precursori. Î.: De fapt, în fiecare carte particulară este căutată Cartea universală despre care
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
care o reia în Precursorii lui Kafka, când spune că fiecare operă își creează propriii precursori. Î.: De fapt, în fiecare carte particulară este căutată Cartea universală despre care am vorbit mai înainte. R.: Acesta este, să spunem, rezumatul eticii cititorului lui Borges pe care o întâlnim în Biblioteca Babel, unde toate cărțile există deja deoarece combinarea literelor alfabetului, deși enormă, nu este infinită. Tocmai de aceea cineva care ar putea combina toate literele în mod constant ar ajunge să cunoască
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
șaisprezece ani. I-am citit lui Borges de la cincisprezece până la optsprezece ani. Î.: Așadar, în cursul acestor lecturi pentru Borges, ați cunoscut multe dintre operele care sunt astăzi cărțile dumneavoastră de referință. R.: Firește, Borges m-a făcut să descopăr cititori și scriitori care astăzi sunt ai mei. Cred că asta face parte din generozitatea oricărui cititor. Unul dintre impulsurile cititorului nu e doar acela de a colecționa cărți, de a și le apropria, ci și de a împărtăși cărți, de
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
acestor lecturi pentru Borges, ați cunoscut multe dintre operele care sunt astăzi cărțile dumneavoastră de referință. R.: Firește, Borges m-a făcut să descopăr cititori și scriitori care astăzi sunt ai mei. Cred că asta face parte din generozitatea oricărui cititor. Unul dintre impulsurile cititorului nu e doar acela de a colecționa cărți, de a și le apropria, ci și de a împărtăși cărți, de a spune: trebuie să citești asta, nu-mi ești prieten dacă n-o să-ți placă și
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
ați cunoscut multe dintre operele care sunt astăzi cărțile dumneavoastră de referință. R.: Firește, Borges m-a făcut să descopăr cititori și scriitori care astăzi sunt ai mei. Cred că asta face parte din generozitatea oricărui cititor. Unul dintre impulsurile cititorului nu e doar acela de a colecționa cărți, de a și le apropria, ci și de a împărtăși cărți, de a spune: trebuie să citești asta, nu-mi ești prieten dacă n-o să-ți placă și ție această carte. Î
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
să găsesc aici, într-un sătuc, un spațiu suficient de mare pentru biblioteca mea. Î.: Câte cărți aveți? R.: Circa trei mii. O spun destul de rușinat. Î.: Este o bibliotecă organizată scrupulos, sau e haotică, după o ordine pe care cititorul din dumneavoastră o dă acestui haos foarte personal? R.: Bineînțeles că e haotică. În plus, nu e o bibliotecă, sunt multe. Sunt biblioteci acumulate încă din adolescență. Biblioteci care au călătorit, care au așteptat ani mulți în lăzi, închise din
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
viitorul lecturii? R.: Sunt optimist. Cred că o carte este un obiect care poate fi periculos. Lectura e o activitate instrinsec subversivă. Tocmai de aceea, cred că cei care se află în poziții de putere se tem permanent de puterea cititorului. Pentru că cititorul excavează realitatea sau, cel puțin, are putința de a citi în profunzime, spulberând propaganda și dogmele. Societățile noastre se tem de lectură, se tem de cititor. În același timp, transformă cartea în obiect comercial. Astfel, marile întreprinderi multinaționale
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
R.: Sunt optimist. Cred că o carte este un obiect care poate fi periculos. Lectura e o activitate instrinsec subversivă. Tocmai de aceea, cred că cei care se află în poziții de putere se tem permanent de puterea cititorului. Pentru că cititorul excavează realitatea sau, cel puțin, are putința de a citi în profunzime, spulberând propaganda și dogmele. Societățile noastre se tem de lectură, se tem de cititor. În același timp, transformă cartea în obiect comercial. Astfel, marile întreprinderi multinaționale care, înainte
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
care se află în poziții de putere se tem permanent de puterea cititorului. Pentru că cititorul excavează realitatea sau, cel puțin, are putința de a citi în profunzime, spulberând propaganda și dogmele. Societățile noastre se tem de lectură, se tem de cititor. În același timp, transformă cartea în obiect comercial. Astfel, marile întreprinderi multinaționale care, înainte, nu se ocupau de carte, încep acum să se intereseze de industria editorială, de industria cărții. Vor să-l distrugă pe micul editor, pe micul librar
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
o manevră nefastă și chiar dacă ele par, la început, că pun mai multe cărți la dispoziția mai multor oameni, ceea ce fac este, până la urmă, să elimine adevărata putere a librarului și editorului. Î.: Acestea fiind spuse, ce face dintr-un cititor un bun cititor? R.: Sentimentul plăcerii.
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
și chiar dacă ele par, la început, că pun mai multe cărți la dispoziția mai multor oameni, ceea ce fac este, până la urmă, să elimine adevărata putere a librarului și editorului. Î.: Acestea fiind spuse, ce face dintr-un cititor un bun cititor? R.: Sentimentul plăcerii.
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
în 1954, sub redacția lui M. Rozental P. Iudin. Se atrage atenția după pagina de titlu că... "reflectă hotărârile Congresului al XIX-lea al PCUS" (?!). În plus s-a ținut seama "și de observațiile critice și de părerile... primite din partea cititorilor" după publicarea primelor ediții. Printre inepții antologice și obsesii ce se apropie de patologic ajungem la articolul: "Cibernetică - pseudoștiință reacționară care a apărut în SUA după cel de-al doilea război mondial...". Acest item a mai fost citat după 1989
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
rezervată lui Emil Botta e o adevărată eroare estetică"! Să spui așa ceva despre rolul splendid al lui Botta din "Reconstituirea"!? Delirul are o singură scuză, invocată chiar de T.C. în prefață: "Aprecierile subiective de calitate n-ar trebui primite de cititor decît sub beneficiu de inventar", iar Dicționarul nu e "o lucrare colectivă, ci un soi de jurnal intim dat publicității". Cît de intim? Printre cele 40 de titluri românești care "ni s-au părut mai reprezentative" (zice T.C.), nu figurează
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
îl au ziarele centrale, fie de forma polemică în care sînt furnizate informațiile, transformate în mici comentarii, chiar și cînd e vorba de știri. Asta pentru a nu mai pomeni editorialele exasperate, adevărate pamflete, prin care șefii ziarelor mărturisesc indirect cititorilor că nu au alte mijloace pentru a veni în sprijinul lor. În România, ziarele nu mai sînt temute, ci doar urîte de puternicii zilei. Vorbesc de cele cîteva cotidiane care își merită numele de ziare independente, care se țin economic
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
pază ai puterii lăsînd mesaje otrăvite în această calitate împotriva ziarelor care, chiar dacă mai greșesc sau se lasă păcălite, își fac datoria față de opinia publică, fie cîini de pază ai proprietarului. Așa se explică faptul că Bucureștiul n-are atîți cititori cîte ziare apar și că unele publicații cotidiene există în ciuda faptului că ar trebui să tragă obloanele. Observația e valabilă nu numai în privința presei scrise. La ora asta există în România în general și în București în particular o sumedenie
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
într-un monolog fermecător, care nu-ți lăsa timp de replică, devenită de altfel inoperantă și din pricina unei surzenii care însă nu-l făcuse, precum pe atîția, nici morocănos, nici absent. Bibliofil, erudit al cărții (numai el își mai ținea cititorii la curent cu observații pe tema formatului, corpului de literă ori a unor detalii tipografice), Ș. Cioculescu se desfăta (e cuvîntul lui) mînuind exemplare excepționale, cum ar fi o ediție a Istoriilor lui Herodot din 1645, sau ofta după dicționarul
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
se trezește, își pune vasele murdare în pungi, încuie cele cîteva unelte în magazia din spate, își ia bicicleta și pleacă." Cam asta ar fi motivația exterioară. Că bătrînul simbolizează platitudinea și monotonia vieții însăși, asta e ceva ce doar cititorul trebuie să înțeleagă. Autoarea nu explică, nu moralizează, nu metaforizează, cu o stăpînire și o economie de mare scriitor. Satul e cu totul părăsit, mai sînt doar cîțiva bătrîni (dar ce bătrîni memorabili: printr-o ușă întredeschisă femeia aude cearta
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
aveau uși. Și de aici poate începe totul." Cu alte cuvinte, metoda pare să fie aceea a scriitorului de romane istorice romanțate, cu plăcerea amănuntului, a detaliului de civilizație, a reconstrucției, a îmbrăcării scheletului, o rețetă sigură de atragere a cititorului. Doar că stilul Feliciei Mihali e cu totul opus romanțării și astfel se naște un hibrid literar, o istorie romanțată care își devorează prin felul în care e scrisă premiza. Pentru că amănuntele sînt mai degrabă întîmplătoare și reconstrucția pare stîngace
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
precizie a detaliului greu de suportat în toate aceste trei cărți, o expunere în lumină crudă a tuturor gesturilor de amor fizic, a tuturor impurităților, a defectelor trupului, a tristeții împreunării. E o perspectivă constant dură, o dezvelire care lasă cititorului o senzație de gol și care creează un personaj feminin ciudat în proza românească: o femeie nici frumoasă, nici urîtă, mai degrabă tînără, care nu are și nici nu caută răsfățul și care este într-un mod dramatic, dar nesentimental
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
al textelor acestor caiete îl constituie eseurile și studiile aprofundate, realiste, asupra poeziei universale actuale. Astfel Horia Ion Groza, într-un articol intitulat Problemele poeziei americane contemporane pot fi și pro-blemele poeziei noastre, identifică mișcarea de scădere a numărului de cititori de poezie, invers proporțional cu "consumul de poezie" sub forma cursurilor de creative writing, în cadrul cărora e ușor de menținut statutul de poet prin cantitatea (și nu calitatea) publicată, precum și prin popularitatea atinsă printre studenți. Ei bine, acesta instituționalizare a
Poezia mondială de azi by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14843_a_16168]
-
prin popularitatea atinsă printre studenți. Ei bine, acesta instituționalizare a discursului poetic american este ea însăși un epifenomen al postmodernismului cultural și masificării de rău augur. în același timp, aceste studii aduc informații și asupra unor aspecte mai puțin cunoscute cititorului român. Știați că William Carlos Williams era obstetrician, de exemplu? Că există din toate timpurile și la un nivel acceptabil o legătură între business și poezie, așa cum probează biografiile și creațiile multora dintre modernii americani? Că poezia este, până la urmă
Poezia mondială de azi by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14843_a_16168]
-
proză citabile, ca acele cartușe de pe cărămizile ruinelor romane, din care se păstrează inscripția." într-un astfel de spirit analizează Cioculescu începutul literaturii române (Văcărescu și Conachi sînt "pe drept necitiți"). Asachi este "omul regimului", Grigore Alexandrescu trebuie tolerat de cititorul contemporan (a se înțelege "cititorul interbelic") pentru unele ieșiri lirice. Alecsandri observă diferența dintre tinerii care studiaseră la Paris și cei care aveau formație germană: se observa asta mai ales după plete, pe care "parizianul" din Mircești le purta cu
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
de pe cărămizile ruinelor romane, din care se păstrează inscripția." într-un astfel de spirit analizează Cioculescu începutul literaturii române (Văcărescu și Conachi sînt "pe drept necitiți"). Asachi este "omul regimului", Grigore Alexandrescu trebuie tolerat de cititorul contemporan (a se înțelege "cititorul interbelic") pentru unele ieșiri lirice. Alecsandri observă diferența dintre tinerii care studiaseră la Paris și cei care aveau formație germană: se observa asta mai ales după plete, pe care "parizianul" din Mircești le purta cu mîndrie. Biografiile sînt suculente, cu
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
critica românească. Impresionismul românesc a înghițit și spirite mult mai puțin "fine". Cioculescu, deși critic de întîmpinare, a încercat o interesantă evadare din acest hățiș impresionist interbelic și postbelic - nu știm dacă soluția a fost fericită pentru critică. însă pentru cititorii care mai au răbdare cu cărțile mai puțin comode, cu siguranță acest melanj este un cîștig. încheiem cu o interesantă precizare, într-un dialog închipuit din 1978, dintre învățăcel și Eudoxiu: Agitația este chestie de temperament. N-am nimic comun
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]