734 matches
-
cel puțin 500 de celule pentru a se stabili dacă este pozitiv sau negativ; din sângele periferic; la femeie, pe frotiul examinat, 3-5% din granulocitele polinucleare prezintă o masă cromatiniană în formă de bețișor de tobă, ce este dispus în citoplasmă, fixat de membrana nucleară, printr-un pedicul foarte fin. La bărbat acest corpuscul cromatinian lipsește. În genitologie testul Barr este utilizat în scop diagnostic, în următoarele circumstanțe: disgeneziile gonadice: sindromul Turner test negativ; sindromul Klinefelter test pozitiv; superfemelă test intens
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
tetraploidii. Cariotipul - tehnica: Cultura a cărei durată depinde de tipul de celule (mai redusă în cazul celulelor care se divid repede, cum este trofoblastul). Tratamentul cu colchicină care oprește mitoza în metafază. Șocul hipotonic ce umflă celulele și permite eliminarea citoplasmei. Fixarea. Producerea benzilor prin diverse tehnici de denaturare ce determină aspecte aspecte caracteristice fiecărui cromozom. Examinarea câtorva nuclei aflați în diviziune. Cariotipul normal: Cromozomii sunt împerecheați și numerotați în ordinea mărimii, prima pereche fiind cea mai lungă. În structura cromozomilor
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
Unele celule, ca de exemplu neuronii, nu se vor mai divide niciodată, după naștere; canalizați spre stadiul G0 al unui ciclu celular fără diviziune (celule „quiescent”), ei sunt programați pentru engramare (memorizare). Numai când nucleul neuronului este transplantat experimental în citoplasma unui ovocit enucleat, sub acțiunea factorilor inductori mitogeni ai citoplasmei acestuia, el poate relua sinteza ADN, trecând din G0 în G1. Celulele musculare și hepatocitele nu sunt canalizate spre stadiul G0, dar păstrează ritmuri foarte reduse de diviziune; hepatectomia declanșează
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
divide niciodată, după naștere; canalizați spre stadiul G0 al unui ciclu celular fără diviziune (celule „quiescent”), ei sunt programați pentru engramare (memorizare). Numai când nucleul neuronului este transplantat experimental în citoplasma unui ovocit enucleat, sub acțiunea factorilor inductori mitogeni ai citoplasmei acestuia, el poate relua sinteza ADN, trecând din G0 în G1. Celulele musculare și hepatocitele nu sunt canalizate spre stadiul G0, dar păstrează ritmuri foarte reduse de diviziune; hepatectomia declanșează însă ritmuri rapide de diviziune a hepatocitelor prin care se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fost blocarea maturării meiotice a ovocitelor. Proteina MOS joacă un rol unic în reglarea ciclului celular meiotic. Factorul care promovează maturarea (MPF) este alcătuit din Cdc 2 și ciclina B. Activarea MPF induce condensarea cromozomală, dezorganizarea învelișului nuclear și reorganizarea citoplasmei, asociată cu intrarea în faza M a mitozei sau a meiozei. În mitoză, degradarea proteolitică a ciclinei B inactivează MPF, semnalizând trecerea de la Metafază la Anafază, decondensarea cromozomală, reorganizarea nucleului și citokineza. Meioza ovocitelor include două faze succesive M, fără
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
diferite puncte din sistemele de semnalizare complexe, spre a transmite semnale de la o celulă la alta sau între subsistemele aceleiași celule cu ajutorul factorilor de creștere. Acești factori de creștere apar în lichidele înconjurătoare celulelor. Există factori de creștere produși în citoplasmă sub direcția protooncogenelor nucleare. Astfel, produsul genei sis este îndeaproape înrudit cu un factor de creștere care fusese mai înainte identificat și denumit PDGF - factor de creștere derivat din plachete (Bishop, 1982). Pentru ca un factor de creștere să poată interacționa
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a fosforila (adăugă grupe fosfat) tirozina. Există două grupe de produși oncogenici cu activitate fosfokinazică și anume tirozin-fosfokinazele, care sunt lipsite de funcția receptoare și sunt localizate pe partea internă a membranei plasmatice și serin-/treonin-fosfokinazele, care se află în citoplasmă. Produșii protooncogenelor funcționează ca verigi de legătură în lanțurile de semnalizare care se întind de la suprafața celulei, la materialul genetic din nucleu. În citoplasmă se află un al doilea grup de produși ai protooncogenelor care s-au numit proteine Ras
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și sunt localizate pe partea internă a membranei plasmatice și serin-/treonin-fosfokinazele, care se află în citoplasmă. Produșii protooncogenelor funcționează ca verigi de legătură în lanțurile de semnalizare care se întind de la suprafața celulei, la materialul genetic din nucleu. În citoplasmă se află un al doilea grup de produși ai protooncogenelor care s-au numit proteine Ras, fiind înrudite cu factori importanți de semnalizare celulară numiți proteine G. Există un mare număr de produși ai protooncogenelor care au localizare nucleară precum
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
baza dezvoltării tuturor tipurilor de cancer. Lanțul transducerii semnalelor celulare de creștere și diviziune este alcătuit din factori de creștere (1), receptori de factori de creștere (2), proteine membranare transductoare de semnale (3), fosfokinaze citoplasmatice (4) și proteine transportate din citoplasmă în nucleu (5) (după Bishop, 1982, din „Nobel Prize in Physiology and Medicine”, 1989). Cap. 19. Protooncogene, oncogene celulare, oncogene virale și tumorigeneza 326 anterior. Din această cauză, nu trebuie să ne așteptăm la identificarea unui singur motiv în declanșarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de repaus (quiescent), numită G0. Expunerea celulelor din G0 la mitogeni adecvați determină reluarea ciclului celular, inițiind sinteza ADN (faza S) câteva ore mai târziu. Stimulul reprezentat de legarea factorului de creștere la suprafața celulei trebuie să fie transmis prin citoplasmă, în nucleu, având ca rezultat o angajare de lungă durată a celulei în procesul proliferării. Prima dovadă a implicării diferitelor protooncogene în calea fiziologică a transducției semnalului mitogenic a fost adusă în anul 1983, de către Charles Stiles, Phil Leder și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Activitatea mitogenă se realizează prin fosforilarea proteinkinazei activată de mitogen (MAPK). La rândul său, MAPK stimulează o altă kinază care fosforilează factorii de transcriere a genelor implicate, prin produșii lor, în desfășurarea mitozei. Odată stimulată, RAF 1 este translocată din citoplasmă în nucleu, transmițând direct semnalul de la membrana plasmatică la gene, fără intermediul altor produși genici. Este o veritabilă reacție în lanț, de stimulare („cascadă”) kinazică, care, în condiții normale, se finalizează cu un control strict al desfășurării diviziunii celulare. În
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
mai întâi în virusul sarcomului Moloney și apoi ca oncogenă activată în diferite plasmacitoame (Cooper, 1995), ea s-a dovedit a fi o protooncogenă prezentă în condiții normale în meiocite, produsul său proteinic fiind Imunogenetică și Oncogenetică 331 identificat în citoplasma acestora. Proteina MOS are rol esențial în desfășurarea normală a meiozei, în conjuncție cu alte proteine membranare. Proteina MOS, fie specificată de gena celulară, sau de gena virală, grăbește intrarea celulelor în diviziune, chiar dacă acestea nu și-au săvârșit sinteza
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
unei relații bine definite dintre analiza moleculară a transformării neoplazice indusă de oncogene și studiile biochimice asupra proliferării celulare dirijată de factori de creștere. Protooncogenele analizate până acum codifică pentru molecule transductoare de semnale, localizate în membrana plasmatică sau în citoplasmă, sau pentru factori de creștere extracelulari. Dar, în cele din urmă, comportamentul unei celule este guvernat de pattern-ul expresiei genice, controlat de nucleu expresie care are ca primă etapă transcrierea genică. ADN este situsul final al acțiunii mesajelor transmise
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și fos, ca și a altor gene, are loc la începutul ciclului celular (G1-S), sub influența unor mediatori extracelulari, de tipul factorilor de creștere și neurotransmițătorilor. Alte protooncogene codifică sinteza unor factori de transcriere de tip ZF, care acționează în citoplasmă ca receptori de hormoni. Complexele receptor-hormon sunt transferate în nucleu, unde acționează ca activatori ai transcrierii anumitor gene. Astfel, pentru hormonii tiroidieni, proteina codificată de protooncogena erb a, desemnată ERB A, acționează ca receptor pentru acești asemenea hormoni. Protooncogena erb-A
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
pe care le determină proteina sintetizată sub controlul oncogenei virale. Proteina codificată de v-onc este o variantă modificată a proteinei protooncogenei normale și este sintetizată în cantitate mult mai mare. În plus, proteina codificată de v-onc sechestrează proteina normală în citoplasmă, blocându-i accesul în nucleu, sediul funcției sale. Rezultă că oncogenele virale au fost la origine protooncogene care, în decursul ciclurilor succesive de infecție virală au suferit modificări profunde prin deleții și alte mutații punctiforme. În cazul oncogenei virale v-erb
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
53 kD, de unde și denumirea ei. Virtual, proteina P53 este nedectabilă în celulele normale, deoarece are un timp de înjumătățire de 20 de minute. Localizarea sa primară este nucleul, dar în faza G1 și faza S ea apare și în citoplasmă. Proteina P53 este esențială pentru celula eucariotă, deoarece asigură controlul ciclului celular și integritatea genomului. Ea se leagă la anumite secvențe ale ADN celular și reglează expresia diferitelor gene reglatoare ale creșterii celulare, interacționând cu alte proteine ca răspuns la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Proteina P53 conține trei regiuni distincte. Capătul N conține mulți aminoacizi acizi și un număr mare de resturi de prolină. Capătul C este hidrofil și conține semnalele pentru localizarea nucleară. Mutațiile regiunii C generează o proteină cu localizare primară în citoplasmă. Domeniul C condiționează formarea oligomerilor (dimeri și tetrameri). În anul 1979, în celulele transformate cu SV40 a fost identificat și produsul genei p53 - o proteină nucleară de 53 kDa desemnată P53 și găsită în asociere cu antigena T a virusului
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Unele dintre mutante sunt dominante și inactivează p53 de tip sălbatic (normală). Din această cauză, gena p53 a fost confundată inițial cu o oncogenă celulară. Proteina mutantă P53 este stabilă, se acumulează în cantități mari, sechestrând forma sa normală în citoplasmă, dar în aceste condiții ea nu-și poate exercita funcția sa supresoare de tumori. Singura funcție detectabilă a P53 este aceea de factor de transcriere. Tetrameri ai P53 se leagă la ADN și pot activa transcrierea genelor reporter plasate în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
APC trunchiate (modificate), a căror detecție are valoare de diagnostic pentru pacienții purtători ai genei apc. Cea mai comună izoformă de APC este o proteină de 2843 de aminoacizi, cu omologie redusă față de alte proteine cunoscute. Ea este localizată în citoplasmă, cu acumulare pe marginile laterale sau în regiunile subapicale ale anumitor celule, în special cele epiteliale. Această proteină are roluri multiple: în procesul de transducere a semnalului, în aderența intercelulară, în stabilizarea citoscheletului și în reglarea ciclului celular, precum și în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
intrinsecă este indusă mai ales de către stresul mitocondrial, șocuri termice, leziuni în ADN și este inițiată prin eliberarea intracelulară a factorilor de semnalizare din mitocondrie. Semnalele de stres primite determină atașarea la membrana exterioară a mitocondriei a proteinelor proapoptotice din citoplasmă BAX și BID. Totuși, semnalele generate de această legare nu sunt suficiente pentru a determina eliberarea totală a conținutului mitocondrial. Proteina proapoptotică intramitocondrială BAK are capacitatea de a determina eliberarea totală a citocromului c și a conținutului din spațiul intramitocondrial-intermembranar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
semnalele generate de această legare nu sunt suficiente pentru a determina eliberarea totală a conținutului mitocondrial. Proteina proapoptotică intramitocondrială BAK are capacitatea de a determina eliberarea totală a citocromului c și a conținutului din spațiul intramitocondrial-intermembranar. Citocromul c eliberat în citoplasmă poate forma un complex cu ATP și cu enzima APAF-1. Acest complex împreună cu caspaza 9 (caspază inițiatoare) formează apoptozomul care activează caspaza 3 (caspază efectoare). Tot în spațiul intramembranar mitocondrial este dispus și AIF (factor inductor al apoptozei) care faciliteaza
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
localizată pe fața internă a membranei mitocondriale, unde este menținută în stare inactivă prin heterodimerizare cu MCL1 (membru antiapoptotic al familiei BCL-2) (Cuconati și colab., 2003). În absența MCL1, BAK oligomerizează, permeabilizează membrana mitocondrială și permite eliberarea citocromului c în citoplasmă (Wei și colab., 2000). Rezultate recente dovedesc că la oligomerizarea BAK la nivelul membranei mitocondriale participă în mod direct și P53 (Leu și colab., 2004). Mutațiile în gena Bak s-au dovedit a fi implicate în diferite tipuri de cancere
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
121-160) care are similitudine cu oxidoreductaza bacteriană (Susin și colab., 1999). Forma matură de AIF are 57kDa și rezultă prin clivarea MLS după importul acesteia în spațiul intermembranar. Acțiunea proapoptotică a AIF se manifestă în nucleu unde este translocată din citoplasmă determinând condensarea preferențială a cromatinei localizată la periferia nucleului și fragmentarea ADN (Cande și colab., 2002). Interacția dintre AIF și ADN nu are specificitate de secvență, ea fiind de natură electrostatică. Mecanismele postulate prin care AIF poate realiza fragmentarea ADN
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
FAS) se leagă prin domeniul său DD de domeniul similar al lui FAS; e) DED - domeniul efector al morții din FADD leagă domeniul similar al procaspazei-8 la DISC; f) Activarea procaspazei-8 determină eliberarea caspazei-8 din DISC și translocarea sa în citoplasmă; g) Caspaza-8 clivează procaspaza-3 în caspază-3 activă; h) Caspaza-3 scindează I-CAD, care astfel nu mai poate inhiba activitatea lui CAD; i) CAD pătrunde în nucleu și clivează ADN în fragmente de câte 180 perechi de nucleotide. Această cascadă proteolitică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celor 24 gene-candidat a asigurat formarea a 22 colonii rezistente la G418. În cursul procedurii de selecție a acestor colonii dintre cele 12 clone obținute, cinci au prezentat morfologia similară celulelor ES, având o formă rotundă, nucleoli mari și puțină citoplasmă. Repetarea experimentului a condus la obținerea a 29 colonii rezistente la G418 dintre care au fost preluate șase colonii. Patru dintre acestea au avut morfologie asemănătoare celulelor ES, precum și proprietăți proliferative, timpul lor de dublare fiind de 19,4; 17
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]