361 matches
-
sunt inhibitori selectivi puternici ai transportului activ de sodiu și potasiu transmembranar. Legarea glicozizilor cardiaci la Na+K+-ATP-aza membranară și inhibarea activității pompei de sodiu determină o reducere a ratei de expulzare activă de sodiu și creșterea de sodiu citoplasmatic (11). Această creștere a sodiului intracelular va determina o intrare a calciului intracelular, în timpul repolarizării. De aceea, o cantitate importantă de calciu este preluată în reticulul sarcoplasmatic, pentru a putea fi disponibilă elementelor contractile din timpul depolarizării celulare ulterioare și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică () [Corola-publishinghouse/Science/91962_a_92457]
-
tip 1 a constituit unul din subiectele majore de cercetare în domeniul etiopatogeniei DZ tip 1 în ultimele decenii. ICĂ au fost primii autoanticorpi descriși ca fiind asociați DZ tip 1. Se știe că ei sunt îndreptați împotriva unor antigene citoplasmatice din celulele ?, dar natură acestora nu a fost încă complet elucidata. Pot fi detectați prin imunofluorescența directă pe secțiuni de pancreas, iar titrul ICĂ se exprimă în unități convenționale JDF (Juvenile Diabetes Foundation) - JDF Units (Botazzo et al., 1986
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
urmă testului de imunofluorescența par a fi GAD și IA-2 (Lan et al., 1996), dar trebuie menționat că anticorpii anti GAD și anti IA-2 se suprapun doar parțial peste autoreactivitatea ICĂ, ceea ce susține faptul că mai există și alte antigene citoplasmatice β celulare responsabile de reactivitatea anti-insulară a anticorpilor ICĂ. Insulină a fost prima proteină din celulele β împotriva căreia a fost dovedită existența unui răspuns autoimun la pacienții diabetici (Palmer et al., 1983). Insulină și proinsulina sunt considerate singurele proteine
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
Hawa et al., 1997). Actual IA-2A pot fi determinați relativ ușor prin tehnici RIA, ca de altfel și GADA. Anticorpii anti GAD și anti IA-2 se suprapun doar parțial peste autoreactivitatea ICĂ, ceea ce indică că mai există și alte antigene citoplasmatice ?-celulare responsabile de autoimunitatea din DZ. Dintre acestea, mai mult studiate au fost ICA69, Carboxipeptidaza H, Gangliozidul GM2-1, Imogen 38, Glima 38, Periferina, Hsp 60 (Heat Shock Protein 60) etc. Dintre acestea, mai mult studiat a fost antigenul insular de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91978_a_92473]
-
citosolic reface oxaloacetatul prin transaminare pe alfa cetoglutarat. Șuntul malat-aspartat este bidirecțional și permite sinteza a trei molecule de ATP dintr-o moleculă de NADH supusă oxidării, fiind astfel mai eficient decât șuntul glicerofosfatului. Procesul permite atât reoxidarea NADH + H+ citoplasmatic, cât și reglarea sistemului NADH-NAD+ extra și intramitocondriale. 2.2. Mitocondria are un rol esențial în procesul de sinteză a acizilor grași, la nivelul sintezei „de novo” a acidului palmitic. Astfel, sinteza de acid gras este un proces citosolic însă
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
suprafeței celulare, externalizarea unor zaharide membranare și a unor receptori și markeri de suprafață. Între acestea, relativ frecvent implicate în declanșarea apoptozei se descriu câteva: unii receptori (familia receptorilor Fas/Apo-1 (CD95) și superfamilia receptorilor TNF - ambele posedând un domeniu citoplasmatic „letal” prin care mediază semnalele proapoptotice, receptorul purinergic P2Z sensibil la ATP și parțial răspunzător de efectul proapoptotic al speciilor reactive de oxigen), molecule liganzi (citokina FasL, care aparține familiei TNF și promovează apoptoza prin interacțiune cu receptorul Fas/Apo-1
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
apoptoza prin interacțiune cu receptorul Fas/Apo-1) sau proteaze (22, 26) (granzime, perforina - care sunt secretate din granulele limfocitelor T și NK, pătrund în celula țintă probabil prin endocitoză și au efect proapoptotic prin activarea caspazelor sau proteoliza diverselor substrate citoplasmatice sau nucleare). Toate aceste modificări membranare sunt induse de o multitudine de semnale extra și/sau intracelulare a căror natură nu este încă pe deplin elucidată. Aceste semnale pot fi grupate în trei mari categorii (26): (1) Leziuni ale ADN
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92250_a_92745]
-
Celulele trebuie de asemenea să duplice și celelalte organite celulare ca și unele macromolecule cu rol enzimatic. Urmărim așadar mai multe tipuri de ciclu reproductiv.: a) diviziunea cromozomilor, recte repli carea semiconservativă a ADN; b) ciclul reproductiv al unor organite citoplasmatice (ciclul mitocondrial și al sistemului golgian); c) ciclul centrazomic; d) ciclul nucleolar, ș.a.m.d. Așa cum au demonstrat după 2000 în lucrările lor, M. Malumbres și colab., L. Meijer și colab. ș.a., toate aceste evenimente sunt interdependente și pefect corelate
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
precum AMP, cGMP, IP3, Ca2+; l molecule hidrofobe: diacilglicerol, fosfatidilinozitoli, cu sediu în membrana plasmatică; l gaze: oxidul nitric (NO), monoxidul de carbon (CO) care difuzează în citosol după ce traversează direct sistemul celular de membrane (plasmatică, nucleară, membranele unor organite citoplasmatice etc.). Reținând ideea că fiecare dintre tipurile de transducție a mesajului de la receptor la nucleul celulei are mesagerii săi secundari (o mare varietate de proteinkinaze specifice), noi ne vom rezuma să urmărim în continuare doar calea de transducție a unuia
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
inclusiv de către unele virusuri oncogene. Pe parcursul întregii faze, celula continuă să-și transcrie genele, să sintetizeze proteine și să-și sporească masa. Luate împreună, fazele G1 și G2 oferă un timp suplimentar pentru celulă, ca să crească și să duplice organitele citoplasmatice: dacă interfaza întârzie mai de mult pentru replicarea ADN, celula nu va avea timpul necesar să-și dubleze masa înainte de diviziune și va deveni din ce în ce mai mică cu fiecare diviziune. În unele circumstanțe speciale, acest fapt se și petrece. De exemplu
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
înțelepciunea corpului“ (cum numea marele fiziolog canadian Walter canon homeostazia) decât o proteină perimată fiziologic, care primește ordinul programat genetic în ea însăși, de a se dezasambla, resturile ei (polipeptide și alte substanțe) transportate de fagocite ajungând în acele „microcazane“ citoplasmatice unde sunt descompuse în aminoacizi recuperabili. Din „fericire“ pentru soarta ciclului celular, foarte curând are loc formarea altor complexe active M-cdk + M-cicline, care împing celula în mitoză. Apoi și acestea se destramă, după care „jocul“ se reia, ca o morișcă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
printr-o fază de „criză“, urmată de dezvoltarea unor linii celulare stabile, imortalizate, cu morfologie mixtă, fibroblastică-epitelială, cu celule gigante, nuclei aberanți și frecvente mitoze. Testarea prin imunofluorescență (IF) a liniilor celulare transformate a evidențiat prezența antigenului viral VHS, dispus citoplasmatic, într-o proporție de 15-20 celule, sau chiar 90% celule - cazul liniei epiteliale clonale C1, derivată din linia TR1. Rezultatele testării prin IF a celulelor transformate au variat uneori de la pasaj la pasaj, astfel încât unele linii celulare pozitive la un
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
produce o ruptură a membranei, iar celulele, în amândouă cazurile, sunt înglobate și descompuse în fagocite. Există însă și deosebiri esențiale, care constau din: vacuolizarea citoplasmei în cazul morții prin autofagie (fig. 4-4), în timp ce în apoptoză are loc o condensare citoplasmatică; caspazele nu joacă nici un rol în autofagie, în tip ce în apoptoză ele reprezintă factorii realizatori ai procesului. b) SeneSCența RepLiCatiVă este mai degrabă o oprire ireversibilă a multiplicării celulelor și nu neapărat o moarte programată a acesteia. Dovada o
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
genetic), cum se întâmplă de pildă în arsuri, compresiuni ș.a., suferă inițial o alterare a membranei plasmatice, care devine permeabilă pentru apă și electroliți. Se instalează o balonizare care este urmată de liza membranei, descompunerea mitocondriilor și a celorlalte organite citoplasmatice, iar în final, de explozia celulei cu împrăștierea conținutului celular în afara fostei membrane. Este vorba așadar de o liză care antrenează o reacție inflamatorie. Macrofagele sosite la fața locului înglobează resturile celulare. ADN-ul inițial dublu catenar se desface și
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
helper și T citotoxice, urmată de deficiențe imune majore. Factorii interni inductori de apoptoză sunt mult mai puțin cunoscuți. Reținem în primul rând existența unor defecte de structură ale ADN-ului nuclear și mitocondrial, apoi alte diferite distrucții ale structurilor citoplasmatice. În embriogeneză, inducția apoptozei este opera represării sau derepresării unor gene încă puțin cunoscute, la ordinul cărora se execută acea „sculptură“ a țesuturilor și organelor. B. etapa De Decizie-Execuție revine în primul rând alegerii unei căi de transmitere a mesajului
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
b) scoate din uz frâna celulară p.53; c) activează un mare număr de proteine cu rol în transcripție, precum nFkB, ap1, CReB ș.a. nFkB, proteină localizată în citosolul linfocitelor B, este actorul principal în transmiterea mesajelor inflamatorii. Localizarea sa citoplasmatică nu-i permite să acționeze asupra genelor din nucleu, astfel că, aflat în citosol, NFkB este inactiv . În plus, acest factor este păzit de o proteină „gardian“, ikB, cu care se află de obicei cuplat, și care nu-i permite
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
acelor celule neoplazice. În mod clasic însă (al unei antigenități bine exprimate) atât recunoașterea non-selfului, cât și fagocitarea și descompunerea antigenului se execută de către macrofage și de către celulele dendritice (DC=Dendritic Cells), ultimele sunt denumite astfel din cauza multiplelor lor prelungiri citoplasmatice (fig. 7-9). Celulă dendritică, prevăzută cu multiple „brațe“ citoplasmatice (după R.A. Weinberg, A Biology of cancer, garland Science, 2007). Macrofagele, care joacă un rol esențial în înglobarea și digerarea în interiorul vacuolelor digestive a antigenelor de orice fel intervin și în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
antigenități bine exprimate) atât recunoașterea non-selfului, cât și fagocitarea și descompunerea antigenului se execută de către macrofage și de către celulele dendritice (DC=Dendritic Cells), ultimele sunt denumite astfel din cauza multiplelor lor prelungiri citoplasmatice (fig. 7-9). Celulă dendritică, prevăzută cu multiple „brațe“ citoplasmatice (după R.A. Weinberg, A Biology of cancer, garland Science, 2007). Macrofagele, care joacă un rol esențial în înglobarea și digerarea în interiorul vacuolelor digestive a antigenelor de orice fel intervin și în tumorigeneză. S-a crezut până la nivelul anilor ’80 ai
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
stimuli apoptotici, intervine decisiv în declanșarea distrugerii celulare. Absorbită pe suprafața peretelui mitocondriei, p53 formează complexe active cu proteine de tipul BCL-XL și BCL-2. Aceste complexe permeabilizează membrana mitocondrială, permițând citocromului c (cit c) să iasă din mitocondrie în spațiul citoplasmatic, unde acționează agresiv asupra altor structuri (M. Mihara și colab. 2003). În afară de aceasta, p53 activează direct caspazele 8 și 6. (Ding și colab., 1998; MacLachlon și El-Deiry, 2002, citați de Pompilia Petruța Apostol și colab., 2009). Este evident că mutații
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
realitatea acestui proces. În citoplasmă sunt prezentate o mulțime de vezicule încărcate cu fasl, care au cuplat respectivii anticorpi. b. Într-un adenocarcinom de colon, microscopia electronică pune în evidență că fasl (punctele negre mari) este localizat în melanozomi (corpi citoplasmatici care poartă moleculele de pigment melanic al melanocitelor normale). eliberați în mediul pericelular, melanozomii exprimă fasl, care are abilitatea ca absorbit pe receptorii fasr ai limfocitelor, să inducă moartea acestora prin apoptoză. Activitatea nefastă de ucidere a limfocitelor (cu propria
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
latent și cronic, Tax joacă un rol critic. Mai târziu, Tax nu mai este necesar deoarece modificările genetice sau epigenetice acumulate determină progresia spre tipurile acute de LTA sau limfom. Morfologia celulelor LTA Limfocite anormale, de diferite dimensiuni, cu bazofilie citoplasmatică sunt observate în tipul acut. Cele mai multe dintre celule prezintă caracteristic nucleu lobulat; cele mai multe dintre ele sunt bi- sau multifoliate și separate prin crestături adânci. Celulele cu o astfel de configurație sunt cunoscute sub numele de „celule în formă de floare
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de obicei bi- sau trifoliate. Cromatina nucleară se prezintă sub formă de fire groase și este puternic colorată. Raportul nucleu-citoplasmă este mai mare decât în limfocitele normale. Celulele din tipul latent de LTA sunt relativ mari și nu au granule citoplasmatice sau vacuole. Nucleul este lobulat, bi- sau trifoliat. Markeri fenotipici ai celulei din LTA Analizele imunofenotipice ale celulelor LTA cu diverși anticorpi monoclonali au arătat că aceste celule au fenotipul de helper/inductor al limfocitelor T activate. Cele mai multe celule LTA
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
agregarea și dezagregarea particulelor intramembranare) sunt posibile datorită marii mobilități (fluidități) a lipidelor membranare, care permit o mișcare amplă și rapidă a complexelor funcționale. Un rol în acest sens îl au și elementele citoscheletului atașate de membrană. 1.2. Matricea citoplasmatică Matricea citoplasmatică (hialoplasma sau citosolul) reprezintă substanța fundamentală a celulelor vii, în care sunt înglobate toate organitele celulare, cu care interacționează fizic, chimic și metabolic, formând împreună o unitate morfofuncțională: citoplasma. Denumirea de citosol, utilizată tot mai frecvent, reflectă starea
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
dezagregarea particulelor intramembranare) sunt posibile datorită marii mobilități (fluidități) a lipidelor membranare, care permit o mișcare amplă și rapidă a complexelor funcționale. Un rol în acest sens îl au și elementele citoscheletului atașate de membrană. 1.2. Matricea citoplasmatică Matricea citoplasmatică (hialoplasma sau citosolul) reprezintă substanța fundamentală a celulelor vii, în care sunt înglobate toate organitele celulare, cu care interacționează fizic, chimic și metabolic, formând împreună o unitate morfofuncțională: citoplasma. Denumirea de citosol, utilizată tot mai frecvent, reflectă starea fizică a
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]
-
informația genetică necesară pentru sinteza mai multor proteine killer (toxine). Cu totul remarcabilă este prezența în matricea celulelor a unor specii de drojdii (de ex.: Saccharomyces cerevisiae, Saccharomyces carlsbergensis, Schizosaccharomyces pombe, etc.) a unor minimolecule de ADN, definite ca plasmide citoplasmatice (de ex.: ADN 2 μm, ADN 3 μm, ADN 0 microni). Tot în matricea celulară a unor drojdii a fost evidențiată și plasmida denumită ADN-zero micron, care se apreciază că nu reprezintă un produs de amplificare genică nucleară. Rostul biologic
Ac?iunea c?mpului electromagnetic asupra echilibrului ionic la diferite tulpini ale drojdiei fisipare Schizosaccharomyces pombe linder by Ionela Cristina Busuioc () [Corola-publishinghouse/Science/83654_a_84979]