284 matches
-
unei alte surse documentare (Iași, 7 mai 1627), domnul Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, „hotărăște ca țiganii mănăstirilor din țară să fie scutiți de haraci și să nu fie supărați de slugile hătmănești și de judecii de țigani care le-au luat ciubote și gloabe, din cauza cărora țiganii au fugit în alte țări și mănăstirile nu-i pot stăpâni; de asemenea întărește Episcopia Huși cu mai mulți robi țigani”. La 10 martie 1638, Vasile Lupu confirma lui Ionașcu Cehan „ai lui drepți robi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
practicarea a două meșteșuguri: „Și cine din meșteri ar lucra la o dugheană două meșteșuguri, să dea bărbință îndoită la cutie”. Practicarea a două meserii se explică, probabil, prin nivelul economic al acestui oraș, posibilitățile reduse de vânzare a cizmelor (ciubotelor), pentru că orașul aparținea Episcopiei Hușilor, care confecționând aceste produse le vindea prin intermediul dughenelor. Pentru a evita îmbogățirea meșterilor, breasla reglementa și modul de cumpărare a mărfii pe piață. Catastihul breslei ciubotarilor din Huși stabilea că „de va veni o marfă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
plăcere pentru mine era să-i văd dansând. Fetele aveau ii cu trandafiri cusuți din mărgele și fuste uni din stofă fină, pliate mărunt, iar băieții erau toți în strai popular, cu cămăși lungi, încinși cu brâu la mijloc și ciubote zdravene care să le facă față bătutei lor înfocate. Foc era pe ringul de dans. Era parcă un vis momentul când băieții le învârteau. Se putea zice că era clipa când tinerele înfloreau din toate punctele de vedere. Și ce
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
chibzuim: Amândoi am umblat jumate de drum și tare am fost cuminți! Pe nime n-am supărat, nimic străin n-am luat, Câte-am avut, toate le-am dat! Ne-am secat merindele, ne-am zdrențuit straiele, ne-am tocit ciubotele... și am ajuns doar la jumate de drum. și am ostenit. și nu mai avem de nici unele, Că tare cuminți am mai fost! Ce ne facem, Suflete? Vom zvârli ciubotele. Vom lepăda straiele. Vom lăsa drumurile și vom porni haihui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am secat merindele, ne-am zdrențuit straiele, ne-am tocit ciubotele... și am ajuns doar la jumate de drum. și am ostenit. și nu mai avem de nici unele, Că tare cuminți am mai fost! Ce ne facem, Suflete? Vom zvârli ciubotele. Vom lepăda straiele. Vom lăsa drumurile și vom porni haihui, tot peste câmpii, tot peste păduri, călcând la pământ grânele, scuturând la pământ roadele, Cum merge vântul, și ploaia, și grindina, Cântând, Suflete, hăulind, Suflete, Să nu mai fim cuminți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ca o vijelie în iureșul sfintei bătălii patriotice. "Treceți batalioane române Carpații La arme cu frunze și flori V-așteaptă izbânda, v-așteaptă și frații Cu inima la trecători" Erau porniți rău. Și ca la comandă și-au dat jos ciubotele din picioare pentru a fi mai sprinteni, hotărâți să-i alerge pe nepoții lui Attila prin toată pusta ungurească până la marginea lacului Balaton, unde programaseră să facă o baie bună și să înfulece cu ură și dușmănie din mâncarea națională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
muzică din pian, ci numai acorduri, game și exerciții Czerny. Profesorul de dans, nu mai țin minte cum îl chema, a renunțat - sau a fost făcut să re nunțe - după vreo două luni, pentru că spunea că mă mișcam ca o ciubotă. Nici unul dintre ei nu era pro fesor propriu-zis, nu avea metodă. Dar toți mă năuceau cu exerciții și cu diverse conversații à la Cântăreața cheală în limbile respective. Domnul Peters, englezul, era cel mai drăguț dintre toți și-mi povestea
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
barbă ca de țap - exagerat de lungă, de 24 de centimetri - făcută din fuior de cânepă <endnote id="(131, pp. 32 și 64)"/>. Măști similare „de jidan” se purtau În alaiul „Caprei” și În Moldova : „Jidanul Bercu Îi Îmbrăcat cu ciubote, cu suman, pe sub care Își vâră niscaiva bulendre ca să-și facă un gheb În spate [...]. În cap are o pălărie, pe marginile căreia sunt cusute cozi de vulpe [...]. Pe față poartă un obrăzar făcut din meșină, punându-i de o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și negru” <endnote id="(43, p. 205)"/>. „Condurii de marochin roșu ori galben” erau Într-adevăr Încălțările preferate ale turcilor din Țările Române <endnote id="(366, p. 126)"/>. Evident, boierii români preluaseră moda, purtând și ei - cum povestește Radu Rosetti - „ciubote de piele fină, roșie sau galbănă” <endnote id="(680, p. 55)"/>. „Este probabil - scria Elias Schwarzfeld În 1891 - că, la un moment dat, această poprire [care Îi viza pe evrei] să fi fost practicată și În Moldova” <endnote id="(322
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
numele de Grigori Topală și că este locuitor al Rusiei și că fimeia Nastasie Criste nul recunoaște de soțu, Îl Înapoiem Prefecturei pentru a regula de cele legale”. Deoarece așa se obișnuia pe atunci, când hârtia era scumpă, deci cu ciubote roșii, prefectul dispusese pe verso cu nr.9574 „...trimiterea lui Grigori Topală În Rusia de unde zice că este de locu”. O altă sesizare pe canal rusesc sosise la Huși la data de 30 august 1877, când prefectul se adresase cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lumină deosebită în ochii albaștri de cicoare, soția îmi prezintă ca dar fata aceea mare și frumoasă! În lumina aproape chioară a unui bec, „cu umbre prin colțuri de odaie” și cu un pronunțat miros de cărbuni - lemnele erau cu ciubote roșii pe atunci - văd un ghemotoc mic, vânăt, congestionat de plânsul momentan și am avut o mare deziluzie... Ce știam eu de mărimea și frumusețea copiilor nou născuți?..., dar n am spus nimic... Abia în ziua următoare, mai pe lumină
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
câte un bețiv întârziat mai trece prin preajma acestui pustiu. La marginea dinspre oraș șerpuiește o gârlă, Gârla Mortului. Acum a secat; numai rareori se adună, ca într-o baltă stătătoare, puțină apă murdară răscolind pentru o zi două murdăriile, ghete, ciubote de cauciuc și căței înecați. Dincolo de baltă este linia ferată. De acolo se aude huruitul prelung al trenurilor de marfa care ziua abia se văd, iar noaptea trasează o dungă luminoasă care separă în două întunericul. Trenurile ocolesc, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
D. Zaharia, șt. Cucoș, Al. Artimon și în care - am observat - „Pseudozodiacul” lui Costin era remunerat cu o sută de lei mai mult decît „Cafeneaua subiectelor” de Ovidiu Genaru. Am citit ambele texte la corectură: primul e cu pietriș în ciubote, al doilea - grațios. L am întrebat pe Sporici: „De ce l-ai semnat?” „Am făcut-o - mi-a răspuns - fără ochelari!” La fel și Sergiu, care - observ - s-a urcat de-a binelea în căruța lui Genoiu. într-o zi, sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
viță, ca pomul după sămânță. (12) Pomul se cunoaște după roade, iar omul după fapte (13) Fă-te frate cu dracul până treci puntea. (13) Dracului nu-i da nici un deget, că-ți ia mâna toată. (14) Dacă n-ai ciubote, îs bune și opincile. (14) Opinca, oricât de bună, ca ciubota tot nu sună. (15) Fiecare lucru la vremea lui. (15) Mai bine mai târziu decât niciodată. (16) Capul plecat sabia nu-l taie. (16) Dreptatea nu se câștigă cu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
iar omul după fapte (13) Fă-te frate cu dracul până treci puntea. (13) Dracului nu-i da nici un deget, că-ți ia mâna toată. (14) Dacă n-ai ciubote, îs bune și opincile. (14) Opinca, oricât de bună, ca ciubota tot nu sună. (15) Fiecare lucru la vremea lui. (15) Mai bine mai târziu decât niciodată. (16) Capul plecat sabia nu-l taie. (16) Dreptatea nu se câștigă cu capul plecat. (17) Cine știe carte e om înțelept. (17) Taina
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
cheltuieli ale Curții pe care le plătea țara direct era următoarea: musafirii pe lunile martie și aprilie 1759 costau 157 lei; facle 45 lei; 4 grădinari 9 lei; căruțașii 5 lei; potcovarii 15 lei; sulgii pe două luni 30 lei; ciubotele copiilor de casă 78 lei; vinul băut la Curte pe o lună 120 lei, chiria unui car mocănesc ce a adus calabalâcul la Țarigrad - 250 lei. Cheltuielile oficiale cu Paștele din acel an arătau astfel: meremetul tacâmurilor 663 lei, darurile
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și ultima înfățișare, totul mergea la Divan". Aici fixarea ordinei de zi nu era atât de reglementată. Chemările în judecată erau tărăgănate pentru că pârâtul venea sau nu la judecată, fapt pentru care aprozii alergau după împricinați, îi amenințau cu plata „ciubotelor". Când părțile erau prezente, pentru aflarea adevărului, procedurile erau severe. Se citeau cărțile domnești care începeau de la veleatul lui Adam, se ascultau martorii care erau puși să jure, iar cine nu o făcea era dovada lipsei dreptății, a adevărului, partea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
feciori de boieri și portul lor era șarvanale cu cabanită. Aprozii târgului erau și elemente militare, mai apoi au ajuns elemente de slujbași alipiți la divanuri, unde au și rămas astăzi, când sunt din oameni de rând. Aprodul trăia din ciubotele roșii ce le lua de la împricinați, pe o dare în natură, pe urmă schimbată în bani". (Gh. Ghibănescu din „Evenimentul", 2 iulie 1904, p. 3). Copiii de casă erau slugi la curtea Domnească, spune D. Cantemir. Ei erau trimiși foarte
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
adesea era și ea pe sălile instanței, și atunci, Domnul, convingându-se că una din părți era interesată a nu se prezenta, acesta spunea în încheierea cărții de chemare în judecată: „voi trimite om gospod căruia îi vei plăti și ciubote". „Omul gospod era aprodul, spune Ghibănescu, care era un trimis să aducă cu un fel de mandat de aducere pe una din fetile prigonitoare mai îndărătnice". Și acest om, aprodul, trebuia să fie plătit de partea care era dovedită că
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
era dovedită că era de rea voință (credință). Cum i se făcea plata, o spune tot Ghibănescu: „potrivit sistemului care domina în stat, plata se făcea în natură, plătindu-i-se cheltuielile de transport, care, erau reprezentate prin perechea de ciubote ce rupea cu dusul și venitul la fata prigonitoare". La început plata ciubotelor a fost reală, adică împricinatul chiar a cumpărat și a dat perechea de ciubote. Cum însă aprodul nu avea nevoie de atâtea ciubote câte drumuri avea de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
o spune tot Ghibănescu: „potrivit sistemului care domina în stat, plata se făcea în natură, plătindu-i-se cheltuielile de transport, care, erau reprezentate prin perechea de ciubote ce rupea cu dusul și venitul la fata prigonitoare". La început plata ciubotelor a fost reală, adică împricinatul chiar a cumpărat și a dat perechea de ciubote. Cum însă aprodul nu avea nevoie de atâtea ciubote câte drumuri avea de făcut la împricinații îndărătnici și răuvoitori, că alteori aprodul, din economie, putea să
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
natură, plătindu-i-se cheltuielile de transport, care, erau reprezentate prin perechea de ciubote ce rupea cu dusul și venitul la fata prigonitoare". La început plata ciubotelor a fost reală, adică împricinatul chiar a cumpărat și a dat perechea de ciubote. Cum însă aprodul nu avea nevoie de atâtea ciubote câte drumuri avea de făcut la împricinații îndărătnici și răuvoitori, că alteori aprodul, din economie, putea să rupă o singură pereche la două-trei drumuri, ori altă dată împricinatul nu găsea ciubotele
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
reprezentate prin perechea de ciubote ce rupea cu dusul și venitul la fata prigonitoare". La început plata ciubotelor a fost reală, adică împricinatul chiar a cumpărat și a dat perechea de ciubote. Cum însă aprodul nu avea nevoie de atâtea ciubote câte drumuri avea de făcut la împricinații îndărătnici și răuvoitori, că alteori aprodul, din economie, putea să rupă o singură pereche la două-trei drumuri, ori altă dată împricinatul nu găsea ciubotele potrivite piciorului aprodului, s-a ajuns la transformarea acelei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ciubote. Cum însă aprodul nu avea nevoie de atâtea ciubote câte drumuri avea de făcut la împricinații îndărătnici și răuvoitori, că alteori aprodul, din economie, putea să rupă o singură pereche la două-trei drumuri, ori altă dată împricinatul nu găsea ciubotele potrivite piciorului aprodului, s-a ajuns la transformarea acelei plăți, în bani. De aici ne-am trezit că zapisele de socoteală ale răzeșilor la procese nu mai prevedeau „taxa ciubotelor roșii", ci aceea plătită în parale, de multe ori mult
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
pereche la două-trei drumuri, ori altă dată împricinatul nu găsea ciubotele potrivite piciorului aprodului, s-a ajuns la transformarea acelei plăți, în bani. De aici ne-am trezit că zapisele de socoteală ale răzeșilor la procese nu mai prevedeau „taxa ciubotelor roșii", ci aceea plătită în parale, de multe ori mult mai mare decât costul ciubotelor. „Noțiunea de scump", care se dă zicalei enunțate, a ajuns în practica judecătorească să fie exprimată cu alte vorbe de înțeles: că produsele sunt scumpe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]