461 matches
-
acestui șantier, avea un tupeu caracteristic tuturor borfașilor, excrocilor, a celor cari nu cred decât În forța lor de a ronțăi victimile! Apsolut toate presupusele intimități, zile și nopți prin cârciumi la care el nu contribuia cu nimic, mai ales „Ciubucul”, care-i burdușea buzunarele cu bani nemunciți, le da uitării cu o repeziciune dezarmantă, rostind amenințări cu o tonalitate Înfricoșetoare...!! Cunoscând aceste ciudate anomalii În comportarea Șefului de Șantier, Tony Pavone Își propuse să fie diplomat refuzând cu delicatețe o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gândurile suficient de Întunecate. Dacă ar fi Încercat să opună rezistență ori să motiveze Într-un fel dorința de-a fi lăsat În pace pentru a se ocupa de munca lui de la care toți angajații acestei instituții inclusiv el așteptau ciubucurile respective, potopul cuvintelor sarcastice cu nuanță de amenințare, năvălea pe capul lui. Marcat de importanța omului plin de sine, Șeful Șantierului s’ar fi simțit jignit, atins În amorul său personal mai ales În asemenea momente când stomacul lui era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Acest gest Îl indispuse, determinându-l să privească cu alți ochi omul căruia Îi făcuse nenumărate favoruri. „Face pe grozavul În fața prietenei mele, tocmai el , care nu plătise niciodată măcar un pahar cu apă minerală. Foarte curios...!” Ospătarul mulțumit de ciubuc și de diferența de bani de la Încărcarea notei de plată, aduse rapid sticla de vin aburindă Încercînd să umple paharele Însă, Gică Popescu i-o smulse din mână, oferinduși serviciul. Reuși cu greu să bolborosească. „Aduc un prinos de recunoștință
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ce lucrare va fi nevoit s’o abandoneze când apsolut toți muncitorii executau lucrări de reparații extrem de urgente, care desigur era ținute sub observație de un procuror, un ministru, milițieni, activiști de partid plus unii sinistrați care plătiseră bani grei ciubuc lucrătorilor pentru terminarea reparațiilor? Sperând un ajutor de meseriași de la alte brigăzi, Tony Pavone avu proasta inspirație să-l consulte pe Șeful Șantierului. „Trăim vremuri grele, domnule inginer. Crede-mă, doresc să te ajut dar cum? Toți muncitorii noștri lucrează
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a urmărit...!! Îmi pare așa de rău... Am convingerea Întemeiată,voi tehnicienii vă descurcați anevoie fără un normator de talia mea, așai...?” Oftă prelung, articulând. „Ce vremuri domnule. În doi ani de zile cât timp am fost normatorul vostru, din ciubucuri și alte șmacherii am agonisit ceva. Un apartament propietate personală mobilat la cele mai rafinate gusturi, un automobil de fabricație românească pentru care numai mită am oferit zece mii lei...! Ce să mai vorbim... Pe desupra, multe costume de haine din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cartonul asfaltat: acest material În depozitele orașului nu era de găsit, iar fabricele de bitum și carton asfaltat, livrau totul la export. Tony Pavone se afla În ipoteza pierderii acestei importante lucrări. Lucrătorii serviciului tehnic al filaturii - pentru a opține ciubucul mai mare - amenințau contractarea lucrării cu alt constructor ce nu avea probleme cu procurarea materialului ce nu era de găsit nicăiri. După multe discuții și tergivesări, discuții neapărat făcute Într-un cadru intim cu picolițe frumoase și vin de calitate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai mult...!” Tony Pavone, vorbi singur.. „Pentru două trei ore de lucru, să ofer fiecărui lucrător salariul pe o săptămână? Ciudată afacere. Afurisit carton, dacă-l cumpăram dela Capitaliști sunt sigur, la ora actuală era deja instalat pe aoperiși, iar ciubucul oferit n-ar fi părăsit buzunarul meu. Amarnică decepție...! Bine domnule, adună muncitorii...!” În ziua imediat următoare, Întreg colectivul de conducere al Filaturei de bumbac București, aveau să-l felicite de o așa manieră de parcă le adusese cadou, portocale ori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Soția nu a prezentat actele de cumpărare...?” „Le-a arătat, ba mai mult. Toate facturile au fost controlate și ștampilate pe aeroport la venire dovedind introducerea lor legală În țară. Mai mult, am plătit și vamă nu mai vorbim de ciubuc oferit celor ce mi-au făcut favorul să-mi impună să plătesc taxele respective...!” „Câtă mârșevie...!!” „De două luni de zile cu sufletul cătrănit ciocănesc la toate ușile celor mari strigându-mi deznădejdea!! Toți ce-i Întrebați răspundeau În zeflemea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
reluându-și normal activitatea va putea onora atențiile financiare care cam șchiopăta de când cu necazul acelui besmetic anchetator. Băiat de treabă Gică Popescu,Contabilul Șef al Șantierului Îi zâmbea mustața cu speranța a zilelor ce vor urma, reușind un substanțial ciubuc procurând pe sub mână unele materiale dispărute din fondul pieții În timp ce Șeful Șantierului se umfla În pene reamintindu-i de câte ori avea ocazia. “Totul e să ști-i cum să formulezi reclamația și unde s’o adresezi. Am aflat din surse sigure
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oferea prin rotație șansa dea face plățile. Uneori, casierițele improvizate se Înghesuiau să plătească formația de muncitori a lui Tony Pavone din anumite motive... Această formație cuprindea peste patru sute de muncitori și, având salarii peste limita de mulțumire ofereau plătitoarei ciubucuri substanțiale, de o așa manieră Încăt, la terminarea plății aceasta avea Încă un salariu asigurat. Cunoscând aceste amănunte, de regulă casierițele de ocazie se Înbulzeau să plătească formația lui Tony Pavone, Însă acesta, de cele mai multe ori o preferase pe Vally
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aceștia fiind prăjiți În uleiul ce datează de multă vreme fără a fi schimbat, Îi consumi gândindu-te la nota de plată care oricum va fi astronomică. Însfârșit, după plata consumației se prezintă ospătarul cu mâna Întinsă având pretenție de „Ciubuc” zece la sută din plata consumației. Dacă ai norocul să apară și un solist de muzică de orice fel - persoana respectivă trăind numai din banii colectați dela consumator - și cunoscând acest mănunt, te jeneji să nu-i oferi o sumă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unele preparate de produse culinare, le foloseam cu maximă eficiență. Acasă nu mă duceam: locuiam la marginea orașului, nu găseam nimic de mâncare ba uneori făceam, multe drumuri la cârciuma din capul străzii. Bani de buzunar aveam rezultați din micile ciubucuri dela clienți și astfel, cum ieșeam afară din prăvălie, intram la “Herman”, localizat la parterul clădirii Scala,magazin specializat În toate categoriile de mezeluri În special “Șuncă de Praga”, vrăjitoresc condimentată și cu un gust și parfum Încât,un calup
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Alpii înzăpeziți și m-a întrebat dacă j’aime le peisage. Îl aimam. Mi-a dat în mână o cutie cu butoane și niște căști. Habar n-aveam ce să fac cu ele și mi-a fost rușine să întreb. Ciubuc nu i-am dat, că n-aveam bani, mulțumesc Domnului. Era proprietarul hotelului. Zile în șir m-am ferit de cutia cu butoane. Mi-a fost frică să apăs ca să nu cadă ceva: galeria perdelei, geamul, dulapul. Partea proastă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
americane, românești. Căci acesta a fost o mare descoperire. Locul mustea de români, de trebuia să ai grijă ce vorbești. Întâlnirea cu compatrioții nu era musai plăcută, mai ales când vedeai bine că te-ar țepui oriunde s-ar afla. Ciubucul era inclus în nota de plată, dar nu te avertizau, prețurile lor erau cele mai mari. Dar asta nu ne-a împiedicat să mâncăm ciorbă de fasole, mămăligă, sarmale, clătite și să constatăm că sunt delicioase, mai ales când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rar, plecat din șale. „Hm! mormăi el... am să mă duc să întreb și pe Faliboga... Pe urmă dacă nu i-oi spune ș-a afla, se holbează urât la mine...“ Neamțul se gândea la ceva, și murmura neînțeles pe lângă ciubuc; se duse târându-și ciubotele grele. Din ușă, își întoarse barba mare, și zise cu mirare: Ce faci la tine, Niță Lepădat?... Aber mai venit la noi, la mora... stam de vorbă... De când rămas fără babă - urit mare și plictisește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dolari“. Deși nu știu de unde mi-a venit gândul. Probabil din subconștientul ăsta nenorocit al neamului care cere mereu plocoane. Să dăm și să primim fel de fel de peșcheșuri. Știu că am acest infect rânjet al slugii care așteaptă ciubuc. Mi-l înfrânez din pură convenție culturală, dându-mi aerul de ins integru. De câte ori nu m-am lăsat miluit, totuși, cu scuza că așa-i tradiția, să nu refuzi sau să jignești omul care-ți dă. Și alte baliverne. Geme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
întreaga delegație făcuse din asta o veritabilă axiomă a diplomației rusești, cu totul inacceptabilă pentru sultan. Trecu în salonaș și, în așteptarea soției sale, se așeză pe scaunul său preferat, lângă un gheridon cu încrustații de fildeș. Își înfundă bine ciubucul cu tutun parfumat și trase cu plăcere câteva fumuri, privind ninsoarea care albea pomii și tufele din grădină. Apoi mâna lui dibui pârghia ascunsă printre ornamentele gheridonului, o apăsă și un mic sertar țâșni la vedere. Scoase mapa ascunsă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
printre ornamentele gheridonului, o apăsă și un mic sertar țâșni la vedere. Scoase mapa ascunsă acolo. Citi cu atenție foile și puse totul la loc. Privi iar peisajul alb din spatele ferestrei și trase câteva fumuri, strângând tare capătul fierbinte al ciubucului în căușul palmei. Tocmai aflase că „distrugătorul de lume”, autoîncoronatul împărat Napoleon, fusese deranjat de alegerea Bucureștiului ca loc de negociere dintre ruși și turci și înjurase teribil de furios când descoperise că acele negocieri se purtau, de acum, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
colecționar și om de spirit, medicul casei și soția acestuia. Primi urările lor și schimbă câteva cuvinte cu fiecare, până când sosiră și cei de la masă. Urmă ritualul spălării mâinilor, însoțit de clătitul gurii, după care intrară ciubuccii și cafegii cu ciubuce, narghilele și cafele pentru bărbați. Femeile se mulțumiră cu șerbeturi și limonade. Era timpul pentru puțină delectare spirituală. La insistențele invitaților, Iancu acceptă să recite un colind. Toți știau că îl fermecau colindele, mai ales laitmotivele lerui-ler sau lerului-Doamne. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în timp ce limba ei plimba spirala pe cerul gurii, privi, ca din întâmplare, spre Manuc. Era îmbrăcat în zerbaf, un brocart turcesc din mătase de cea mai bună calitate, cu desene în relief și broderii fine din fire de aur. Fuma ciubuc, ținându-i capătul în căușul palmei. În general asculta, dar, atunci când vorbea, făcea un pas spre interlocutor îndepărtându-și, în același timp, bustul, ca să-l poată privi în ochi. O postură care-i scotea în evidență nu numai eleganța, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
invitați, silindu-se să scoată din cobzele, țambalele și viorile lor vibrația mută, diafană a căderii fulgilor de nea. În urma lor, slugile împărțeau tăcute darurile prințului. Eșarfe fine de Mosul, cercei din aur cu safire, rubine sau smaralde pentru femei. Ciubuce și inele lucrate pentru bărbați de meșterii din Istanbul. Unul dintre feciori ajunsese cu tava în dreptul Marioritzei. Mariam zâmbi, culese o eșarfă roșie și i-o petrecu în jurul umerilor. ― Eu și Emanuel te rugăm să primești eșarfa asta. Sperăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
care a apărut strania ta dorință de a învăța o limbă atât de puțin vorbită, cum este armeana noastră. Acum spune-mi: ce piatră îți poartă norocul? Marioritza ezita dar, descifrând o tăcută încurajare în zâmbetul prințului care, prin fumul ciubucului, o privea din celălalt capăt al salonului, acceptă. ― Nu sunt nici înger, nici demon. Sunt doar femeie. O să aleg aceste picături transparente de sânge sau... de noroc. PAGINĂ NOUĂ 5 Cometa ajunsese în apogeul strălucirii sale pe cerul Bucureștiului când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Luciano. El se pricepe la haine mai bine decât mine. Între timp sosise și prințul, iar generalul uitase insolența tânărului boier și se înseninase. Croitorul și ajutorul acestuia alergau de la unul la altul, îmbiindu-i ba cu cafele, ba cu ciubuce. Ei însă avansaseră deja într-o discuție din care ceilalți erau cu totul excluși, pentru că se întrețineau în limba rusă. Fără să știe, tânărul Iancu fusese la un pas de a da peste cap un aranjament bine pus la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
într-o noapte de groază. Și ce mult simțea lipsa acelui mare prieten! Băgă lama pumnalului la loc în teacă, apoi chemă ciubucciul, cafegiul și mucagiul. Rămase în picioare, până când se tăiară toate mucurile de la lumânări. Când primi cafeaua și ciubucul, luă o gură de cafea și trase câteva fumuri înainte de a se așeza pe scaunul lui preferat, cel din fața ferestrei spre grădină. Nu era prea târziu, dar întunericul se instalase deja. Auzea glasurile copiilor mari și tropăituri mărunte, înfundate, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
direct din beciurile casei. Ritmul muzicii lăutarilor cocoțați în cafasurile sălii era susținut, la momentul potrivit, de strigăturile fetelor și flăcăilor, în buna tradiție și în duhul Luminăției Sale, Poetul. Când trecură în salonaș pentru cafea și se îndesi fumul ciubucelor, la insistențele celor prezenți, Nicolae se lăsă, în sfârșit, înduplecat să le povestească deja cunoscuta întâmplare a fugii celor doi coconi de domn fermecați de modul de viață european, când tatăl său, Ienăchiță, mersese la Viena, în cetatea cezaro-crăiască, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]