2,120 matches
-
fotoliu, topită de bucuria veștii primite, Aura se cuibărește mai bine, învelindu-se iar cu pătura, să stea așa un timp, numai că, observînd sticla din care a băut, o cuprinde un sentiment de dispreț și începe să plîngă de ciudă pentru toate cîte le-a putut gîndi, sau dori, simțindu-se și acum în stare, ca în urmă cu atîția ani, să iasă afară în viscol și să-l cheme; dacă nu din dragoste, măcar de bucurie. *** Ce "sictir!" ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pot să-l ajut și eu; mi-a și zis o dată: "vino să stai la noi, mi-e tare greu singur cu Doina", prima și ultima dată cînd s-a plîns, apoi, înțelegînd că-l refuz, i-o fi fost ciudă că mi-a spus. "...singur cu Doina", ce mare adevăr! Cum de-a putut Maria să fie așa? Prefera să stea zile și nopți la spital; ajunsese să doarmă în cabinetul ei; puțin o interesa că Theo se chinuie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doctorul. M-oi descurca eu spune Lazăr precipitat, tremurînd de nervi, grăbindu-se să iasă afară în viscol. Dă-mi rucsacul zice lui Radu -, măcar să-i duc ăluia programele și afișele, că atîta prieten bun, nepervers, am. Parcă ți-era ciudă pe el surîde studenta, care s-a trezit deja și s-a așezat la masă, cu caietul de curs deschis în față și cu bărbia sprijinită în pumn. Știu! întinde Lazăr brusc mîna spre ea, bucurîndu-se. Mi-am amintit de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-mi fac gînduri negre. Și Negrea și Lazăr mă acuză: unul că-mi irosesc timpul, celălalt, că iau drept privighetoare orice pupăză... Au dreptate amîndoi! Uite, numai azi și ieri: cîtă risipă de forțe și de timp!" gîndește Mihai cu ciudă, privind camera în dezordine, cu patul așternut jos, lîngă calorifer. Se dezbracă în grabă, își ia pijamaua, apoi, în cîteva minute, face ordine în toată camera, vrînd să înlăture amintirea zilei trecute. Controlează dacă are cămașă curată pentru deseară, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ochi. E dreptul tău să iei cît îți trebuie îi șoptește Mihai, șoptindu-și cuvintele cu un vădit cinism, simțind atingerea fierbinte a trupului Mariei. Să te ia Dracul de măgar ce ești! îi strigă femeia printre dinți cu o ciudă izvorîtă din tandrețe, în timp ce, cu un efort disperat, își aruncă mijlocul în sus, atît cît să-l simtă pe Mihai pornit în adîncul trupului său. Speriat că Maria ar putea țipa sub el, Mihai o cuprinde cu brațele și vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu brațele și vrea să-i înăbușe orice sunet în sărutul lung, dar descoperă că ea l-a imobilizat deja, ținîndu-i picioarele încleștate între-ale sale, înlănțuindu-i umerii cu brațele, în care a adunat forța dată de disperare, sau de ciudă, o așa înlănțuire că mîinile lui nu mai pot decît să se miște sub spatele ei, sprijinindu-i omoplații în palme. Jocul durează mult, cu pauze scurte ale sărutului, cînd își umplu cu aer proaspăt plămînii, să se poată lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i-a spus: Chiar dacă există tehnici taoiste în lume, nu poți să ți le însușești în două-trei luni". Rușinat din cale-afară, Wang Qi a plecat gândindu-se doar la imaginea în care a reușit să se strecoare prin zid. De ciudă, el l-a înjurat pe maestrul taoist, pe motiv că acesta l-a înșelat. Oricum, Wang Qi a rămas un necunoscător al tehnicilor taoiste pentru tot restul vieții. Dongguo, învățăcelul cel inimos Zhao Jianzi era un mare demnitar în statul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
apariții de pe șantiere și, ce e mai curios, l-au păcălit pe Stoicescu, administratorul blocului (o față de șopârlă, securist, căpitan), care nu i-a trecut la plata întreținerii. Iar dacă tot am pocit numele bonomului Știm, dincolo de remușcări și de ciudă, sper ca măcar voi să fiți cu ochii-n patru, să nu vă încredeți în ș și ț, fiindcă cu codițele lor vă pot băga în bucluc. Cât despre teoria enunțată de Matei în capitolul precedent („Problema este întotdeauna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Rowe se simțea solidar cu acei bătrîni comisari care-și publicau memoriile sub titluri ca: Pe urmele unor criminali celebri. Era un criminal de modă veche, deci făcea parte din lumea lor, ca și asasinul lui Cost, desigur. Îi era ciudă pe Willi Hilfe, care luase totul atît de ușor, ba chiar În zeflemea. E drept că sora lui Hilfe nu luase În glumă crima, ci Îl avertizase, vorbindu-i ca și cum moartea ar mai fi avut o Însemnătate. Asemenea unui animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
principale. Acum e rândul ei. Ea surâde. Are gropițe. Îți place și mai mult. Spune: - Da, aveam o poftă teribilă să citesc o carte bună. Asta, la început nu mi-a plăcut, dar apoi a început să-mi placă... Ce ciudă mi-a fost, când am văzut că se întrerupe. Și nici autorul nu era acela. Mi se păruse că era altfel decât în celelalte cărți ale lui. De fapt, era Bazakbal. Dar e bun acest Bazakbal. Nu citisem niciodată nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de situație, există locuri de muncă doar pentru fetele frumoase. Asta-i consecința unei recesiuni mondiale. E o chestiune ce ține de economie. Mma Makutsi o ascultase perplexă. Își dădu seama, însă, chiar în timp ce erau rostite remarcile alea pline de ciudă că așa stau lucrurile. Probabil știuse tot timpul în subconștientul ei, dar nu-și lăsase gândul să iasă la suprafață. Femeile frumoase obțin tot ce-și doresc, iar pentru femeile ca ea, care probabil nu erau la fel de elegante ca celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
smucise, dar tot degeaba. Cât despre tenul ei, și el rezistase la tot soiul de creme pe care și le aplicase și rămăsese mult mai închis la culoare decât cel al majorității fetelor de la colegiu. O încercă un puseu de ciudă împotriva destinului ei. Totul era în zadar. Nici cu ochelarii aceia mari, cu ramă rotundă, pe care și-i cumpărase la un preț exorbitant, nu putea să ascundă faptul că e neagră ca smoala într-o lume în care fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fără preaviz bateria, să le tai sonorul. Poți să-mi spui Cucuzel! Am reușit să scot frază și din „iogândiescnoaișvremsdizvoltămieconomiișsfacimrilațâibunicustrainatatia” a prefectului! - Vino să te pup, Cucuzel! Îi ard obrajii. E-așa de ușoară, parc-a mai slăbit. Mi-e ciudă că iar sunt prost și-i dau drumul din brațe. - Stai, ia-ți și-o pernă, fă-te comod... Hopa sus! Mă ghemuiesc alături, o ating în treacăt pe un genunchi, Vasilache încurcat în sfori. - S-a cântat „Trandafir de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și ciudos... Ești inimă bună, da’ gura-i spurcată... ești la o răscruce și drumurile se-ncurcă... ești la o cărare care se-nfundă, se-arată-n drumu’ tău dușmani și pretini, îți vin vorbe rele și farmece... unu’ de roșu are ciudă pe tine... unu’ de negru are ochiu’ rău... hai să-ți ghicesc ce-o să-ți cadă la așternut, frumosule... hai să dea baba-n cărți, să-ntoarcă norocu’... hai să-ți ghicesc, să-ți dau cu ghiocu’, să-ți spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ghiocu’, să-ți spună baba ce ai... - Am pe dracu’! Ba am mai mulți, o cireadă... Vrei? Îi dau ieftin! - E cineva la inima ta, frumosule... o codană de verde, dar mai e și una de roșu care-ți poartă ciudă, ți s-arată drum, da’ îs farmece pe capu’ tău, ți-au legat cununiile... pune-un ban în mână la baba, nu te zgârci... să-ți dau busuioc descântat, să-ți meargă bine, să se-ntoarcă norocu’... dau cu ghiocu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tocmai mă întorceam după ea... - Și cleștii? Ați luat cleștii? - Aici sunt... - Și greutățile? Și pompele? Și fiolele? Și prelata? Și lanțurile? Cheile? Și oglinzile, toate? - S-a spart una, am scăpat-o alaltăieri noapte, mi-e al dracului de ciudă, dar e dusă de-acum... - Ah, asta nu e bine deloc... Ai strâns? - N-am mai avut cum, a spulberat-o vântul, s-a luat pe picioare... - Bine, de-acum asta e... - Asta e... Data viitoare... - Stop! Oprește! - Ce ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-i trecuse că Leonard Bîlbîie era atît de mult și atît de important pe cît s-a dovedit. Iar descoperirea a făcut-o prea tîrziu, atît de tîrziu, încît i-a venit să-și dea cu pumnii în cap de ciudă. Nu era nici o pagubă, era doar un afront personal și încă un afront de care nimeni în afară de el nu-și dădea seama. Descoperirea în legătură cu Leonard Bîlbîie nici nu era întreagă, ci numai ca un petec de cer văzut prin oblonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
evenimente majore care întreținuseră viața Vladiei o iarnă întreagă. În drum către Vila Katerina se gîndise și la asta, ce se va face de acum înainte, singur, fără companie, după plecarea prințului și după plecarea lui Leonarcl Bîlbîie? Îi era ciudă pe el că atît de ușor alăturase cele două personaje și mai ales pentru că atît de repede consimțise că amîndoi făceau parte din viața sa, dar drumul de la casa în care instalase postul pînă la Vilă era destul de scurt, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ajunge să spună că vinovați de hoții și tâlhării sînt polițiștii și jandarmii pentru că nu se lasă și pun mîna pe tâlhari. Dacă nu i-ar prinde, n-ar exista, după capul domnului colonel Stoicescu! A pufnit în rîs, a ciudă, apoi a tresărit simțind privirea întrebătoare a bătrîneilor. Ca să iasă din situație, nu voia să dea explicații și nici să supere, oricum, se zicea că-l chemaseră în ospeție și chiar îi făceau curte, a bătut ușurel cu degetul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
însă își petrecea orele vorbind cu copilul ei nenăscut, căruia probabil că încerca să-i umple capul și inima cu setea ei de sânge și răzbunare. Poate că Miti Matái ar trebui s-o lase aici, spuse Vetéa Pitó cu ciuda. S-o părăsească pe insula și să moară de inimă rea. Și dacă vin Te-Onó și-o găsesc? — Din partea mea, n-au decât s-o păstreze!... Ar fi periculos, remarcă senin prietenul lui. Nu numai pentru noi, ci pentru întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-ar bucura de aceeași atenție. Ai grijă ce vorbești, domnișoară, șuieră unchiul Dali, altfel o iei peste gură. În cinci minute să fii în pat! Luana o luă la fugă spre casă. Se aruncă pe un scaun, sufocată de ciudă. Amintindu-și cuvintele bunicii, "femeile te vor invidia", își spuse: "Foarte bine. Așa să fie, dar în seara asta va fi cum vreau eu!" Își schimbă rochița, își prinse părul în clame și pândi retragerea unchiului Dali în curtea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
obraz: "Ce ai, nene, de nu vii și la mine?" Bica tare ar fi avut poftă să râdă dacă ar fi putut. Acest zbucium nevinovat o înlăcrima iar îndărătnicia ginerelui de a nu intra în casa Luanei o umplea de ciudă. Disputa absurdă pe tema jucăriilor, între părinții Emei și Sanda, se desfășura, an de an, pe spinarea așteptărilor zadarnice ale fetiței. În a treia zi de Crăciun, Dan și Luana schimbau impresii la gura sobei. Din vorbă în vorbă băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Participantele își alegeau câte un nume de gimnastă care să le reprezinte. Pentru numele Nadiei se ducea un adevărat război pe care, din pricina glasului puternic și a forței cu care se lupta, Luana îl câștiga întotdeauna. Ema se zbârlea de ciudă, știind că numele celei mai mari gimnaste din lume trebuia să-l poarte Doinița, cea mai talentată dintre ele, elastică și pricepută, membră a cercului de gimnastică, care îi uimea pe toți cu ceea ce știa să facă. Sfoara, coșulețul, roata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
finețe. Râsul lor nu-ți sparge timpanele. Ies la plimbare numai însoțite iar când vor să traverseze strada îți întind delicat mâna, bătând din pleoape, roșind de emoție. Când... Vorbești de fete sau de gâște? i-o tăie Luana cu ciudă, simțind că Renar bate în direcția ei. Băiatul, plin de sine, nu catadicsi să-i răspundă. Când sunt invitate la o petrecere, vin îmbrăcate în bluzițe cu gulerașe de dantelă, elegante și finuțe, că ți-e milă să le atingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dansă numai cu ea. Cu gândul și inima la cel care nu voise să-i mai fie alături, Luana nu reuși să se bucure de atmosfera incendiară din jurul ei. O dată cu plecarea ultimului musafir, se aruncă în pat și plânse, de ciudă, disperare și de dor. Coșmarul începu încă din prima zi de școală a trimestrului doi. Rosti Seneg se lansă într-o acțiune hotărâtă de răzbunare. Atitudinea ostilă, împinsă până la extrem prin jigniri și amenințări la tot pasul, o aruncă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]