13,889 matches
-
de schimbătoare de la o zi la alta, atât de ciudată și unică în propriul ei fel de a fi ... Mi-au trebuit câteva luni să constat că femeia de care îmi legasem destinul, chipurile pentru întreaga viață, suferea de o ciudată și urâtă formă de dedublare de personalitate. Realizam, cu destulă tristețe de altfel, că destinul îmi pregătise o nouă surpriză. Și nu una dintre cele plăcute. Grea era crucea pe care trebuia s-o duc cu mine, demn și cu
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1430843781.html [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
cap, dar deodată m-am simțit înconjurat de 3-4 patrupede care probabil că râdeau cu ham-ham fiindcă-mi arătau toți dinții. Pentru prima dată firele mele de păr de pe cap s-au ridicat în sus și am avut clar sentimentul ciudat pe care detectorul l-a numit frică! Eram un pui de om cu mâinile goale, în costum de plajă. În urma acestei mulțimi de capete și picioare am zărit un trepied, ființă cu trei picioare, cu o cupolă de lână pe
PARADOXUL MODERNITATII IN CONTEXT RURAL de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Paradoxul_modernitatii_in_context_rural.html [Corola-blog/BlogPost/357197_a_358526]
-
deloc, cu alții La numărul de versuri cu rime-n terminații ! Nu pot cădea nicicum în transa unui vis, De-aceea, crede, ce urmează.... nici n-am scris ! ..................................................................................... FĂRĂ TITLU... Tare greu mai scriu câte-o poezie ! E un chin ciudat, dar.. dulce fior ! Când răsare versul după câte-un nor Strofa stă să moară și să-nvie ! Tare greu mai scriu poezie-ntreagă ! Doar frânturi de versuri mai pot face... Le sudez cu greu... să văd dacă-mi place Și
NU POT SCRIE LA... COMANDĂ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1441558109.html [Corola-blog/BlogPost/381889_a_383218]
-
oamenii pe care eu i-am întâlnit pe aceste meleaguri, o să citez din nou din cartea mea: “Trăiesc azi între oameni simpli care încearcă să mă înveselească atunci când sunt tristă sau plâng, îmi spun povești cu tâlc și fac gesturi ciudate încât și cea mai grea perdea de negură dispare iar când au ei vreo supărare vin la izvorul meu nesecat de hohote de râs și punem împreună pe fugă cei mai negri nori. Acești sărmani încercați de nevoi știu că
UN SALUT DIN VASLUI, DIN SUFLETUL MEU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1444897690.html [Corola-blog/BlogPost/372591_a_373920]
-
de senzația că eram pe punctul de a trece printr-o cumpănă, o cotitură extrem de importantă din viața mea de doi bani de până atunci. Ceasul meu cu cuc arăta orele opt fără un sfert. Mă trecu brusc un fior ciudat ! Pur și simplu simțeam nevoia unei plimbări cu mașina în afara orașului. Mărturisesc sincer că așa ceva nu mi se mai întâmplase la o asemenea oră matinală. Am accelerat puternic atunci când ultimele clădiri ale orașului au rămas în urma mea și m-am
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1471641279.html [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
deveni, în scurt timp, o povară aproape insuportabilă. În clipa aceea am zărit, la circa o sută de metri în față, obiectul acela rotund, strălucitor și zburător, după care îmi pierdui instantaneu cunoștința. Miracolul. ***************************** M-am trezit într-un aparat ciudat care zbura la mică înălțime deasupra unui oraș imens. Primul meu gând fugi către femeia pe care o luasem de pe autostradă, dacă se mai afla în zona mea de acțiune, dar am răsuflat ușurat văzând-o așezată acolo, într-un
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1471641279.html [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
dragul meu, trăiești și nu ne vom mai despărți vreodată ! Aș fi vrut s-o întreb unde mă aflu și ce se întâmplase cu mine, dar nu puteam să tulbur aceste momente unice din viața mea. Am coborât cu acel ciudat aparat zburător pe o platformă rotundă, care părea suspendată în aer fără niciun stâlp de susținere, sfidând în mod bizar cele mai elementare legi ale gravitației, excelând parcă într-o fizică nouă, necunoscută pentru mine. Am pătruns apoi într-o
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1471641279.html [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
poate de real și trăiam cu teama că - dintr-o clipă într-alta - mă voi trezi acasă, singur, fără femeia pe care știam acum că o adulam nebunește. Ocupat cu aceste gânduri, nu realizasem pentru început apariția a doi indivizi ciudați, înveșmântați parcă în folii din nailon, și care ne priveau sfidător. Prima care se smulse din calda mea îmbrățișare fu femeia. Țipă înspăimântată, privind îngrozită spre cei doi intruși. - Cunoști legile noastre, Adelaida, spuse unul dintre ei cu o voce
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1471641279.html [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
în galaxia exilaților ! Ne pare rău ... Deveniră amenințători și simții nevoia să protejez ființa angelică lipsită de apărare. În clipa în care mă repezeam înfuriat înspre ei ca un taifun nimicitor, cel mai apropiat scoase dintr-un buzunar un instrument ciudat pe care îl îndreptă către mine. O lumină orbitoare ... **************************** Strângeam în mâini volanul mașinii mele, simțind o ușoară amețeală urcând în mine, tulburându-mi vederea. Am aruncat o privire înspăimântată înspre locul din dreapta și am rămas extrem de îndurerat văzând locul
DRAGOSTEA UNEI ADELAIDE (SAU CUM TREBUIE SĂ PROCEDEZE O FEMEIE CARE NU ACCEPTĂ CAPITULAREA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1471641279.html [Corola-blog/BlogPost/379304_a_380633]
-
era un concert pe cât de rar pentru mine, pe atât de tămăduitor de trup și suflet. N-aș putea să spun cât am rămas în contemplare. Știu doar că, la un moment dat, urechile mele au surprins o tânguire prelungă, ciudată, ce părea apropiată. M-am ridicat și am pornit în urmărirea sunetului sfâșietor, împrăștiat în ecouri joase de-a lungul întregii păduri. Am descoperit curând sursa sunetului care mi-a întrerupt meditația. O mână de om, o fetiță, rezemată de
NICOLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1416449997.html [Corola-blog/BlogPost/376820_a_378149]
-
mine, ca un copil bezmetec. Visat-am la iubiri de pescăruși, ce-n zări se pierd, Azi singură-s pe drum, îngândurată merg. La pieptu-ți ieri mă protejai, sub minunata-ți aura, Lăsatu-m-ai ca pe o cârpă, o ciudată centaură. Referință Bibliografică: Centaura / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1879, Anul VI, 22 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
CENTAURA de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/maria_cristina_parvu_1456148315.html [Corola-blog/BlogPost/370674_a_372003]
-
gusturi din lume, pentru mine toată brânza e la fel: n-are gust. Mmmm!!...E sărată!...Mmmm !!...E prea moale!...Mmmm !!...E prea slabă!...Mmmm Jocul ăsta are până la urmă un final, drept pentru care aplic aceeași tactică punând întrebări ciudate și ies de la brânzeturi țopăind cu sacoșa plină de telemea grasă, bine scursă și ieftină. La un magazin cu preparate din carne am cerut salam de toamnă cu eticheta din vară și mi s-a adus un salam deundeva din
CÂT DE PIAŢĂ-I PIAŢA MARE ? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 by http://confluente.ro/Cat_de_piata_i_piata_mare_lica_barbu_1328290714.html [Corola-blog/BlogPost/342128_a_343457]
-
Nici vorbă să găsim vreun crater sau vreo urmă de pârjol. Eram epuizați după atâtea ceasuri de drum și de căutări! Aveam acum destule motive să consider că m-am înșelat, că ipotezele mele au dat greș, că cine știe ce reflecție ciudată îmi dăduse impresia unei lumini pe stânca aceea. Și chiar mă pregăteam să-i zic lui Mihăiță să ne întoarcem. Numai că, în acel moment mi-a apărut în fața ochilor imaginea neînchipuit de frumoasă a Adelinei, fapt care m-a
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1465885267.html [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
am ajuns în dreptul unei văgăuni, ca o groapă adâncă peste care era răsturnat un copac. Groapa aceea mi s-a părut suspectă: crengile de deasupra ei erau ofilite, rupte în multe bucăți, iar pereții, nu se știe de ce, aveau o ciudată culoare verzuie, parcă ar fi fost din frunze. Privind mai atent am văzut că ceva sub forma unor raze verzi țâșnea în sus din fundul gropii. (va urma) Referință Bibliografică: Puterea razei albasre (5b) / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorel_darie_1465885267.html [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
-l admiraseră tăcuți începuseră să plece, schimbând impresii, unii științifice, alții referitoare la posibilitatea unor prevestiri, iar majoritatea cu privire la măreția, la frumusețea fenomenului în sine. Emanuela plecă spre casă agale, cu gânduri multe zburându-i către întâmplările acelei zile. „Ce ciudată este viața!”..., își spuse, trecând în revistă toate evenimentele. “Fetița, scumpa mea Daniela, cât de schimbată, cât de frumoasă, în doar câteva zile! Doar voioșia i-a rămas aceiași. Dumnezeu a avut grijă să o hărăzească cu acest dar al
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1430854804.html [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
chiar ...interesant. Și, de ce nu..., un bărbat agreabil și chiar frumos. Ce spun eu? Ce treabă am eu cu asta? Da, bine! Frumos-frumos, dar băgăreț! M-a iritat. Prea multe dorea să știe despre viața mea și avea un fel ciudat de a pune întrebările privindu-mă și..., inflexiunile vocii... Gata, Emanuela! Ai luat-o razna. Poate ți s-a părut. De când a plecat Adrian, ai prostul obicei de a fi în gardă tot timpul. Ți se pare că toți bărbații
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1430854804.html [Corola-blog/BlogPost/379722_a_381051]
-
s-a înșelat crezând că îi poartă ori că îi purtase ranchiună în vreun fel sau altul. Să fi încercat doar, să-i dea un avertisment? Rămas singur în compartiment, după coborârea venerabilei doamne, Albert a fost cuprins de o ciudată stare ; un amestec de rumoare, contrarieri, zădărnicie și hotărâre. Îi era aproape imposibil să creadă că prezența celei care îl tulburase atât de profund fusese reală. Primise parcă, un mesaj de dincolo de viață. Până acum, realizase, cât de cât, că
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1473849178.html [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
servit masa întâi bărbații, și de-abia când au terminat, au fost servite femeile. Un vas mare, cu un fel de ciorbă, era așezat în mijlocul încăperii, și din el au mâncat cele șapte femei prezente. Felul doi era o combinație ciudată: un soi de pilaf cu dulceață. Asta n-a fost chiar așa de rău, că putea să servească fiecare din acel vas, cu o furculiță- îmi spunea râzând doamna Stănilă. Probabil, în timpul mesei și-o fi amintit cum sunt nunțile
LUCIANA STĂNILĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 by http://confluente.ro/O_fiica_a_sebesului_de_sus_doctor_in_stiinte_medicale_pe_meridianele_lumii_luciana_stanila.html [Corola-blog/BlogPost/355686_a_357015]
-
cu trăsături asiatice îl luă de mână, îl privi adânc. Zâmbindu-i îi spuse: - De când te-aștept, Chanchala Sarvaga, tu știi asta, privește și-ncet vei recunoaște totul de când ai plecat de Acasă. Bucură-te de această călătorie prin timp! Ciudată senzație de liniște, un sentiment de pace interioară și încetinire a curgerii timpului! Ce ciudat, își aminti numele fetei, Shanti Ramya! Din văzduh se apropie, plutind inefabil, o pajură de o rară frumusețe. Pasărea Phoenix, cu aripi învăluite într-un
FATA DIN VIS de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1462369992.html [Corola-blog/BlogPost/376519_a_377848]
-
asta. Iubesc această stare de a lăsa la o parte a aspectelor neesențiale. Trăind în întregime la nivel de instinct, de intuiție, de grija, a ceea ce este necesar pentru supraviețuire, nu doar pentru mine, ci pentru întregul grup. Se desfasoara ciudate universuri paralele. Unele case sunt intre-o ruină completă, altele au rufe la uscat la soare! Oamenii se aliniază la cozi pentru mâncare sau apă, iar câțiva își plimba câinele! Toate se întâmplă în același timp. O altă amprenta a
MESAJ DIN JAPONIA de SURSĂ NEPRECIZATĂ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 by http://confluente.ro/Mesaj_din_japonia.html [Corola-blog/BlogPost/341694_a_343023]
-
Domnului ! Așternusem pe hârtie mai demult câteva gânduri, privind în paralel locul unde mă aflam eu, Cugir, și Pitești, unde se aflau părinții și fratele meu și unde dezastrul s-a simțit mai tare. Toate reacțiile noastre ulterioare , uneori mai ciudate, toate neconcordanțele și nereușitele vieții, le puneam românește pe seama cutremurului. „Asta de la cutremur ți se trage„ sau „Ai rămas așa de la cutremur...„ Chiar și poezia și-a întors fața spre calvarul existențial, potențându-l pe trepte tot mai joase vibrațional
DESPRE LIRISMUL CUANTIC. SCRIERE REFLEXIVĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 by http://confluente.ro/florica_patan_1488797991.html [Corola-blog/BlogPost/368777_a_370106]
-
în transformarea sa în bărbat, cu o cadență tipică basmelor. O poveste savuroasă, inedită ce parcurge timpul și spațiul la fel de mult ca protagonistul său. Povestea vine tocmai din România și i-au luat 138 de ani să ajungă la New York. Ciudată, misterioasă, romantică, periculos de amuzantă atunci când nu e macabră și suprarealistă, Povestea lui Harap-Alb a lui Ion Creangă este, pur și simplu, o nestemată a folclorului românesc, dar de care se poate bucura oricine a descoperit că nu-i tocmai
„Povestea lui Harap-Alb“, montată la New York de către doi români by http://www.zilesinopti.ro/articole/9832/povestea-lui-harap-alb-montata-la-new-york-de-catre-doi-romani [Corola-blog/BlogPost/96601_a_97893]
-
Ordin, unde s-a dovedit a fi fost fără milă pe câmpul de bătaie, călugăr smerit în mănăstire; vrăjmaș de moarte dușmanilor lui Hristos și de o bunătate fără margini față de soldații din subordine”. Mărțina, transpusa în trecut, trăiește senzații ciudate alături de acest cavalet cruciat, întors din istorie, pe care ea îl primește cu dragoste în mintea, sufletul și ființă ei, sensibilizate de boală și de imaginația bogată cu care a fost înzestrata. Senzațiile sunt atat de vii și de clare
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Taina_leoaica_flamanda_care_da_tarcoale_recenzie_la_romanul_melaniei_cuc_vara_leoaicei_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
devin foarte puternice, de parcă evenimentele s-ar fi întâmplat în momentul acela. Sugestia întregului stelaj epic la Melania Cuc trimite la destinul creatorului, al artistului de cursă lungă, al consumatorului de artă care poate părea în ochii contemporanilor un om ciudat, cu totul diferit de ceilalți. Conacul în care își trăiește ultimele zile boieroaica centenara Olga Sâmbure, și el în paragină, reflectă perfect starea bătrânei și a umbrelor trecutului pe care ea, cu disperare le cheamă în fața Craiului de Ghinda sosit
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Taina_leoaica_flamanda_care_da_tarcoale_recenzie_la_romanul_melaniei_cuc_vara_leoaicei_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356921_a_358250]
-
mobila învechită, încremenită într-un timp demult trecut. Să fi avut dulapul de bucătărie făcut din lemn masiv, o jumătate de secol? Dealtfel și mama știa să își păstreze cu grijă lucrurile. - Mi-e sete - spuse Eliza, cuprinsă de o ciudată oboseală. Mai este ceai? - Nu, nici n-am făcut, răspunse mama. Uite, am suc de portocale, nu vrei? - Ei, suc de portocale! Parcă nu știi mamă, că doar chimicale sunt în el. De ce bei așa ceva? ...Acum când ești bolnavă, exact
CEASCA DE CEAI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ceasca_de_ceai_tania_nicolescu_1358626587.html [Corola-blog/BlogPost/342403_a_343732]