8,186 matches
-
în plămîni, se respira, se gusta, îți treceai limba peste membrana ei transparentă, o lingeai, o înghițeai... Ajungeam tîrziu în odaia mea, mă așezam obosit la masă și îmi notam într-un carnet gros ce-mi părea că era mai ciudat în aceste călătorii: întîlnirile neașteptate, cutremurătoare (mai întîlneam îngeri la vremea aceea!... nepedepsit de dînșii...), florile cărnoase, cu tije unduite, agățătoare... prăfuite sau incredibil de fragede, de pline de miez, îmbrățișînd cîte un burlan ruginit... pata de păcură căzută pe
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
dinspre ăntinderile de la marginea orașului, mirosul ierbii și al pămăntului reavăn. Din turnul bisericii, Gheran ăi făcu semn cu măna domnișoarei Ana... De acolo, de sus, de unde se afla el, se vedea asfaltul ud - ăn timpul nopții plouase - albăstrui, lucind ciudat ăn lumina tulbure dinaintea răsăritului. Fericit și plin de ăncredere, Gheran ăncepu să meargă pe sărmă...(s.n.) De ce? Acum, recitind, mă găndesc că ar fi trebuit să se oprească aici. Prăbușirea, se subănțelege, e așteptată, nu mai era necesară descrierea
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
la acea fără doar și poate dramatică renunțare a lui Norman Manea la ingineria care îi asigura o existență aproape lipsită de griji, în favoarea uneia în care grija stă călare pe șapte cai, gestul mi se pare cu atât mai ciudat cu cât știu că pentru cei mai mulți ingineri, scriitorul nu este mai mult decât un clovn al cuvintelor. Într-o viață de om, am cunoscut semeni de origine divină, de origine animală, vegetală, minerală sau numai umbrele lor și mi s-
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
știu și că există inși care o duc foarte rău și în Paradis, tocmai pentru că acolo li se împlinesc toate dorințele. Ce minunată poate fi o țară în care oamenii nu au altă obligație decât aceea de a fi fericiți! Ciudat este însă că, deși acest teritoriu nu poate exista în afara lumii, el nu este de găsit pe Pământ, nici măcar în America. Acum vreo treizeci de ani, poate că aș fi exclamat și eu ca Maria Banuș: "ție îți vorbesc, America
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
deși-l repetasem, vorbind, de mii de ori, sau îl citisem, nu avea nimic neobișnuit. Și deodată, n-am înțeles nici acum de ce acest cuvînt mi se “releva”, îl “vedeam”, îl “auzeam” pentru prima dată altfel, neobișnuit de proaspăt, de ciudat, de străin parcă de limbajul meu de om. Parcă l-ar fi șoptit, cu gura lui “virginală”, un înger sosit anume pentru asta lîngă urechea și sufletul meu. Și de la acest cuvînt orbitor, nemaiîntîlnit (deși-l întîlnisem pînă atunci de
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
durere a împlinit un rol anume. Recapăt libertatea față de "societăți ", mă regăsesc, redevin singur în fața lui Dumnezeu " (21 ianuarie 1945); Mizeriile aceste spirituale și mentale în care mă zbat mă împiedică să lucrez, să scriu, să iau note. Dar e ciudat căt de lucid sănt uneori... Mă întorc în lume din ce în ce mai pesimist și totuși cu o nouă, nebunească speranță " (11 aprilie 1945); M-am așezat la birou și am reănceput lucrul. Aud din nou zgomotele orașului, după 7 luni în care
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
volumul acela scos de Academie în care-s trecut la debutanți! Aveam 50 de lei pregătiți și deodată, mi-am zis că mai bine-i dau pe votcă decît pe bîzdîgania respectivă. Numai că, acum, doresc s-o cumpăr iar! Ciudat, pînă și data nașterii e greșită! Textul lui Mecu (!!!) nu l-am citit. Preferam să fi explodat și eu liric, ce naiba! Mult prea trist sînt în ultima vreme ca să pot zburda, cum mi-ar place, printre citate. Postul Tamarei Nikolaevna
Și trece, trece, trece timpul ca o trăsurică... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13002_a_14327]
-
pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stîlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții. Am observat ceva ciudat. De cîte ori mă reîntorc de undeva în Iași, femeile de aici mi se par mai frumoase ca oriunde! Mă înșel? Au o senzualitate aparte, o complicitate-n toate ale lor văzute și nevăzute cu sufletul meu, un comerț clandestin
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
tacurile frecate pe vîrf cu cretă!) n-aș reuși, ticluind mereu, mereu, pentru personajele mele dragi, cafeloaie, cafeluțe, n-aș reuși zic, să scriu permanent? Mă gîndesc la Caragiale! Poate că scria în draci din cauza berăriei pe care o patrona! * Ciudat! A scrie în draci! De ce nu, a scrie în îngeri? Nimic nu-i inventat! Pe la 2-3 ani am locuit la Curtea de Argeș, la un unchi de-al meu care avea o cafenea cu două mese de biliard! Acolo m-am îndrăgostit
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
excelentele lui Scrisori către un tânăr romancier. Să zicem așadar numai atât că lumea lui Daniel Dragomirescu este una adevărată, concretă, deloc idealizată, și că uneori ai impresia că a fost deschisă cu scalpelul, nu descrisă cu eterna pană; însă, ciudat, nici urmă de naturalism nu se strecoară în paginile ei. Autorul care de curând ne-a dăruit un studiu despre universul romanesc al lui Liviu Rebreanu se distanțează politicos dar ferm de “păcatele” naturaliste ale înaintașului, reala lui vocație a
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
mai hazardate. Este, avea să-mi spună într-un tîrziu, este mai mult decît o boală. Învățați din care-mi citea epuizat și al căror nume îmi sunau ba grecești, ba etrusce, ziceau că poate fi vorba de un blestem. Ciudat rămîne faptul că savanți de un agnosticism feroce dădeau aceeași explicație bolii pentru care nu puteau găsi nici o altă dezlegare rațională. Vin încet, vin ca un murmur. Prefăceți-vă că mă auziți. "No way, Jose! No way!" Stau pe marginea ascuțită
POEZIE by Dorin Tudoran () [Corola-journal/Imaginative/13980_a_15305]
-
sadovenian, Ion Mihalache, avea să dispară în închisoarea de la Râmnicul Sărat, după un deceniu și jumătate de detenție: "Un ministru al agriculturii, fost învățător și personalitate proeminentă în partidul național țărănesc al lui Iuliu Maniu, a recurs la un mijloc ciudat pentru ridicarea tehnică a agriculturii țăranilor. Nu putea trimite poporului agricultori calificați, nu-i putea da pământ îndestulător, nici unelte ieftine, nici prețuri bune pentru puținele lui produse. A adresat plugarilor de pretutindeni șase scrisori prin gazetele timpului, socotind că
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
într-un om! Mă întreb și-acum: ați primit oare prima mea scrisoare pentru dumneavoastră? Apăruse cronica la Versuri în R.l. Nu vă știam adresa. Am trimis plicul, cu foaia pe care cred că erau trei-patru rînduri, la redacție. Ce ciudat. Doar cu ziarul în mînă, uitîndu-mă, nu exagerez, ceasuri întregi la pagină, nu citind-o, m-am simțit "scriitor"! A fost ca o investitură, ca o spadă lăsată pe umărul meu. Parcă țin minte că asta v-am și scris
Voi începe să-mi amintesc c-am fost și poet by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14164_a_15489]
-
fost o idee mai bună să fi apărut pe casetă ori compact disc, în lectura autorului. În fața microfonului Societății Române de Radiodifuziune (S.R.R.), prin 1935, Mircea Eliade observa că oamenii se ocupă prea puțin cu aspectele fundamentale ale vieții: "Este ciudat cât de puțin se interesează oamenii de lucrurile esențiale..." Această mărturisire, în care se simte pulsul febrilității întregii generații din care făcea parte și al cărei "șef" era considerat, are rolul de a stabili, în mod indirect, liniile generale, intențiile
LECTURI LA ZI by Cristian Măgura () [Corola-journal/Imaginative/14273_a_15598]
-
briza mării îi ciufulea buclele și o făcea să se înfioare ușor - i s-a oferit apă și i s-a împrospătat machiajul. Între timp privirea lui Gwyneth a dat peste noi, grupul de admiratori (în majoritate femei, nu-i ciudat?) care ne adunasem jos la grilaj și minunea s-a întîmplat: ea ne-a zîmbit, nouă și numai nouă, și ne-a făcut cu mîna, cu un gest extrem de caracteristic, cu mici mișcări ușor sîngace și timide... În librării, de
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
-Cine-a zis asta? se interesează nea Vasile. -Marx! răspunde domnul Munteanu. -Un deștept ! Și așa e toată cartea, lămurește Sergiu. -Aha! Mai învață, Sergiule, mai vezi și tu ce-i cu vaginul rece... -Ferească Dumnezeu! se apără Sergiu. Oricît de ciudat ar părea, jurnalul Tiei Șerbănescu s-a născut dintr-o acută lipsă de timp, și nu din risipă de ore libere, cum se întîmplă uneori. Nu e nici un paradox: în loc să elaboreze, cum intenționa, un roman despre "o femeie în vîrstă
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
Premiul Uniunii Scriitorilor, poezie, 1999; Premiul ASPRO, poezie, 1999; Premiul special "Virgil Mazilescu", Corabia, 2001. Prezentă cu traduceri în reviste și antologii în Anglia, Germania, S.U.A., Suedia, Ungaria, Rusia, Polonia. Nicolae Manolescu Mi-e teamă de tine, aprilie!" Acest vers ciudat din Elegia V s-a dovedit premonitor: Mariana Marin a plecat dintre noi, pe neașteptate, în ultima zi din martie. N-a mai apucat luna de care se temea. Tocmai împlinise 47 de ani. Era bolnavă, dar nu se plîngea
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
1955 și 1957, reluat în 1959, romanul Oameni și Umbre a apărut într-o versiune prescurtată în 1996 și a văzut lumina tiparului în integralitatea sa abia acum, în 2003, la aproape o jumătate de secol după ce a fost terminat. Ciudat destinul acestei capodopere de tinerețe a lui Alexandru George (născut în 1930), al acestei împliniri de seamă a romanului românesc, încă departe de a fi recunoscută ca atare de critica literară și de publicul cititor. Cînd o scria, autorul avea
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
acțiunea unei vrăji: "Colina se ridica mereu, se umfla ca o bășică uriașă; pământul se legăna; se lăsa în jos; se scufunda. Vasile Catrina se scutură și porni înainte plin de mânie: "Ei! Ce, m-au găsit dracii?!..."". Un moșneag ciudat îi iese în cale, ivit ca din senin, întâlnirea amplificându-i eroului spaima, starea de angoasă. În Amiază de vară același aer halucinant și aceeași ciudățenie a întâmplării cu mașina de cusut care lucrează singură. Întâmplarea celor două cumetre care
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
citire (adică de relectură reflexivă, critică, atentă, cu lupa, focalizată pe amănunt) e să fac o plimbare intertextuală în sens cronologic invers în opera lui Mateiu Caragiale, pornind de la Craii de Curtea-Veche pentru a străbate textul atît de poetic, de ciudat, de tainic la puterea a doua al nuvelei Remember. Reamintesc în grabă că Remember e prima operă publicată în volum a lui Mateiu Caragiale (la editura "Cultura Națională" în 1924, după apariția în Viața românească în 1922); iar romanul Craii
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
mărunt și rece. În ziua de optsprezece pîndarii zăriră dușmanul. Se apropia tatonînd, în șiruri răzlețe peste ponoarele negre. Românii traseră primii. Surprinși, nemții se culcară la pămînt cu mantalele lor lungi peste care se încrucișau tot felul de curele. Ciudat era că aceste curele nu-i stînjeneau ci părea să le folosească. Apoi o luară la fugă înapoi. Tocurile scîlciate ale cizmelor li se înfundau adînc în țărîna lipicioasă. Dispărură din vedere, adăpostindu-se în spatele tunurilor lor de cîmp. În
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
China?) fusese văzut cum îi redase unei bolnave de corea suficientă energie pentru ca ea să poată pleca acasă pe propriile picioare ... iar el să fie scos pe targă și dus acasă cu ambulanța, să se "reîncarce". Revenind la geamătul-strigăt "Uooommm!", ciudat era că se auzea până și consoana lichidă "m", tot mai încet, dar tot mai îngroșat, până dispărea în perdeaua de infrasunete. Bunica Grigoriței și a Petrei - puternică femeie, de vreme ce a rezistat condiției de "mamă de criminal de război, executat
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
s-au desfășurat în sânul sau sub patronajul Academiei Române. Mi se pare deci anormal să se tăgăduiască dreptul celui mai înalt for științific și cultural al țării de a legifera în materie de ortografie. Faptul se arătă cu atat mai ciudat cu cat normele modificate în 1953 au fost adoptate printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri, semnată de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Adică un guvern de semianalfabeți (vicepreședinți ai Consiliului de Miniștri în 1953 erau Chivu Stoica și Al. Moghioroș) este mai
Scrisoarea a patra by Victor Iancu () [Corola-journal/Imaginative/14722_a_16047]
-
era Număr și Linie. Coridorul Toți vorbesc românește, firmele sunt scrise în limba română, chiar și stațiile metroului: Orașul Vechi, Piața Cetățenească, Crângul Cerbului. Și, iată: Gunilla mă întâmpină cu "Bună ziua! Ce mai faci?" - și nu mi se pare deloc ciudat. Vorbim aceeași limbă, suntem de același sânge, deși ne despart peste două mii de kilometri. E o nedreptate istorică! De ce să trăim aici izolați, ca pe o insulă, departe de centrul nostru? Avem tot dreptul, un drept istoric, dreptul internațional, să
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
lumineze de ziuă și ninge. Insula Liding abia se mai zărește. May O chema May. Nume de primăvară târzie. Avea priviri albastre, năsuc în vânt și buze de carne și fruct. Era înaltă, sinceră și subțire, dar amintirile ei sunau ciudat. Avea un copil lăsat în Finlanda și un iubit rătăcit pe ocean. Era mândră, încercată și liberă; dormise cu droguri, se trezise în frig. Se pierduse în Londra, se regăsise la Roma, trecuse prin lume, prin ciur și dârmon. Avea
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]