797 matches
-
Meseria lui Dumnezeu este creația. Costel Zăgan , Inventeme * Raiul este umbra lui Dumnezeu. Costel Zăgan , Inventeme * E nemaipomenit să știi că Dumnezeu este oricând la dispoziția rugăciunii tale! Costel Zăgan , Inventeme * Cântecul flămând al privighetorii Zău din palma lui Dumnezeu ciugulește chiar sufletul meu Costel Zăgan ,DISTIHURI REBELE * Înălțare la inimă Liniște Dumnezeu se roagă în noi Costel Zăgan , Poeme infracționale Ca și Dumnezeu, mama trebuie iubită necondiționat. Costel Zăgan din Inventeme * Rugăciunea este feed-back-ul lui Dumnezeu: rana care (mă) îngenunchează
DESPRE DUMNEZEU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364024_a_365353]
-
precum celebra fabulă cu greierele și furnica, sau nu mai puțin cunoscuta poveste din ”Bătrânul și marea”. Și aici intervine povestea adevarată: având nevoie de un pește descărnat, a atârnat în pădure câțiva crapi grași, pe ideea că păsările vor ciuguli totul, exceptând scheletul. Numai că revenind după o vreme în pădure, a întâlnit un silvicultor speriat, convins că pădurea e blestemată, din moment ce cresc pești în copaci.” Natură, poveste, suflet, polimeri... Artistul din Beiușul Bihorului și Holonul Țării Sfinte a imortalizat
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
omenia și libertatea. Cei nouă tineri, surprinși în refugiul „Diana”, începură coborârea de pe culme; erau încadrați de armata de hiene și mergeau sub amenințarea armelor de foc. Muntele părea o pasăre ce obosise să se mai înalțe spre piscuri ca să ciugulească firimituri din fruntea cerului. Adrian gândea că jos nu există zbor; că sunt păsări cu aripi frânte de paturile armelor mânuite cu cruzime de purtătorii uniformelor albastre. La poalele muntelui îi așteptau mai multe dube să-i ducă la sediul
IADUL OAMENILOR de LILIANA TIREL în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362861_a_364190]
-
fabula cu „Greierele și furnica”, sau nu mai puțin cunoscută poveste din „Bătrânul și marea”. Și aici intervine povestea adevărată: având nevoie de un pește descărnat, a atârnat în pădure câțiva crapi grași, pe ideea că furnicile sau păsările vor ciuguli totul, exceptând scheletul. Numai că revenind după o vreme în pădure, a întâlnit un silvicultor speriat, convins că pădurea e blestemată, din moment ce cresc pești în copaci. Interesantă este și „Floarea lui Ceaușescu” - cadoul pregătit la cererea comitetului regional Bihor pentru
BANCA DE AMINTIRI A LUI GEORGE GOLDHAMMER de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362879_a_364208]
-
importantă mărturie a morții sale: „Pasărea cu clonț de rubin / S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat. / Nu mai pot s-o mângâi. / M-a strivit, / Pasărea cu clonț de rubin, / Iar mâine Puii păsării cu clonț de rubin, / Ciugulind prin țărână, / Vor găsi poate / Urmele poetului Nicolae Labiș / Care va rămâne o amintire frumoasă...” Despre acele zile de coșmar, vorbește sora lui Lae (așa îi spuneau prietenii și cei din familie) - Margareta Labiș: „Anunțat telegrafic, tata a venit imediat
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
multe obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung. Când ajungeam noi la vie pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Incepeam paza așa de devreme să alung graurii care ciuguleau boabele date în pârgă. Săpa tata spre drum în capătul lotului, o groapă peste care construia din lemne de salcâm o formă de piramidă, pe care punea niște crengi și peste ele paie de grâu apoi cartonul asfaltat, fixat cu
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
că la capete trebuia să fac un ocol mai mare ca să pot reintra pe brazdă pe partea cealaltă a lotului. Așa îmi petreceam vara în mijlocul naturii, luptându-mă cu graurii care se așezau în stoluri peste butucii de vie să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam printre butuci cuiburi de iepuri de câmp care aveau puii la umbra și adăpostul viței. Sâmbăta când era cerul senin, scoteam albia mare din lemn de tei, o umpleam cu apă și o
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
și cu trei picioare, cești minuscule și turnau mereu cafea din ibric sau se serveau între ele cu rahat și apă. Casele tătărești erau parcă niște bordeie mai mari, cu acoperișurile lor de pământ pe care se urcau curcile să ciugulească iarba. Cel mai mult la tătari le plăcea să crească curci. Aveau cu zecile, chiar dacă se creșteau foarte greu. Ei au intrat primii în ceape la înființarea lui din 1949. Ei și cei care nu aveau după ce bea apă de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
și dacă ar fi fost oarbă! Era pasiune! Se desprinse ușor: - Mi-e sete! - Să te întorci, auzi? La masă, prietena lui Marcel povestea cu alte două fete. Îi zâmbi din nou, amabilă. O, Doamne! Totuși, ea se simțea bine! Ciuguli câte ceva de pe masă, surprinzător, făcându-i plăcere să simtă aromele pe cerul gurii. Uitase ce plăcut e să mănânci! Apăru Marcel, mustrând-o din priviri, cu toate că luă loc lângă prietena lui. Dora se ridică de la msaă și se întoarse în
REVELION de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362406_a_363735]
-
același timp, utilizează cuvântul pentru a-și țese „ pânză la un război arhaic “, în așteptarea unui Ulise : „ sunt doar o anacruz-a penelopei “ ( Sau ), care să-i sfărâme lanțurile cu care e legată simbolic de vârful muntelui, în timp ce vulturul prometeic îi ciugulește versul : „ de ce / mie / nu mi se regenerează versul / ciugulit de vultur “ ( Aș vrea ). Pe de altă parte, cuvantul și-a pierdut din puterea sa inițială, aceea de a institui realul, însă nu în sensul unor necuvinte, ci în sensul unei
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
la un război arhaic “, în așteptarea unui Ulise : „ sunt doar o anacruz-a penelopei “ ( Sau ), care să-i sfărâme lanțurile cu care e legată simbolic de vârful muntelui, în timp ce vulturul prometeic îi ciugulește versul : „ de ce / mie / nu mi se regenerează versul / ciugulit de vultur “ ( Aș vrea ). Pe de altă parte, cuvantul și-a pierdut din puterea sa inițială, aceea de a institui realul, însă nu în sensul unor necuvinte, ci în sensul unei pierderi a transcendentalului, a unei demitizări. Cuvintele se umilesc
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
2011 Toate Articolele Autorului Vacanța mare! Iubesc dintotdeauna vacanța mare! E vremea când viața are alt ritm. În casa părinților mei, la vremea asta, de călduri toride, aveam un program fix: dimineața, dădeam drumul la păsări. În ordine: întâi gâștele...ciuguleau ceva și zburau. Le mai vedeam seara, dacă în Timișul Mort (un braț al Timișului, ce se prelungea până la capătul grădinii noastre) era apă. De era secetă, mai veneau de 2-3 ori pe zi, acasă. Urmau rațele. Favoritele mele! Cu
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
său, un bogat ciorchine de oameni. Observând cum stau lucrurile, am rămas cuminte, prin alte părți ale salonului, mai ales pe lângă masa bogat încărcată cu bucate alese. Mă duceam ca să am de unde veni din nou, la masă, și să mai ciugulesc un sanviș mic cu salmon, o tartă cu icre de manciuria, o feliuță de „paștida” fină... Intr-un relativ timp târziu, spațiul a devenit mai vizibil, unii s-au retras discret, cei mai serioși încă se-nvârteu pe la „bufetul” ușor devastat
AURORA BOREALĂ, ÎNTR-O SEARĂ LA CLUJ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367711_a_369040]
-
alăturat stolului ce plutea elegant pe luciul mării, apoi după ce toate lebedele l-au înconjurat și s-au bucurat gălăgios de venirea lui, puiul a părăsit cârdul și s-a întors la mal, la picioarele lui Nicolae și ale cățelușei, ciugulindu-i, de pantalon pe bărbat și de lăbuțe pe Molda. A ridicat gâtul și l-a scuturat în aer cu bucurie. Nicolae a înțeles mesajul: vor rămâne prieteni pentru totdeauna. În momentul când Ghețuș a plecat din nou spre apa
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
i dau de mâncare lui Miki, câinele lup, și la cele câteva animale pe care le adunasem pe lângă casă: un purcel, trei curcani și zece găini care făceau ouă. Pichirile cloncăneau prin copaci pândind plecarea mea pentru a coborî să ciugulească boabele de porumb și de grâu. Am tras zăvorul la camera din spatele casei, care ținea loc de magazie și unde aveam două damigene cu vin, o cunună de ceapă, un borcan cu murături și un bidon cu varză murată, câteva
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
dune uriașe spulberate la Nord de-o Cetatea-n ruină O altă zi, o altă noapte În maquis arțari se-afundau la mal tulburat Abalone absconse în nisipuri albastre Sfere din lemn chinuit erau reazem și țintă ibisului conturat care-absent ciugulea în șorțul de frunze Bolți sprijineau dune pe plajă la porți de Cetate lunară O altă zi dinaintea turnurilor, o altă noapte De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Bancuri de umbre Îngrămădeală de oameni Sporovăială printre mormane
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
la Biblioteca Politehnicii, unde am fost primiți cu amabilitate. Iar pe o masă dintr-o cofetărie din centru am scris poezia de mai jos: Dimineață după dimineață Orașul mestecă gânditor străzile ce păstrează urma călcâiului tău. Guguștucii vin la ferestre ciugulind cea mai rămas după atâtea gânduri risipite ... doi nuci joacă tenis cu semințele în spatele curții îmbâcsită cu iluzii stau după ușa dimineții ca motanul ce-și pândește pasărea și mă simt gardianul care și-a uitat zâmbetul dincolo de gratii dimineață
TIMIŞOARA, ORAŞUL MULTICULTURAL ŞI LIANTUL CONVIEŢUIRII PAŞNICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349406_a_350735]
-
cu gustări calde pe care surprinzătorul ministru care totuși nu cântărea mai mult decât un măgar mic îl atacase deja în forță. Dispăreau buletele de cașcaval sau delicații cârnăciori din carne de căprioară mai ceva ca aruncate într-o hazna. Ciuguli și el câte ceva din ce mai scăpa printre degetele unchiului și se amărî din nou deși delicioasele produse erau dincolo de orice critică. - Bă, da’ ceva udeală, nu mai e! Pă, hai, bă, că dacă știam aduceam io dă la biro
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
că la capete trebuia să fac un ocol mai mare ca să pot reintra pe brazdă pe partea cealaltă a lotului. Așa îmi petreceam vara în mijlocul naturii, luptându-mă cu graurii care se așezau în stoluri peste butucii de vie să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam printre butuci cuiburi de iepuri de câmp care aveau puii la umbra și adăpostul viței. Sâmbăta când era cerul senin, scoteam albia mare din lemn de tei, o umpleam cu apă și o
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
și cu trei picioare, cești minuscule și turnau mereu cafea din ibric sau se serveau între ele cu rahat și apă. Casele tătărești erau parcă niște bordeie mai mari, cu acoperișurile lor de pământ pe care se urcau curcile să ciugulească iarba. Cel mai mult la tătari le plăcea să crească curci. Aveau cu zecile, chiar dacă se creșteau foarte greu. Ei au intrat primii în ceape la înființarea lui din 1949. Ei și cei care nu aveau după ce bea apă de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
iubire, nu tu sex, dar în rest totul. Și slavă Domnului eram inocenți. Nici unul dintre noi nu făcuse începutul. Totuși ne uitam cu jind, pe gaura cheii, la ce făcea Mândreci, farmacistul angajat, cu prospăturile pe care mai zilnic le ciugulea în dormitorul său de la etaj. Amândoi, pe rând. Lucica s-a speriat chiar când a zărit mărimea organului (de partid) întrebând „Cu el o înțeapă? N-o doare? Îmi reamintesc o „poveste” spusă poate cu „tendință” de doamna Marcovici administratoarea
IUBIREA !? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348047_a_349376]
-
După ploaia din ajun, toate strălucesc acum! O ciupercă, albă toată, printre fire verzi înoată. Prin mirosul de rășină, printre crengile de pin, Veverițe se strecoară ușurele ca un fulg! Păpădia și-a deschis iar bănuțul său aprins! Vrăbiuțe gureșe ciugulesc un arbore. Mierla cântă a-nviere și a‘’bună revedere!’’ Iar sticletele pe-o creangă jură că i-a picat dragă! Stropi de rouă și de ploaie, stropi de dragoste bălaie Hrănesc firele de iarbă și pe flori s-au
POEME DESUETE GRAVATE IN SUFLET de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348074_a_349403]
-
e nesfârșită Cum nesfârșite au fost si focurile Ce le-am aprins în sufletul altor femei Care credeau că sunt viu, eu omul de ceară... Viața e doar o colivie în care ademenim păsări Să le îngrădim zborul, să ne ciugulească din palmă Să priveasca înaltul doar prin ochii noștri. Nu-ți fie teamă iubito, au mai fost atâtea altele înaintea ta Cum nici tu nu vei fi cea din urmă... Am învățat să declam adevărul despre iubire Alegând cuvintele, învelindu
POEM SINGULAR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348199_a_349528]
-
de îngeri barză erau ai ei, dar când îl văzură pe Îngerul barză se ridicară toți pe vârfuri și începură să dea din aripioare. Atunci, dădu drumul lacrimilor care se transformară pe loc în apă, din care puii începură să ciugulească. Văzându-i, îi acoperi pe toți cu aripile sale și suspinând, gândi: „Dragii mei, unul dintre voi nu mai este, dar mie îmi sunteți dragi toți. Și cel care nu mai este acum cu voi, îmi este drag și îi
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
tot ce ai în farfurie, i-a zis el când a văzut că ea încetează să se mai servească. - Mulțumesc frumos, domnu', dar e mult... Nu pot să mănânc atâtea ăstea ... - Hai, nu te prosti! Am văzut eu că ai ciugulit doar. Și o păsărică ar mânca mai mult ca tine. Și nu-mi mai vorbi cu domnu', că mă supăr pe tine! Ce, nu mă cunoști? Doar suntem vecini de când erai mică, ce dracului! i-a vorbit el, cu un
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]