634 matches
-
totul implică un efort logistic pe care alții sunt pregătiți să îl suporte contra-cost. Și așa s-a născut aplicația colegului meu de cafenea. Locul e îngust, stăm aproape genunchi lângă genunchi, sorb cu grijă din cafeaua altfel delicioasă și ciulesc urechile, sunt curios. Cifră de afaceri ajunge deja la 200.000 de dolari. Vrea să se extindă însă și așa a ajuns să discute într-o cafenea despre viitorul business-ului lui. Restul discuției e doar a lor, e suficient
Secretele celui mai copleșitor oraș din lume. Destinația ideală pentru generația corporatiștilor călători () [Corola-blog/BlogPost/337832_a_339161]
-
și piele rozalie, dar capul e încă acoperit cu puf și‑arată caraghios. E cât un grapefruit - e cât o minge de handbal. Acum a prins curaj și nu mai fuge din calea pașilor în salopetă și papuci de cauciuc. Ciulește capul când într‑o parte, când într‑alta, se uită fix cu câte‑un ochi, rotund gri‑albăstrui, cumva preistoric. „Trebuie să știi să te uiți la o hală cu pui”, mi‑a spus Ovidiu într‑o dimineață la ferma
Scurta și curioasa viaţă a puiului de Crăiești. O poveste adevărată despre ce mâncăm azi () [Corola-blog/BlogPost/337771_a_339100]
-
Unghii negre, blugi, un fel de ciocate maro în picioare. Dă acea senzație stranie de asortare căutată. În urechi - căști albe. Iphone. Aud ceva ce aduce a muzică și mi se pare că ascultă o piesă de meditație, starea 5. Ciulesc urechile. Da' de unde! Era ditamai "the grass was greener" pam pam paam "the light was brighter" pam pam paam. Pink Floyd, huh? Să te mai încrezi în degradé. Maria Balabaș, Practică Dimineața crossover la radio și alte câteva proiecte artistice
Scaunul din metrou (IV) [Corola-blog/BlogPost/100810_a_102102]
-
conta pe un efectiv mai mult decât numeros. În Ardeal, pe alocuri, a supraviețuit o neîncredere stranie, incorectă din toate punctele de vedere, mai ales din cel politic și moral. Când un nume se termină în „escu” sau „ici”, se ciulesc urechile și, măcar pentru început, se practică băgarea de seamă. Până și tata ˗ omul cel mai tolerant de pe planetă ˗ avea ticul ăsta circumspect, deși se contarzicea singur, avându-l ca prieten cel mai bun pe un tip cu numele de
ŞI ZILNIC NE UITĂM LA ŞTIRI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343458_a_344787]
-
Muribundul Gipsy contrabandist de Șir Walter Scott O pashe merimastar chor Rom Irosit, obosit, de aia stai, Halo-mulo, khino, kodolatar beshes Luptând așa cu pământul și noroiul? Mardindoi kadea la phuviasa thai chikasa? Din trup tu treci Badanestar tu nakhăs Ciulește urechea, Liturghia cântă. Banghiar o kan, e Liturghia gilabal. Din tine leapădă buruiana mortală Tutar shiude e mulikani drab Fecioara Maria să fie sănătatea ta E Shuji Maria te avel ki'o sastimos Sfinții ajută-ți în nevoie Le devlikane
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
Liturghia gilabal. Din tine leapădă buruiana mortală Tutar shiude e mulikani drab Fecioara Maria să fie sănătatea ta E Shuji Maria te avel ki'o sastimos Sfinții ajută-ți în nevoie Le devlikane te den-tu vast k'o nasulimos Ciulește urechea! Clopotul de înmormântare bocește. Saniar o kan! O muliarimasko kuduno rovel. Nu te teme de troian alunecând iute Na trasha bare ivestar istraindoi sigunes, Lapoviță, sau grindină, sau fulger, Kinge ivestar, kukudi vai strafin, Curând giulgiul te va înveli
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
i-a fost Sprinjin în nevoi chiar și adăpost... Au venit și macii legănați de timp, În poemul ăsta se vor anotimp, Salcia pletoasă a fost alungată Pe un mal de râu o văd aplecată... Freamată tăcerea până la “refuz” Îmi ciulesc urechea, pașii să-i aud Curcubeu să-i pun din a nopții stemă, Dacă vrea îi fac chiar o diademă... Am primit poemul îmbrăcat în flori, Versul s-a deschis în mii de culori Printre rânduri simple au crescut lalele
POEM de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377391_a_378720]
-
confiscat. Astfel, pe tema lipsei produselor alimentare, circulau câteva versuri aparținând folclorului citadin orășenesc, parafrazând o celebră poezie: „A-ncepu de ieri să cadă Câte-un comunist pe stradă, Cu carnetul roșu-n mână Nemîncat de-o săptămână.” Ora 10. Ciulește urechea la zvonuri, ca să afli în ce parte a orașului s-au adus cartofi! Bate străzile, în neștire, după o ceapă, un ou, o lingură de ulei etc.! Vino acasă cu plasele încărcate cu nimicuri, cu o gaură serioasă în
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
bătăi în poartă, lumea doarme parcă-i moartă, De un somn adânc furată și în vise scufundată. În vatră s-au stins cărbunii, în sat nu mai latră câinii, E liniște mormântală într-o noapte ireală. Nu am adormit demult, ciulesc urechea și-ascult. Cineva insistă, bate „ Cred că-i vântul măi nepoate”, Îmi zice gândul grăbit, totuși merg ca să deschid. Isus, Păstorul Cel Bun, s-a oprit la poartă-n drum. În veșmânt de in subțire cu blândețe în privire
ISUS, PASTORUL CEL BUN de MIRON IOAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381115_a_382444]
-
respectate cu sfințenie pe care le stabilea tataie dezvăluindu-le astfel și colegului meu, acestea fiind băutul aldămașului ori bătutul palmei. Și nu de puține ori, după terminarea treburilor prin gospodărie ne apuca seara stând pe treptele pridvorului cu urechile ciulite la ce ne transmitea tataie din ce asculta el la căștile radioului cu galene iar cel mai așteptat mesaj era cel al Europei Libere sau al Vocii Americii când tataie ne șoptea: „Gata oameni buni, de data asta s-a
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
alt haiku se-nchină cinstea - pe strada libertății vilele hoților frunzele de plop foșnesc atingând cerul - curând și eu ce fericire-i în cântecul păsării - pășesc pe vârfuri printre florile de dovleac un trandafir - bondarul nehotărât câmp cu păpădii - caii ciulesc urechea ascultând zborul strada timpului - non - stop doar la firma de pompe funebre pe noul afiș promoții la sicrie - ultimul chilipir Referință Bibliografică: Haiku / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2026, Anul VI, 18 iulie 2016. Drepturi de
HAIKU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373623_a_374952]
-
fi înviat. Ce vă pot spune e ca la o altă masă un amărât dintr-ăștia de-i găsești cu grămadă mi-a plătit cu o monedă de aur! I-am dat înapoi niște drahme de argint. Cei doi perși ,,ciuliră” urechile și se priviră cu subînțeles. -A stat la masă cu un alt amărât pe care aproape că l-a bătut, continuă hangiul. Nu știu ce au vorbit, însă de vre-o două ori asta care m-a plătit la lovit cu
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
am avut profesori excepționali de română, franceză și germană, care m-au inspirat și mi-au stârnit curiozitatea. Îmi aduc aminte ca îmi făceam timp să merg la serate literare la Muzeul de Artă, la lansări de carte, țineam urechea ciulită pentru astfel de mici evenimente culturale. Apoi m-au bucurat discuțiile filozofice/filologice, aveam o mătușă care era redactor la Editura Academiei și prin dânsa auzeam despre ce se mai scrie, ce se mai citește, iar eu îmi așteptam cuminte
INTERVIU CU SCRIITOAREA MILENA MUNTEANU (CANADA) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375294_a_376623]
-
începeți voi ceardașurile alea sau cu romanțele voastre...” “Orice muzică bună e frumoasă, domnu’ inginer, noi suntem obișnuiți și cu muzica oltenească...” -îi spun eu, zâmbind,și bătând cu degetele în tactul muzicii în tejghea. Domnu inginer a tăcut, a ciulit urechile ca un iepure și a început și el să îngâne: “...sprânceneleee mă omoarăăă..., hai, măi, Mihaly, mi se adresează el, cântă și tu, dă-o dracului de viață...” Se opri muzica, iar tăceri, doar câțiva cheflii mai vorbeau tare
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
pentru cei care încă mai au unde lucra, e totuși o zi stupidă de luni! Ajung în fața Primăriei. Aceleași steaguri obosite de anul trecut, privesc în jos spre strada principală, pustie și rece. Nici un semn că astăzi e 1 Decembrie! Ciulesc urechile. De nicăieri nu se aude “Desteptă-te Române” ori măcar un “Noi suntem români!”. Pe stradă, doar eu și câțiva câini fără stăpân, interesați de containelele de gunoi care spre bucuria lor, astăzi nu se golesc din motiv de sărbătoare
CUM MI-AM PETRECUT ZIUA NAȚIONALĂ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371947_a_373276]
-
eram după câteva ore pe drumuri, în legănatul plăcut era cât pe ce să adorm. Vocea îndrumătorului care povestea despre m-ții Rodnei mi-a atras atenția. Așa dar, mi-am șters cu batista umedă pleoapele apoi, fruntea și am ciulit urechile. ,,Trecem spre Năsăud, Sângiorge-Băi și seara ne vom odihni la Rodna.'' spuse cu un glas convingător, observând că la o parte din grupă le pâlpâiau pleoapele. Șoseaua trecea pe lângă întinsele păduri iar, aerul proaspăt contribuia împreună cu legănarea din fotolii
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
eram după câteva ore pe drumuri, în legănatul plăcut era cât pe ce să adorm.Vocea îndrumătorului care povestea despre m-ții Rodnei mi-a atras atenția. Așa dar, mi-am șters cu batista umedă pleoapele apoi, fruntea și am ciulit urechile.,, Trecem spre Năsăud, Sângiorge-Băi și seara ne vom odihni la Rodna.'' spuse cu un glas convingător, observând că la o parte din grupă le pâlpâiau pleoapele.Șoseaua trecea pe lângă întinsele păduri iar, aerul proaspăt contribuia împreună cu legănarea din fotolii
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ciulește-ți urechile, suflete al meu și-ascultă cum plânge cerul de ianuarie cu lacrimi de zăpadă; în palmele tristeții azi s-a născut o stea. Ninge, ninge fluent și insistent liniște, liniște, iată vin pe a vieții cărare Anul cel
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]
-
ANII MEI APOCALIPTICI, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 280 din 07 octombrie 2011. Roman umoristic, ironic cu CV Când Edy, cârlionțatul, mi-a propus în seara asta să mergem la Peștera, din Piața Rosetti, mi s-au ciulit urechile ca unui iepuraș curios, fără să-mi ceară voie. Este un restaurant pe placul meu, cu băuturi spirtoase de toate soiurile iar mâncăruri ... de care îți trec prin minte! Amplasat într-un demisol elegant, echipat, dotat și împodobit cu
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
să ne facă cunoștință cu prietena Giuliei, pe urmă era treaba noastră să ne ... Citește mai mult Roman umoristic, ironic cu CVCând Edy, cârlionțatul, mi-a propus în seara asta să mergem la Peștera, din Piața Rosetti, mi s-au ciulit urechile ca unui iepuraș curios, fără să-mi ceară voie.Este un restaurant pe placul meu, cu băuturi spirtoase de toate soiurile iar mâncăruri ... de care îți trec prin minte! Amplasat într-un demisol elegant, echipat, dotat și împodobit cu
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
ajute Dumnezeu să te-ntorci sănătos. Andrei a ieșit din casă, ferindu-se ca un hoț, să nu fie prins de păgubit, ca să nu mai vorbim de spaima ce-o avea în suflet, știind că luase viața unui om și, ciulind urechile ca să audă vreun zgomot prin apropiere, s-a îndreptat spre fundul curții. Vruța, care era legată în coteț, scheuna și se zbătea să iasă. L-a simțit că pleacă și ar fi vrut să-i mai lingă mâinile, care
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
eficiență maximă, adăugându-le puterea Sa. Privind în jurul lui, cu ochi înnoiți, realizează acum cât de mulți oameni gândesc la fel despre ei înșiși. Rareori vom auzi pe cineva declarând că se consideră inferior, comun, lucru care ne face să ciulim urechile. Nu cumva este vorba de o falsă smerenie? Nu cumva, prin declarațiile sale, omul respectiv așteaptă doar să fie contrazis și să i se spună că, dimpotrivă, merită mai mult decât i se recunoaște. Psihologia umană este mai complicată
EU NU SUNT SPECIAL de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 34 din 03 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344899_a_346228]
-
în limita timpului liber extrem de zgârcit cu mine, din păcate - și poposesc mai ales acolo unde simt căldura sufletească dincolo de ecran. Partea cea mai proastă (pentru mine, desigur) este că se întâmplă să-mi placă un anume subiect, devin interesată, ciulesc ochii, mi-i rotunjesc și măresc corespunzător, apoi încep cititul asiduu. Bunăoară, în seara asta am dat peste un articol interesant, scris de cineva - nu are importanță cine, unde se scria despre citate și formele de dragoste pe care le
LIMBA NOASTRĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346049_a_347378]
-
a mai apucat. La vârsta lor, dacă e să se ducă vreuna, măcar să fie cu mărțișorul în piept! “Măi, ăștia n-au istorie ca noi...cu vreun Ștefan, Mihai...Dacă ai citi întrebările pentru cetățenie...ai râde de ușurința lor!” Ciulesc urechile, pentru că nu pricep...El? Dentista? Cine dădea examen pentru cetățenie? Nu întreb, pentru că nu vreau să creadă că mă interesează. Așa crapă el, că nu-s curioasă! Am făcut lista și cu copiii. Aici, cam știu. Mai completează el
UN MĂRŢIŞOR, DE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346855_a_348184]
-
cânta vioreaua. Număram cozile stelelor care cădeau. Calea Laptelui, această puzderie de stele risipite în pulberea de lumină, încingea cerul ca un brâu cu paiete strălucitoare. Din când în când, câte un fâlfâit de aripi de liliac ne făcea să ciulim urechile. Câte un huhurez din adâncul pădurii, trimitea până la noi huhu-itul lui nocturn, chemându-și poate soața, sau speriind vreun jder care îl adulmeca. Și cum stăteam așa, vedem deodată, acolo unde vârfurile copacilor din pădurea Hraina împungeau cerul în
DE MIHAI BAICU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346940_a_348269]