371 matches
-
vrea să-i răspundă. Vrea să îl lase să afle un alt adevăr simplu. Nu îl dorește decât pe Laur, dar îl are, este al ei! Ies din apă și încă o ține în brațe. Laur dârdâie involuntar, dinții îi clănțănesc, încep regretele să le țiuie prin creier: - În apă era mai bine! O șterge cu prosopul, încearcă să o acopere, însă ea își dă seama că el încă tremură. Nu au alt prosop, îl prinde în brațe și se acoperă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Oacă, cel mai mic, ședea deoparte, că se curățase, și ronțăia semințe. Lângă flăcări, bătătoriră pământul cu palmele, și Bozoncea scoase zarurile. De data aceasta, meșter se dovedi codoșul. Scuipă și-și făcu semnul crucii, că era bisericos. Babaroasele cădeau clănțănind în praf. Hoții priveau cu ochii aprinși norocul. - Șanu-Brăila! spuse unul. - Perechi! mârâi alături Piele. Bozoncea strânse oasele, râse cu toată gura lui frumoasă de i se văzură dinții albi și puternici; ascultă la ureche sunetul lor djilce și tainic
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îndulci comisarul. Avea niște ochi galbeni, de motan. Îi privea parcă pe dinăuntru. Paraschiv nu mai putu să rabde și se uită afară. Palma celui din față îi căzu grea, peste gură. Avea inele de alamă pe degete și-i clănțăniră dinții. - Nu da, dom' șef! scrâșni. Sergentul apucă bastonul lui de cauciuc și închise ochii. Comisarul se repezi și la ăl bătrân. Îl cârpi de două ori, cu dosul peste față. - Caii... spunea încet, râzând. Haide, mă, spuneți! Unde-s
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu te omor? Tu n-ai vrut să mă-nfunzi la ocnă? Da uite, am scăpat și-am venit să te caut. Picași singur, ce să-{i fac?! Și s-a încruntat la armonist: Cîntă-i de moarte! Lăutarul, vangă. Îi clănțăneau dinții. - Cântă, că mandea-ti plătește, ce te uiți?! Cântă de sufletu lui Sandu, că m-a dat presărilor, la pârnaie... 359 Și-a aruncat un pumn de bani pe masă. Gheorghe a vrut să zică ceva, dar privirile fioroase ale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la moartea unei ființi iubite. - Cezara, zise el lin, nu-i așa că tu mă-[ n]șeli, că tu glumești, că tu nu ai murit, cum poți tu muri?? Nici un răspuns. Deodată ochii lui se oțărîră... Dinții începură [ă ]- a-i clănțăni ca de friguri... el se temea - se temea de el însuși - de păreți, își întinse mâna spre cadavru... părea c-aude vuiet de glasuri multe, părea că o mînă-i apasă pieptul, el răsufla, dar răsufla parcă aer fierbinte care-i
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în mii de bucăți prin fulgere roșii ca focul. Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței. Am fugit de pe morman, ud și plin [de hlei ], și m-am covrigit în clopotniță, cu dinții clănțănind și muiat până la piele; părul meu cel lung îmi cădea peste ochi - mânuțele mele slabe și reci le băgam tremurând în mînecele ude. Așa am stat toată noaptea. Pe la cântători am început a merge cu picioarele goale prin noroi spre
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ca înțepat în fund... tocmai când ai vrea să-l mai ții în brațe. Și, ca și cum și-ar fi amintit că locul lui nu-i acolo, începe să-și caute hainele. Cel mai tare mă enervează zgomotele alea, cureaua care clănțăne și se strânge, fermoarele care se închid. Și, în loc de orice altceva, se întoarce și zice : Eu m-am gândit să plec la muncă în Anglia. Peste șase zile trebuie să mă prezint la un spital de pe-acolo. Așa se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strigă sfâșietor. — Unde e, nenorocito ? răcni bărbatul. Unde l-ai ascuns, că te omor, să te înveți minte... — Pe cine ? bâigui ea. Pe cine să as... — Nu știi, ai ? strigă el, apăsându-i fierul sub bărbie și făcând să-i clănțăne dinții. Da’ cine venea cu tine încoace ? Crezi că nu v-am văzut ? Crezi că nu știe toată lumea ? Unde e nenorocitul ăla de poștaș ? Ți-am spus să nu intre în casă în lipsa mea ? Ți-am zis ori ba ? Se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frică de moarte, nenorociților ? strigă iar, însă răspunsul fu doar cercul care se lărgi cu doi coți. Vreți să știți cum arată moartea ? Își apăsă batista peste obraji. Cârpa însângerată lăsă dâre pe pomeții secătuiți și pe maxilarele care îi clănțăneau mărunt, din cauza febrei. Marchiza își duse, fără să vrea, palma spre fardurile de pe obraji, atât de groase, că stăteau să crape. — Uite-așa arată moartea ! șuieră Magdalena printre dinții subțiați. De ce vă e frică, ce altceva v-a mai rămas
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nume : Macairodus. Și pe acela ar fi vrut, într-o zi, în păcăniturile tenebroase ale motorului, să-l deseneze cu roțile unse cu vopsea fosforescentă, pe pavaj. Privi spre ferestre. Huruitul motocicletei făcea geamurile să vibreze, ca și cum blocurile ar fi clănțănit din dinți. Și totuși, îndărătul ferestrelor nu se vedea nicio mișcare, ceea ce nu era pe potriva strădaniilor pe care Maca le depunea, accelerând întruna, pentru ca lucrurile să stea cât se poate de prost pentru locatari. Ba nu. La o fereastră, uite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se ajutau de ele ca de niște aripi. În urmă veneau bărbații, mai degrabă dibuind scările, cu ochii împăienjeniți de băutură. Maca își făcu loc și împinse ușa. Bătrânul zăcea pe spate, cu ochii larg deschiși, tremurând tot. Dinții îi clănțăneau ca niște castaniete, iar capul îi dârdâia, în același ritm. Bâiguia, speriat de ceva ce vedea doar el, sunetul venea din gât, de parcă scotea tot din el, fără să mai tragă aer în piept. Saliva făcea bulbuci care se umflau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și încercă să le lipească la loc, ca să împuțineze vocile. Nu se lăsară lipite, nu se potriveau, vocile lor chinuite se transformau până la urmă într-un vaiet. Brusc, se făcu din nou liniște, când Jenică înșfăcă foarfecele de pe tejghea și clănțăni din ele de câteva ori. Lozurile se cutremurară, strângându-se unele în altele. Răscoli în grămadă și scoase alte două. Corul de copii șușoti, pașii lor mici îl împresurară. Jenică se înduioșă, simți, peste urechi, panglicile de la pompoanele cu care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din priviri îi reveni. Ridică pachețelul de hârtie, îl vârî încetișor între brațele foarfecelui și hârșt !, îi tăie vârful. Dar lozul decapitat cu foarfecele nu se dovedi cu nimic mai bun decât cel rupt cu degetele. Jenică numără de câte ori foarfecele clănțănea și lozurile cădeau ca niște fluturi cu aripile smulse. Estimp, planta își înfășura lujerii pe deasupra aracului, urca pe pereți, iar floarea ei răspândea un miros dulceag și ostenit, ca al vieților lipsite de speranță. Vocile de copii se auzeau tot
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Să sărbătorim atunci... râse bătrânul, fără să se mai încurce în amănunte, și râsul lui semăna cu trosnetul de creangă uscată. — Văd că ai și început, chicoti fata. — Nu de asta ziceam... E o șampanie în dulap... S-o deschidem ! „Clănțăni-ți-ar dinții ca grindina, boșorogule !“, îi trecu lui Maca prin minte. Umbra i se lărgi, mușcând din tot ce atingea. — Mai târziu, gânguri fata. Acum nu te opri... Îmi place să mă atingi așa, încet... îmi place că-ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl dezmetici. Ieși în casa scării, sărind treptele câte două, și dădu în lături ușa de la garsoniera bătrânului. Unchiașul era întins pe pat, țeapăn ca o scândură, cu pieptul încremenit și ochii holbați. Crezu că murise, dar îi auzi dinții clănțănind, ca un stol de grauri bătând în fereastră. Fata, complet goală, îl privea îngrozită de după ușă. Se aplecă, își adună în grabă puținele haine și se strecură afară. — Măcar ți-ai luat banii înainte ? îi șuieră Maca atunci când trecu pe lângă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o adevărată luptă pentru pace. Blestemele se adunară într-un abur ce se îngroșa, acoperea cerul și stelele, alcătuind un alt cer în care luna abia se întrevedea, plumburie. Nu mai știau de unde porniseră. Bătrânul, părăsit de toți, dârdâia și clănțănea din dinți, strângând cearșaful în pumni, cu ochii-n tavan. Din când în când, cei doi copii se apropiau de patul lui, privindu-l curioși și ascultând scrâșnetul dinților sfărâmați. Apoi, cu răsuflările năclăite, își ștergeau mucii într-un colț
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Onuț au întors privirile și au văzut primejdia. S-au tras mai spre stânga, în mare grabă, ferindu-se de izbirea din spate. Dar n-au putut scăpa toți. Mulți au căzut răpuși de suliță și de glonț. Măcar că-i clănțăneau dinții de frig și de spaimă, Onuț tot mai striga. Ferește, bade Mihai!... Spre dreapta... Și dumneata, bădiță Necula, ia stânga... Așa, într acolo nu-i nimeni! Lupta a mai durat încă mai mult de un ceas. O parte din
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
să-mi iasă cel negru. Să-mi răspundă da și nu la tot ce spuneam! Nici da, nici nu n-au fost o bună teologie. Cînd odată ploaia a venit să mă ude și vîntul m-a făcut să-mi clănțăne dinții; cînd tunetul n-a vrut să tacă la porunca mea, i-am priceput, i-am mirosit eu. Da, da, nu-s oameni de cuvînt. Îmi spuneau că sînt totul: e o minciună, nu-s mai tare că frigurile. GLOUCESTER
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ne topită, amestecată cu noroi. Cu toate acestea, nimeni nu a răcit, nimeni nu s-a îmbolnăvit, dar nici unul din participanți nu a recunoscut vreodată, că li se făcuse pielea ca de găină, că li se învinețise buzele, că le clănțăneau dinții în gură, deoarece apa a fost, în ciuda celor afirmate de ei, mult prea rece. * * * Sunetul ritmic și sacadat al bielei ce se auzea din ce în ce mai rar, șuieratul prelung al aburului care scăpa din cazanul locomotivei, amestecat cu tonul vesel, grăbit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de ori. Introduceți în urechi arătătoarele și rotiți-le de 12 ori în sensul acelor de ceasornic, apoi scoateți-le brusc. Repetați secvența de 12 ori. Introduceți în urechi de 50 de ori degetele mici și apoi scoateți-le, în vreme ce clănțăniți din dinți tot de 50 de ori. Frecați-vă urechile cu palmele până se încălzesc. Frământați cu arătătoarele scobitura din spatele lobilor urechilor, de 36 de ori. Substanțe din farmacopeea chineză Dacă zgomotul din urechi apare rapid și seamănă cu vuietul
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
gura. Exercițiul previne surditatea și întărește memoria. Apăsarea limbii pe cerul gurii. Acțiunea de apăsare blândă a limbii pe cerul gurii facilitează comunicarea între meridianul Ren și Du (meridianul Director și meridianul Guvernator) și echilibrează Yin-ul și Yang-ul Clănțănitul dinților. Clănțăniți ușor dinții de sus și dinții de jos de 36 de ori, mai întâi molarii, apoi incisivii. Exercițiul întărește dinții, disipează căldura și tratează bolile dentare. Înghițirea salivei proprii. Umflați obrajii și faceți gargară fără apă până când gura se umple
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
ori varsă pe vită, dacă vrei să ai noroc la ea. Alexie Spre Alexi Bojî, omul lui Dumnezeu [17 martie], cînd ies juvinile* din pămînt, se ia o cățuie*, se pune jar, se pune peste el tămîie, se împrejură casa clănțănind din clește. înspre seara Sf. Alexie se leagă foarfecele cu ață, ca gurile juvinilor, adică ale șerpilor, helgilor* ș.a., să fie peste întreg anul legate, ca ele să nu se poată atinge de vite. Tot spre acest scop, se afumă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
torn apă peste ei și-i aruncă afară. Tămîie Spre Alexi Boji, omul lui Dumnezeu, cînd ies jivinile din pămînt, se ia o cățuie, se pune în ea jar, se pune peste el tămîie și se împrejură cu ea casa, clănțănind din clește. Jivinile și cele răle nu se vor putea atunci apropia de casă decît numai pînă unde a ajuns fumul tămîiei. în Joia Paștelui se ia un bulgăre de tămîie nefărămat, se aprinde pe rînd cît se citesc cele
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mama mai mult, deși el n-a vrut să accepte. Și tot mama a fost cea care l-a condus la locul de întîlnire cu clasa. 3 În dimineața plecării, Alin dîrdîia de frig. Ca să fie băgat în seamă, își clănțănea cu zgomot dinții și-și freca cu putere brațele. Era o dimineață friguroasă. Deși era vară. Diminețile de vară n-ar trebui să fie atît de friguroase, cînd ziua te topești de cald și-ți curge totul din tine. Poate
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
M-am îndreptat spre ultima. Cu totul despuiată era trista Pauvreté, (la noi e cunoscută drept Lucia-Sărăcia), că haină nu puteai numi acele zdrențe desprinse dintr-un sac. N-am apucat să stau la vorbă cu ea căci dinții-i clănțăneau de parc'ar fi fost gerul Bobotezii, deși în crânguri mierlele cântau. Când gura-i s-a deschis să-mi spună un cuvânt, din somnul cel adânc m-am smuls deodată (era un zgomot neobișnuit prin preajmă) și astfel nu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]