381 matches
-
îi zice, să trăiești să mă îngrijești pe mine... Că io-s mai mare cu opt ani și io o să mor înainte. — Haidi, lighioană bătrână, îl repede ea. Haidi, că tot tu o să mă îngropi pe mine ! Cât m-ai clănțănit toată viața la cap și numa ce-ai vrut tu ai făcut, n-ai lăsat nici atâtica dintr-ale tale... Merge-ncet, cocârjată, cu pași mărunței - la ce să se uite dinainte, că tot nu vede d-aici până acolo
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la picioarele Lui... Cum aș putea să îl las singur în timpul călătoriei de două zile cu trenul, încercănat și palid, încremenit de spaimă în fața ferestrei, privind, fără să vadă nimic, peisajul ? Neliniștea din birjă, mâinile și picioarele înghețate și dinții clănțănindu-i, el trăgând tot timpul geamul ca să scoată capul și să-i strige : „Mai repede ! Mai repede !“ birjarului. Și cineva în sinea lui rugându-se ca drumul să țină mult, cât mai mult, și chiar ținând interminabil de mult, numai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ei înspăimântători, și-a căscat botul uriaș, și-a calculat mișcarea, s-a uitat bine și a înhățat reptila cu colții. Probabil că reptila s-a smucit puternic ca să scape, așa că Norma a mai înșfăcat-o o dată din zbor și clănțănindu-și fălcile de două ori, tot din zbor, și-a purtat-o prin bot, parcă încercând s-o înghită. Pielea scorțoasă a trosnit între colții ei; coada animalului și labele, care ieșeau dintre fălcile cățelei, se clătinau cu o iuțeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai bine! spuse Lebedev zâmbind sarcastic. Înșfăcă cheia și dădu fuga în camera alăturată. Kolea se opri, vru să facă o remarcă, însă Lebedev îl trase după el. Ippolit îi privea pe musafirii care râdeau. Prințul observă că dinții îi clănțăneau, ca și cum l-ar fi scuturat cele mai puternice frisoane. — Cât sunt de ticăloși! îi șopti iar Ippolit prințului, cuprins de frenezie. Când vorbea cu prințul, se apleca spre el și șoptea. Dă-le pace; ești foarte slăbit... — Imediat, imediat... plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la GRUPUL VIRĂ de la Bârlad și spectacolul din Parcul Copou prezentat la 17 aprilie 2004, ora 17. Și e normal să fie așa. „Febră tinereții e cea care menține restul lumii la temperatura normală. Cand tinerețea se răcește , restul lumii clănțăne din dinți”, consemnează Valeriu Stancu În revistă Cronică, invocându-1 pe Georges Bermanos, ca omagiu adus generației tinere. „Malin Tăcu - vestitorul revoluției”, ridică un monument Nichita Danilov, iar eu, fără a folosi nici o figură de stil, ca și el, cred că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
că cel mai emoționant și mai frumos omagiu adus tinerei generații e afirmația lui Georges Bernanos din Leș Grands Cimetières sous la lune: ,,febra tinereții e cea care menține restul lumii la temperatura normală. Cand tinerețea se răcește, restul lumii clănțăne din dinți”. Și, măcar o dată pe an, revista ,,Cronică” se molipsește de această febră, se Îmbolnăvește de tinerețe, Isi regăsește vigoarea anilor tineri. Măcar o dată pe an profita de Întâlnirea cu sutele de creatori angrenați În concursul național de creație
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
tură victorioasă în mână o șuviță din părul castaniu al in amicei. Începe apoi să se pipăie îngrijorată. — M-a mușcat, cățeaua! — Și pe mine! se plânge Domitia. — Agrippina! o dojenește Vipsania. Cum ai putut? — Uite-așa! răspunde tânăra și clănțăne din maxilare. — Nemernico! mârâie Aemilia. — Las’ că nu-i nimic, o liniștește în batjocură Agrippina. O bucurie răutăcioasă îi sclipește în ochi. — Mai ai tu vreo piele de schimb pe acasă pentru amant, ca și perucile din cap! Vipsania constată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fleșcăie pe zi ce trece. Se întâmplă ca nici măcar amândouă la un loc să nu mai reușească să-l stârnească. Sunt atât de prostuțe și neîndemânatice! Uneori și-ar dori să le bea sângele. Să se contamineze de tinerețea lor! Clănțăne convulsiv din dinți. Până acum a reușit să se stăpânească. Îi e de ajuns cea care doarme în pământul rece de sub piatră. Se răzvrătește. A fost un accident. Cine îndrăznește să-l acuze? Geme. Nimeni, numai o voce lăuntrică căreia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
antiaerienelor, Fraser tresărea și stătea Încordat - ca un om pe care Îl doare ceva și este lovit și Îmbrîncit. Curînd, Duncan se trezi că se Încordează și el, dar nu de frică, ci prin contaminare. — Dumnezeule! spuse Fraser, rîzÎnd. Îi clănțăneau dinții. Îmi pare rău, Pearce. — N-ai de ce să-ți pară rău, zise Duncan. — Tremur și se pare că nu mă pot opri. — Așa se Întîmplă. — Te fac și pe tine să tremuri. Nu contează. O să te Încălzești curînd, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o crimă pe motive rasiste Bruce? mă ia la mișto Drummond și gura i se strâmbă În jos cu o Încetineală chinuită. Karen Fulton se uită Încurajator, mai Întâi la ea, dupaia la mine. — Ei, mda, zic. Astai face să clănțăne prea tare din gură ca să mai observe că și dinții mei fac la fel. Mahmureala măsii. Camera măsii. Slujba măsii. Crimele Încerc să scap de gustul nasol din gură din cauza mahmurelii și a prezenței lu alde Toal atât de devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Puțoii n-o să afle niciodată, n-o să afle niciodatăn morții măsii, fiincăs mai tare, mai tare ca toți, mai puternic decât toții puțoii ăia luați la un loc. Mă scuz și mă duc la budă. În wc tremur și-mi clănțăne dinții-n gură. Mă așez pe closet. Mă mănâncă curu Înfiorător. Vreau să sterilizez hemoroizii ăștia: niște apă clocotită, o durere ascuțită și gata. Hârtia igienică e doar o porcărie de-a comitetului ăluia sever. Puțoi Împuțiți! Cum s-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a Laburiștilor, Conrad Donaldson. Când mă Întorc sus sunt deja calm, dar, ori de câte ori mă gândesc la Donaldson și la ai lui, o furie sălbatică Îmi bubuie În piept. La un moment dat devine atât de puternică, Încât tremur și Îmi clănțăne iar dinții. Trebuie să beau ceva, așa că Îmi termin treaba mai devreme și mă duc la barul din clubul de jos. Doar simțind covorul gros sub tălpi și mă calmez. E o schimbare față de celelate camere din clădire cu podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Celeste, Împreună cu noi la pantomimă, să vedem Mother Goose cu Stanley Baxter și Angus Lennie din Crossroads. Noi am văzut-o. Ba nu, n-am văzut-o. Ba da, așa a fost. E lumină și nouă ne e frig: ne clănțăne dinții. Un vagabond ne aruncă o insultă sau poate ne cere bani. Noi ne uităm În buzunare și găsim o bancnotă de douăzeci de lire și niște mărunțiș. Scoatem bancnota de douăzeci de lire și i-o dăm vagabondului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a trece de intersecție mai mult pe volan decât pe frâne sau pe eventualul acces de conștiinciozitate al cetățenilor, care ar da prioritate sirenei albastre. Odată trecută, schimbă rapid vitezele, apăsă pedala din nou până la podea și motorul o aduse clănțănind la 140. Pipăi cu mâna în căutarea stației Motorola și îl sună pe Rhyme pentru a-i spune unde se afla și pentru a-l întreba ce anume are de făcut. Malerick păși lent afară din parc, lovindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
făcu să-l întîmpine pe ungurește: ― Bine-ai venit la noi, domnule ofițer. Bologa era atât de mișcat, că nici nu observă atunci vorba ungurească. Fața lui părea aprinsă și buzele învinețite îi tremurau într-un surâs nervos. Vorbind, îi clănțăneau dinții și glasul lui avea o asprime aproape răgușită: ― Părinte Constantine... am venit la tine... să mă spovedesc. Când își auzi glasul, i se păru străin și, instinctiv, se uită împrejur dacă nu a vorbit într-adevăr altcineva. ― Poftim înlăuntru
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
este plin de morți, de profeți mincinoși și profeți ai adevărului, ale căror oase sunt acum amestecate, izbăvindu-se unele pe altele, îți amintești povestea bărbatului venit din Iehuda, pe care bătrânul acela din Samaria l-a trădat? Deja îmi clănțăne dinții de frig, dar el nu observă, trecutul îi înfierbântă sângele, nu sânii mei plutind dinaintea lui, asemenea unor pești grași care expiră gata să își dea sufletul, un singur ochi îi este deschis, întotdeauna îmi urmărise nuditatea prin toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care le arunci apoi ca pe niște mădulare sfâșiate în urma unui accident, până ce nu se mai poate ști care cui aparține, atât mi-a mai rămas aici, în patul bolii tale, trag perna cu furie, îmi înfig în ea dinții clănțănindu-mi de frig, simt mirosul obrajilor lui și al părului lui, mirosul salivei lui curgându-i din gură în timpul nopții, în fața ochilor mei sare dintr-odată Daniel cel micuț al Gheulei, cum îl luaserăm de lângă ea și îl duseserăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încercăm cu judo? Dar trebuie să aibă și ei brațe. ― Au, afirmă sec Ripley. ― Nu sunteți neajutorați ca bebelușii, Hudson, răspunse Gorman. Aveți alte arme. ― N-ar putea fi o idee rea, murmură Dietrich. ― Ce? Folosim celelalte mijloace de apărare? clănțăni și Wierzbowski. ― Nu. Hudson, în pielea goală ca un bebeluș nou-născut. Nici o creatură n-o să-i reziste. ― ' Te-n cur, Dietrich, strigă comtehul. ― Nici o problemă. Oftând, meditehnica scoase încărcătorul din armă. ― Doar aruncătoarele de flăcări, preciză Gorman. Toate armele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fără oprire. Primprejur glasuri de babe chicoteau, râdeau. Mama: - Fă-te că n-auzi! Așa am făcut. După ce m-am făcut că n-aud, am Întrebat: - Ce-a vrut Ilie Schilodul? Să-ți ia ceva? - Da, a vrut... - mamei Îi clănțăneau dinții. A vrut să-mi ia banii!Să mă jefuiască a vrut... Mai bine că plecăm de-aici, din refugiu, unde sunt jefuitori de văduve și țânțari. Mama merge În fața mea pe cărare; cu legăturile, bagajul nostru de refugiu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-te? Viața nu e destul de lungă pentru așa ceva. Acum suntem pe aeroportul Shannon, unde coboară unii dintre pasagerii noștri. Stau în ușa avionului, vântul rece de Atlantic îmi biciuiește dresurile de culoarea pielii și mă străduiesc să zâmbesc. Dinții îmi clănțăne și încerc să-mi aduc aminte să spun „La revedere“ în loc de „Bună ziua“. Apoi se urcă vreo câțiva pasageri; în special oameni de afaceri care se duc să lucreze în capitală. Arată atât de proaspeți și curați, și eu mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în timp ce rostea: cu rigurozitate, cu seriozitate, cu planificare, nu se poate să nu reușești. Un panou luminat cu multe butoane și semne: Apeși pe butonul rigurozitate, apeși pe cel cu planificarea, apeși pe seriozitate și dintr-odată, mașinăria pornește să clănțăne mărunt și adună cele trei dimensiuni, îmbinându-le, repede, cu precizie, o țesătură la început diformă, un păienjeniș, o învălmășeală, ca dintr-odată să întrevezi foarte vag embrionul, să asiști înmărmurit la miraculoasa transformare, să recunoști elementele până când, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu rochia roșie tricotată, cu două pulovere dedesubt, amândouă de culori diferite, cu ciorapi de lână în picioare, lucrați de mama ei, cu porii feței contractați, cu nasul vânăt. Se dezbrăcă, se duse în baie tremurând ca varga, cu dinții clănțănind, își puse casca de plastic pe cap, ca să nu-și ude părul și lăsă jetul de apă fierbinte să-i dezmorțească țesuturile. O clipă realiză că duce cu ea însăși o luptă inutilă și fu gata să renunțe. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Albastră, am pornit spre casă pe bicicletă prin noapte, Într-o poziție nu tocmai dreaptă. Copacii păreau niște umbre alungite, Întinate, pe un fundal de cer din ce În ce mai străveziu, iar străzile, pustii. Claxonul bicicletei mele tremura când treceam peste pietrele cubice, clănțănea ca niște dinți, În timp ce roțile din cauciuc zumzăiau cald și liniștitor după ce pavajul se transformă În asfalt. Ajungând În piața În care stau, am dat peste Heino, care e proprietarul pivniței cu cărbune de la colț, chiar lângă chioșc, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Înapoi spre habitat. Apa se umpluse Între timp de nori de ouă albe. Alarma Îi răsună puternic În urechi. Și deodată Înțelese: era un alt tip de alarmă. De data asta suna din interiorul costumului. Începu să tremure. Dinții Îi clănțăneau Într-un mod incontrolabil. Încercă să vorbească, dar Își mușcă limba, simțind gustul sângelui. Se simți amorțit și stupid. Totul se petrecea cu Încetineală. Apropiindu-se de habitat, văzu că ouăle se lipiseră de cilindri, formând un strat alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ba da, Beth, ai să reușești. Mergi mai Încet. — E aici, Îl simt. — Nu văd nimic, Beth. Norman auzi niște pocnete ascuțite. Mai Întâi, crezu că erau zgomotele electrostatice de pe linie, pentru ca apoi să-și dea seama că dinții ei clănțăneau din cauză că tremura. La acest grad de epuizare ar fi trebuit să se producă o supraîncălzire și, În loc de asta, o cuprinsese frigul. Era de neînțeles. — ... rece, Norman. — Încetinește, Beth. Nu pot... vorbi... aproape... Împotriva voinței sale, Încetinise. Ajunsese În aria luminilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]