1,020 matches
-
Crudu în fața unei toalete încuiate pe-afară și cu cheia-n ușă? Ar apăsa pe clanță, ar vedea că e încuiat, după care s-ar retrage politicos pentru totdeauna. Ce-am făcut eu, în fața unei toalete identice? Am apăsat pe clanță, am văzut că e încuiat și m-am retras politicos. De-abia după câteva minute, am revenit cu sinapsa făcută, am descuiat ușa și am intrat. E limpede, nu? În fața morții și-a unei uși încuiate, cu cheia pe-afară
Femeie, iată neuronul tău! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18558_a_19883]
-
de cafeaua interzisă, capul mi-i blocat de propranolol, aș umbla la nesfîrșit, ca-n adolescență, pe străzile periferice, cîte au mai rămas nedistruse, ale orașului, aș adora din nou ziduri de cărămidă măcinată-ncet, garduri negre de ploaie, o clanță de ușă, un ciob, o sîrmă întinsă într-o curte pustie, totul, totul, de-a valma. Cît mister în spatele unei perdele topite-n amiază într-o fereastră cu cercevele scorojite de căldură! Ce patimă ascunsă-n gestul dumnezeiesc al unei
E în mine o poftă nebună de dragoste și ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13658_a_14983]
-
pe picioare și în alte locuri cu prosopul de față, spălatul o dată la două săptămâni, inundatul întregului univers atunci când, totuși, fac baie, căscatul cu mugete etc. În afară de hăhăieli și alte onomatopee, avioane de hârtie, pioneze pe scaun și ciungă pe clanțe, profesoarele n-au obținut nimic de la ei. Ba nu, mint, au mai obținut niște ciupituri camaraderești de fund și niște interpelări obraznice: “Prințeso, vrei să ne jucăm un pic de-a mama și de-a tata?”. Fuck! Am recitit și
Cum ar arăta lumea fără bărbaţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19343_a_20668]
-
Se face firu-n candelă, subțire. Dogit răsun-argintul în monede, La fel de calp, cuvântul în psaltire Și-n pildele de dinspre patrafire. Atunci, degrabă, răul se repede: Retează iar aripă și speranță, Așează garduri dese pe cuvinte, Iar ușa ne rămâne fără clanță, Pustie casa, fără vreun părinte. Chiar când te văd, lumină, la distanță, Tot te urmez, pe cale, înainte. Leonte Petre Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: CANDELĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2266, Anul VII, 15 martie 2017. Drepturi
CANDELĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385022_a_386351]
-
palmelor tale plânse la beție ! Aruncă-mă la marginea pădurii La hârciogii-nveseliți de culoarea aiurită a tâmplelor mele ! Prinde-mă cu lațul împletit de iglița nevăzută a iederii De pe ochii mei,de pe sufletul meu, De pe cheile rămase nerăsucite -n clanța ușilor De pe retina cerului tău adulmecând marea ! După ce mă dai uitării , dă-mă și oglinzilor atârnate-n tindă ! Să-mi revăd chipul amorțit de iubire, de miros de crizanteme Să nu uit cum arătam când mă iubeai, Când toamna nu
DUPĂ CE MĂ DAI UITĂRII de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384390_a_385719]
-
așa i-au pus pecetea. Ca pe toți ceilalți aflați în funcții de decizie. Toți sunt șantajabili. Singurul diferit a fost Crin Antonescu, eliminat rapid, când păpușarii au văzut că nu-l pot șantaja, că e vertical și tare în clanță. Televiziunile sub acoperirea și-au făcut pe deplin datoria! Antena 3, RTv și celelalte au fost tot timpul aici și au manipulate la greu prostimea. Chiar și prostimea intelectuală! Mai sunt câțiva verticali, care vor fi îndepărtați în cel mai
TABLETA DE WEEKEND (121): SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE ANGELA MERKEL ŞI BARACK OBAMA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/384464_a_385793]
-
Toate Articolele Autorului Am cusut pe ie macii toți în floare Spicele de grâu scăldate în soare, Hora bătrânească ce o știau moșii Dimineața pură când cântau cocoșii! Piscul unui munte albit de speranță, Dorul ce așteaptă, o mână pe clanță, Aripa de vultur și zboru' îndrăzneț, Steagul arborat de un vis semeț! Am cusut pe ie, zâmbet de copil, Doina din străbuni ce încă o știu, Un altar de brazi, cu vârful spre cer Și un ceas de taină, când
IA STRĂMOȘEASCĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384519_a_385848]
-
cu sfinții-n cerul sfânt, Ea, ... cu dracii pe pământ! Anunț: „Pierdut nevastă”: Mai demult pe gânduri stau, Lucrurile să se-așeze; Găsitorului îi dau O avere ... s-o păstreze! Unui general în rezervă: Activ, a fost cam rău de clanță! Însă de când s-a pensionat, Nevastă-sa l-a degradat: Lucrează-n casă ... ordonanță! Caricaturistului Ștefan Popa Popas: S-a spus că-i rege, împărat, Că geniul lui e fanion, Dar iată ce-i cu-adevărat: E sclavul unui biet
PUNCTE DE VEDERE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384544_a_385873]
-
a fost să nu-l copiez pe Hasek decât... în spirit”. Volumele care stau mărturie bogatei sale activități sunt: - Bordelul thailandez - 1996 - Ed.Hypatya (Povestiri vesele); - Culmea ironiei - 2000 - Ed. Centrului de creație. (Schițe vesele); Cine a pus umor pe clanță ? - 2001 - Ed. Centrului de creație (Proză scurtă umoristică); - Sacul cu pisici - 2003 - Ed. Centrului de creație (Proză scurtă, dar veselă); - Terapia prin râs - 2007 - Ed. Ex Libris (Proză umoristică); Dicționar impertinent - 2011 - Ed. Proilavia ; Careul de ași - 2011 - Ed. Ex
MIHAI FRUNZĂ – TERAPIE DE RÂS de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382380_a_383709]
-
ținând în mâini dosarul și un buchet splendid de trandafiri. Delia tresări. — Ce este asta? — Dosarul ce mi l-ați cerut! — Nu, dragă, florile! Ce e cu buchetul ? Lidia îi întinse buchetul de trandafiri roșii. — Am găsit buchetul agățat de clanța ușii când m-am întors de la proces, doar am venit înaintea dumneavoastră. Mă gândesc că e gestul făcut de clientul nostru, cel cu moștenirea. Sincer, nu mi-a plăcut felul în care a procedat, dar ce să-i cerem? Atât
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383994_a_385323]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CU MÂNA PE CLANȚA DE LA UȘA MORȚII Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului azi m-am gândit să-mi provoc moartea dezbrăcat de orice sentiment mușc din viață ca dintr-un colț de pâine și
CU MÂNA PE CLANŢA DE LA UŞA MORŢII de TEODOR DUME în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384061_a_385390]
-
în care nu ajunge nici visul de acolo poți privi cel mai bine în inima oamenilor iartă-mă iubito Dumnezeu nu este acasă o umbră se mișcă pe cer de colo colo și mă cheamă... Referință Bibliografică: cu mâna pe clanța de la ușa morții / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1857, Anul VI, 31 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Teodor Dume : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
CU MÂNA PE CLANŢA DE LA UŞA MORŢII de TEODOR DUME în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384061_a_385390]
-
sticlă beat și fără sens, din potop și milă se mai nasc poeme, sub un glob de ceară rînced și imens. Ultima flașnetă cîntă a speranță, turnuri vechi de apă plîng sentimental, nu mai e nici lapte, nici iaurt sub clanță, Moș Crăciun, o vreme, cică e-n spital. Noi vom fi aceia fără de prihană, cînd nebunii, greieri vor mînca pe străzi, și, cu foi de varză puse peste rană, vom dormi pe zestrea tainică din lăzi. O nevoie oarbă curge
OARBA NEVOIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382829_a_384158]
-
taină mi-ești încă,, iubire, Pe care-o tresar și o ning, Însemn fără leac peste fire, Te chem, te condamn și te-nving. Sîntem poate toți o speranță, Cu chiu și cu vai bîjbîind, Și-o mînă apasă pe clanță, În noi ușa grea scîrțîind. Parcă-i un blestem peste lume Să ținem cont mult prea tîrziu Că celălalt poartă un nume Și că undeva încă-i viu. O taină mi-ești încă, iubire, Pe care-o tresar și o
PRĂBUŞIREA ÎN VIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382891_a_384220]
-
a fost inferioară pregătirii profesionale. Nu voi veni la voi, să o iau de la zero. Mă tem că nu mai avem ce discuta. Olga s-a ridicat în picioare, obligând-o pe Sonia, să facă la fel. Cu mâna pe clanță a deschis ușa spundu-i un sec:”bună seara”. Fără a se simți jignită, musafira a ieșit pe ușă, apoi s-a întors spe gazdă: -Voi reveni, dumneavoastră veți lucra la noi, patronul vă va face o ofertă, pe care nu
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385343_a_386672]
-
ceva mai vast... mai întins... Frumos, elegant, dar cu mai puțini prieteni, cu mai puține obiceiuri obișnuite inimii, cu o posibilitate de acomodare mai dură. Lipsesc strămoșii, părinții, „miorițele”, „miticii”, „dâmbovițenii de pe mal”, „peșcheșul și alte influențe otomane”, „rahatul de pe clanța”, „halimaua”, „micul și sarmaua”, „ca la noi la nimenea”, „capra vecinului”, „doină, doină cântic dulce”, „nea Alecu”, „bancurile cu Bulă” și multe altele. Dar nu vă speriați... și aici la Sydney veți găsi metehne: „taclalagii” numiți „yuppies”, băutorii de bere
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
o batjocură. Nu mai are nimic sfânt. E în război cu toată lumea. Unii, dimpotrivă, cred că Actorul o să ajungă în Rai. „Dar”, adaugă ei, „să facă treaba asta cât mai repede!” S-au săturat. Toată viața doar a dat din clanță. A avut și el nevastă, copii, casă? A crescut o pasăre, un animal, un câine măcar? Bea toată noaptea, la Pensiune, și ziua următoare vrea să îndrepte lumea! Un fățarnic; cine știe cu ce aiureală mai vine și de Carnaval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un coridor întortocheat, mărginit de uși. In fața uneia Vodă se opri. Dinăuntru se auzeau chicote, râsete și-un glas mai gros, hârâit, cântând o romanță turcească, „Noaptea când răsare semiluna”. Nervos, recunoscând melodia, Sima-Vodă dădu să pună mâna pe clanță. — N-aș sfătui pe Măria-Ta să intre - zise-ncet Ximachi. Aici stă trimisul Porții, Husain Ramza-Pașa. — Aici stă? - șopti Vodă. Păi n-a plecat în toamnă? — Nu - răspunse vistiernicul. A zis că mai stă, că-i place la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se contopește cu lumea prin scris Într-un act erotic total cînd spunea asta Îmi imaginam o formă de onanie cerebrală care să includă În ea tot universul cum te-ai gîndi de pildă că faci amor cu cearșaful cu clanța ușii cu locomotiva cu turnul de televiziune În sfîrșit cu tot ce există) Vizitiul i-a salvat viața dînd bice cît a putut - asta-i sigur cum e sigur că Dumnezeu l-a făcut pe Moise al lor. Ce? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și l-au legat cu mâinile de mașina de cusut. Apoi i-au îndesat o grenadă în gură, au luat o sfoară din cutia de lemn, unul din capete l-au legat de cuiul de siguranță, iar pe celălalt de clanță. Când au ieșit au trântit ușa după ei. Dacă îmi amintesc bine, ar fi trebuit să ne trântim la podea. Adél m-a luat de mână, plângea în tăcere și număra. Iar eu mă uitam la bătrân printr-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu mai vorbim despre ce e mai îngrozitor: privirile celor normali. Toți se holbau la el, ca apoi să apară acel zâmbet răutăcios, mai ales când Dudu trebuia să se înalțe ca un copil, pe vârful picioarelor, ca să ajungă la clanța ușilor. Aceste gânduri îl frământau chiar în prezent, acum când se găsea în fața unei porți, încercând zadarnic să ajungă până la butonul soneriei familiei Fischer. Dudu dorea s-o vadă pe Nina. Încercase de mai multe ori fără succes, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
priveliști pe care ajunsese să o întrupeze demonul Michael Clossettino. Făcând aerul să vibreze cu o energie ce aproape că-i scoase ochii din orbite Roxanei Dobrescu, Michael întinse o mână oribilă, ale cărei unghii erau acoperite de ojă. Apăsă clanța. Ușa se deschise, atât de lent însă, încât părea că Michael își bate joc de el însuși. Nimeni nu putea deschide o ușă atât de încet. Când ușa parcursese deja un sfert din distanța ce o despărțea de deschiderea totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vizitatorii, pentru că, mai mult ca sigur, arhitecții nu avuseseră de gând să prăbușească pe nici unul dintre cei care și-ar fi încurcat privirile printre minunățiile casei. Bântuind intrigat, fără să știu pe unde și cum, m-am trezit deodată în fața clanței, pregătit să apăs pe ea. Am ezitat, firește. N-am mai avut însă timp să mă gândesc prea mult la motivele nehotărârii mele, căci am și apăsat pe clanță, învârtindu-mă ca un dement și fluierând, nu știu de ce, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să știu pe unde și cum, m-am trezit deodată în fața clanței, pregătit să apăs pe ea. Am ezitat, firește. N-am mai avut însă timp să mă gândesc prea mult la motivele nehotărârii mele, căci am și apăsat pe clanță, învârtindu-mă ca un dement și fluierând, nu știu de ce, pe măsură ce intram. Nu pot să vă descriu cât de grozavă era liniștea ce se așternu, la vederea mea, peste numeroasa și onorabila adunare ce se afla în încăpere și, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lumină galbenă și bolnavă, deși puternică, după cum am mai spus. Ceea ce mă uimea însă deopotrivă de mult ca și sentimentul de nepotrivire sufletească cu locul unde mă aflam și pe care-l încercasem în clipele când ezitam să apăs pe clanță, intuind că nu am ce să caut aici, erau privirile acestor oameni. În acele momente puteam să jur că niște căutături mai pline de ură și mai tăioase nu întâlnisem nicicând. Mă priveau toți, fără excepție, cu o răutate ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]