639 matches
-
neveste. Unii purtau în picioare opinci, alții cizme până aproape de genunchi, model ardelenesc, de unde ne e obârșia. Nicu venise aproape în zorii zilei de luni de la han, unde avea o misiune destul de grea. Să le cânte băieților și fetelor din clarinetul său, din fluier sau caval, sârbe, brâuri ca pe la noi, după care ei să încingă jocul. Pe marginea salonului, pe scaune de diferite modele, aduse de acasă, mai ales taburete, stăteau țeapăne, nemișcate, mamele care însoțeau fetele proaspăt scoase la
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
totdeauna elegant în costumul său național, cu pielea albă, lăptoasă, coborât parcă „pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”, „perișorul lui, pana corbului/ ochișorii lui, mura câmpului”, fecior zdravăn al moșiei Basarabilor, talentat al viersului, virtuoz al clarinetului, vocea lui de bas-bariton putea fi ascultată însoțind munca câmpului, mai ales în pomicultură, unde era as, neegalat de nimeni din zonă. Avea o configurație atletică, o forță herculeană, cu care ar fi putut rupe lanțuri, darămite pe cei care
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
bine, triplu campion balcanic la decatlon. Erau perioade când Nicu domnișanul era chemat la București pentru antrenamente, întâlniri sportive, concursuri, ca orice campion care își reprezintă țara la zece probe de atletism într-una singură - decatlonul. Dar revenea acasă la clarinetul lui, la munca în pomicultură. Avea cea mai iscusită pepinieră de pomi: pruni, meri, peri altoiți de mâna sa, de acele degete care apoi, cu mult talent, apăsau clapele clarinetului, la hanul lui Ardei, unde se încingeau jocurile, sau cu
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
de atletism într-una singură - decatlonul. Dar revenea acasă la clarinetul lui, la munca în pomicultură. Avea cea mai iscusită pepinieră de pomi: pruni, meri, peri altoiți de mâna sa, de acele degete care apoi, cu mult talent, apăsau clapele clarinetului, la hanul lui Ardei, unde se încingeau jocurile, sau cu alte ocazii. Mereu povestea de unde îi provine puterea brațelor, tăria mușchilor. „Când eram mic, niciodată mama mea, pe care o iubesc ca pe ochii din cap, nu mă înfășa până
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
adevărat rai, o grădină cu de toate, mai ales cu pomi fructiferi, de diferite soiuri, pomi altoiți de mâinile lui, cu care învârtea greutatea, discul, cu care ținea prăjina sau cu care arunca sulița, aceleași mâini care făceau să răsune clarinetul, instrumentul său preferat. În campaniile agricole, fie la căpșunărie, în legumicultură sau pomicultură, nu reușea să cuprindă totul, tocmea oameni cu ziua, mai ales feciori și fete. În pauze, Nicu acorda instrumentul, îl ducea spre buzele înzestrate de Dumnezeu cu
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
fost, cu adevărat, distracție mare. Era în toamna anului 1929. Elena și Nicu își arătau unul altuia o iubire pătimașă. Vizitele la hanurile Ardei și Aliman, făcute destul de des de către cei doi, răspândeau în jurul lor veselie, provocată, mai ales, de clarinetul fermecat al soțului. Glumele pe care el le spunea erau un nesecat izvor de umor domnișan. Dar și frumusețea Elenei atrăgea, în jurul ei roind mai toți feciorii satului, dar și tinerii însurăței. Când cei doi, seara, intrau în han, atmosfera
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
a lui la București, pentru antrenamente, își petrece nopțile, în patul lor conjugal, cu fostul pretendent. Au început pentru Nicu zile grele, nopți de nesomn, scandaluri. Venea de la han, seara târziu, începea scandalul și chiar o lovea pe Elena cu clarinetul. Era foarte gelos. În zadar erau scuzele și dezmințirile ei. A venit timpul să plece iar la București, la antrenament și apoi la concurs. A plecat la București pentru campionatele balcanice din 1929. (Trebuie să menționez că recordurile stabilite de
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
cel mic, de 20 de ani, fiul nașului, îi înfige lama unui cuțit fix în inimă. Cu lama ascuțită în inima lui bună, blândă, înțeleaptă, campionul se înarmează cu bolovani, cu care aruncă în criminali. Cuțitul alunecase, de fapt, pe lângă clarinetul pe care îl avea în buzunarul dinăuntru al vestei. Merge câțiva metri, strigând în gura mare: „m-ați omorât, criminalilor!” Cade apoi la pământ, cu fața în jos, lovindu-și dinții de bolovanii de pe stradă. Apoi s-a ridicat, strângându
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
nu numai în sport, de unde culesese onoruri, dar și în viața lui de părinte, de țăran român de la poalele Făgărașului. Mult, mult timp, a fost plâns de rude, de prieteni, de cunoscuți, de tot satul pe care îl distrase cu clarinetul, fluierul și cavalul lui. La înmormântare au venit nechemați 12 preoți din toată zona. Au venit lăutari de pe cele trei văi, în semn de prețuire pentru cel care a fost CAMPIONUL NICOLAE OGRINJA, cântărețul satului Domnești. Fetița a rămas lângă
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
ale deceniului II și III din veacul al XX-lea, împletite cu ficțiunea condeierului. Real este că aici, în Domneștiul basarabilor, a trăit Nicolae Ogrinja, dublu campion balcanic, în 1928 și 1929, țăran isteț, care-și lăsa coarnele plugului și clarinetul purtat mereu în buzunarul din căptușeala vestei de dimie, pentru a obține trofee ale atletismului românesc, urcând pe cele mai înalte podiumuri naționale și balcanice. Înjunghiat mișelește, drumul vieții sale a fost întrerupt. Soția sa, Lina, de o frumusețe angelică
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
ai copilăriei, de pe aceeași uliță a copilăriei. Discuții, amintiri frumoase, și câte și mai câte, privite azi cu ochii maturului. În sufrageria modernă a gazdei, într-un colț, închis într-un dulăpior de lemn sculptat, la loc de cinste, sta clarinetul campionului Ogrinjia, intact, fără niciun defect, clarinet ce, cu mulți ani în urmă, fusese făcut cadou unui alt clarinetist, Nae Ilă. Acesta îl folosise o bună perioadă de timp. Lucica și Oane au cumpărat clarinetul, și-au cumpărat această amintire
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
Discuții, amintiri frumoase, și câte și mai câte, privite azi cu ochii maturului. În sufrageria modernă a gazdei, într-un colț, închis într-un dulăpior de lemn sculptat, la loc de cinste, sta clarinetul campionului Ogrinjia, intact, fără niciun defect, clarinet ce, cu mulți ani în urmă, fusese făcut cadou unui alt clarinetist, Nae Ilă. Acesta îl folosise o bună perioadă de timp. Lucica și Oane au cumpărat clarinetul, și-au cumpărat această amintire dureroasă a familiei, ca un obiect scump
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
la loc de cinste, sta clarinetul campionului Ogrinjia, intact, fără niciun defect, clarinet ce, cu mulți ani în urmă, fusese făcut cadou unui alt clarinetist, Nae Ilă. Acesta îl folosise o bună perioadă de timp. Lucica și Oane au cumpărat clarinetul, și-au cumpărat această amintire dureroasă a familiei, ca un obiect scump, mult prețuit de toți ai casei. Poveștile, glumele, amintirile, destăinuirile au continuat, la o cafea prelungită. La un moment dat, două bubuituri puternice au cutremurat geamurile. Jaluzelele se
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
dragi), sare din perete, se rupe și, odată cu el instrumentul muzical cu care campionul Culici Ogrinjia distra pe oamenii din Domnești. S-a făcut țăndări, iar pe măsuța unde cele două prietene își sorbeau cafeaua, a sărit piesa forte, muștiucul clarinetului. Of, Doamne, ce întâmplare!... Care, parcă, ține de paranormal. Imediat, prietena din copilărie a plecat. A doua zi, s-au întâlnit din nou și, fără să fie întrebată, aceasta a izbucnit cu o afirmație: Să știi că nimeni nu-i
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
cu sfințenie. Și cu aceeași sfințenie au fost aduse aici pentru a le scoate la lumină din când în când, asemenea zilei de astăzi. În graiul acestor vesminte, mie mi se părea că aud ca fond muzical naiul lui Zamfir, clarinetul lui Fărcaș, țipuiturile oșenilor, tulnicele fetelor din Căpâlna, cântecele pline de viață și cu vorbele rostite în graiul dulce moldovenesc. Mi se părea că văd costumația dragilor mei Călușari în dansul clocotitor bărbătesc din Teleormanul meu natal sau din Oltenia
SUFLETUL DIN IILE ROMÂNEŞTI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347475_a_348804]
-
bărbat? Dezmiardă-mă și iubește-mă pe mine! - Tu ai iubit! repetă Becky cu glasul topit de extaz. În loc de răspuns, buzele Aialei lunecau pe brațele și sânii ei că plută pe o apă curgătoare. Degetele atingeau vertebrele precum clapele unui clarinet ca să lunece amândouă, pe pielea netedă, ca lebedele pe lac : una cu inocență, cealaltă iscoditoare, antrenate amândouă într-un joc subtil. „Tu ai numai viziuni despre bărbați!” îi sunau acum în urechi cuvintele Aialei, „Fată curată, pură, ei ți-au
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
trudei sale. De origine aromână fiind, artista Diana Bișinicu interpretează azi cântece de excepție din repertoriu grecesc, sârbesc, armenesc (makidonean). În ianuarie 2010 și-a alcătuit propriul band compus din șapte instrumentiști la instrumente tradiționale pentru interpretarea muzicii originale armenești (clarinet, cimpoi, armonică, fluier, tâmpană, tobe, chitări, saxofon ). În martie 2011, această trupă se mărește cu încă opt instrumentiști, iar în componența amplă de șaisprezece, după această extindere se poate spune justificat că nu mai poate fi vorba despre o trupă
DIANA BIŞINICU ANDRIEŞ VIAŢA CA O CÂMPIE ÎNTRE SUPERBITATEA FAMILIEI ŞI MIRACOLUL MUZICII… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373095_a_374424]
-
și jugul boilor, flăcăii agățau crenguțe de liliac înflorit. Acest car cu coviltir de salcie înflorită și împodobit cu flori de liliac era „GOVIA” flăcăilor, cu care veneau în sat, cântând și chiuind. În car erau erau și lăutarii, cu clarinet, viori, țambal și tobă. Cântecele lăutarilor și chiuiturile flăcăilor, dădeau un farmec deosebit Goviei. Cu această splendoare de car, flăcăii și lăutarii străbăteau ulițile satului. Ieșeau femeile și fetele pe la garduri să-i privească...Striga câte-o vecină: -Ieșiți, făă
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
Sonata pentru pian (mi major)” în trei părți. În 1954 Solomon Lobel a compus „Simfonia a doua" de inspirație populară cu un element epico-narativ. Observăm că totuși tendința și pasiunea sa este îndreptată către sonate. Compune așa dar „Sonata pentru clarinet și pian", căreia îi urmează „Concertino pentru Oboi și pian". În anii următori va compune alte două simfonii, a căror expresie epico-dramatică se impune cu desăvârșire. În „Simfonia a cincea" solistul-recitator va pronunța un text poetic semnat de Emilian Bucov
CU ARIPILE DESFĂCUTE… ZBORUL E MAI LIN de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371719_a_373048]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ORCHESTRA Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Orchestra cânta un vals trist și mincinos, Orga electronică plângea, clarinetul chiuia de durere, Toba gemea, viorile se sfâșiau între ele, Ea nu venea. Zâna cea rea. De secole el aștepta, devenise o piatră în drum. Se încurcau în el. L-au aruncat într-un râu, Apele s-au umflat, au
ORCHESTRA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369130_a_370459]
-
cele mai simple forme muzicale, câștigă în interes pe masura ce acestea se succed și se încheie pe fundalul unui discret apus de soare, lăsăndu-l pe Alvaro să deplângă moartea fiului său pe fondul succesiunii unor suspine care alternează la violoncel și clarinet. Chiar și în operele sale secundare Verdi reușește întotdeauna coborâri emoționante ale cortinei. Desigur că opera Alzira rămâne o operă minoră în creația lui Verdi dar cu siguranță fiecare din paginile ei poartă pecetea personalității marelui compozitor. În timpurile moderne
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
o țesătura continua cu un acompaniament care reflectă schimbarea stărilor sufletești ale personajelor; de exemplu ritmul asemănător unei poloneze folosit pentru destăinuirea Gulnarei care dezminte orice iubire pentru Seid: „Schiava son io, corsaro...“. Remarcabilă este în preludiul operei transpunerea pentru clarinet a melodiei care anticipează pe cea a terțetului final “Più non ți vego“. Cea de al două strofa a imnului “Salve, Allah“ (introdusă după modă franceză) este coborâta în tonalitate minoră în timp ce aria Medorei “Non șo le tetre imagini“ este
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
poveste de dragoste, iar românul discutabil de altă dată, într-o opera genială. Film și alte versiuni Donato Lovreglio (1841- 1907), un flautist și compozitor italian, a compus un "Concert Fantezie pe teme din opera La traviata” (op. 45) pentru clarinet și orchestră. El a folosit uvertura și mai multe dintre ariile operei. Există o versiune cinematografică apărută în anul 1967 cu Anna Moffo (Violetta), Franco Bonisolli (Alfredo), Gino Bechi (Giorgio Germont), corul și orchestră de la Teatro dell'Opera din Romă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
agitată a corzilor. După o nouă enunțare a motivului inițial de către corzi, suflătorii de lemn intonează o melodie lentă, melancolica - rugăciunea lui Don Alvaro din actul III. Urmează o scurtă înseninare a atmosferei sumbre, în care timp un solo de clarinet intonează aria Leonorei din actul ÎI, dar atmosferă se întuneca din nou printrun coral solemn intonat de alămuri. Uvertura se încheie cu o coda incandescenta. 377 Don Carlos *) Don Carlos: opera în cinci acte, pe un libret de Joseph Méry
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
se ridică în stol) care creeaza modulații abrupte, neobișnuite. Alice relatează povestea macabră pe un ritm de marș care găsește întreaga orchestră cântând în registru cel mai de jos: tromboane, tromboane baș, corni, fagoți și împotriva uzanțelor împreună cu oboaiele și clarinetele. Prin această utilizare precisă a culorii orchestrale Verdi apelează la spiritul sabatului vrăjitoarelor care înspăimânta atât pe Nannetta ("Oh! Che spavento!" - Vai ce înfricoșător !) cât și pe Meg ("Già sento îl brivido della paura!" -Simt deja un tremur de frica
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]