1,904 matches
-
lui Boethius (pe care Alfred o numea "The Lays of Boethius"- „Elegiile lui Boethius”). Toate titlurile de mai sus sunt de o dată mai recentă, deoarece poeții anglo-saxoni nu foloseau titluri. Multe poezii anglo-saxone sunt reproduceri a unor texte filosofice ale clasicismului târziu. Cea mai lungă este o traducere a lucrării lui Boethius "De Consolatione Philosophie", care s-a păstrat în „Biblioteca Cotton”. O alta este "The Phoenix" („Fenixul”) din „Cartea Exeter”, o alegorie a lucrării lui Lactantius "De ave phoenice". Alte
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Profetul postmodernității" a fost arhitectul și criticul american Charles Jencks, în al cărui studiu au fost definite trăsăturile esențiale ale curentului. Arhitecții postmoderni au căutat un punct de conjuncție între tehnologia secolului XX și stilurile tradiționale din trecut, în special clasicismul. Ca reacție la austeritatea mișcării moderniste, arhitecții s-au întors la surse regionale și tradiționale, introducînd ornamente, culori, și sculpturi, adesea într-o manieră neașteptată, hibridă, sau chiar jucăușă. Exemplul arhetipal de arhitectură postmodernă este Portland Public Services Building în
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
schit cu arhondaric aflat la 500 m de Mănăstire și un bazin de piatră. Biserica "Nașterea Maicii Domnului", construită în 1775 de către Iordache Curchi, este un exemplu de stil neobizantin, iar biserica "Sf. Nicolae" (1808 - 1810) este construită în stilul clasicismului cu elemente de baroc. Tot ansamblul e înconjurat de un zid înalt de piatră. În perioada sovietică mănăstirea a fost transformată în spital de psihiatrie. De prin anul 2002 la mănăstire au avut loc lucrări de reparație și renovare, care
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
nivel ridicat de dificultate. Originea celor două este cultă, ele fiind utilizate ca ocazie de a dezvălui posibilitățile tehnice atinse de către interpret. Inițial, cele două erau doar indicate în partitură, fiind improvizate de către interpreți (în epoca barocă, chiar și în clasicism); mai târziu, ele vor începe a fi scrise, până la stadiul în care compozitorii concepeau cadențe pentru lucrări mai vechi ale altor autori (în romantism). Odată cu reluarea unor practici de interpretare a muzicii vechi, în secolul XX a fost încurajată improvizarea
Ornament fals () [Corola-website/Science/313890_a_315219]
-
1830 la Berlin, a fost fiul lui Julie (n. Salomon), din familia Felix Mendelssohn și a profesorului universitar Karl Wilhelm Ludwig Heyse. Heyse s-a format într-un climat intelectual în care cultul pentru antichitate se îmbină cu admirația față de clasicismul german. După încheierea studiilor universitare la Berlin și Bonn (1848), unde audiase cursurile renumitului profesor Diez și-și dăduse doctoratul cu o teză despre aspectele poeziei provensale, este introdus în cercul literar berlinez ""Tunnel über der Spree"" (Tunelul peste Spree
Paul Heyse () [Corola-website/Science/298192_a_299521]
-
și pasajele grave în basul continuu și câteodată se folosea o aceeași știmă pentru mai multe instrumente, în limita disponibilităților: contrabas ("violone"), clavecin, lăută, teorbă ș.a. În barocul târziu au apărut partituri bine delimitate pentru instrumentul grav cu coarde. În clasicism, perioada uniformizării unor orchestre tot mai mari, instrumentului nu i s-au oferit decât arareori ocazii de a depăși statutul de susținere a balansului orchestral. ul se bucură de o diversificare a materialelor pentru orchestră în perioada romantismului, când apar
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
ai rendez-vous avec vous, Brave Margot, Le Gorille, Îl n'y a pas d'amour heureux". Personalitatea Brassens are deja caracteristicile sale definitorii: atitudinea stranie, pipa și mustață, cuvantul liber, plin de culoare și ireverențios, dar strâns în chingile unui clasicism și o metrica scrupuloasa, gustul de vechi, prieteni culți și nevoia de singurătate, o cultură literară și muzicală ascuțită, un fond liberal vechi, fără nici o doctrină stabilită, dar sprijinită de un individualism puternic, un antimilitarism visceral, un anticlericism adânc și
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
remarcat similitudinile tematice din eseurile publicate sub titlul „Modernități“ și cele din romanul lui Michel Houellebecq, „Les Particules élémentaires“, ambele cărți scrise în aceeași perioadă. Formulele prin care opera sa se înfățișează publicului sunt cele care se raliază mai curând clasicismului și modernismului, în contra direcției postmoderne a culturii și a literaturii române contemporane. Pe acestea, de exemplu, volumul de povestiri „Erezii pioase“ le respinge anume pentru a dovedi că se poate scrie în paradigma contemporaneității fără a cădea în derizoriu și
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
Enigmaticul Proteu, zeul apelor schimbătoare, un sfinx al transformărilor multiple, reprezintă astfel simbolul inovației artistice și al cugetului uman, care preschimbă realitatea brută în forme superioare. "Ulise" rămâne însă o operă bicefală, la fel ca Ianus, privind simultan spre tradiționalism (clasicism, realism) și modernism. Omniprezența dihotomiilor este evidențiată în special în capitolul "Scila și Caribda", unde principala dispută este cea dintre materialismul lui Aristotel și idealismul lui Platon. James Joyce nu a negat niciodată faptul că sufletul său „s-a călit
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
din Varșovia. Imaginea pictată are pe fundalul ei un peisaj sumbru stâncos, reprezentarea oamenilor adunați în grupuri plastice, eliberează vizual bucuria participării la această minune. Peisajul fantastic și interpretarea sculpturală a figurilor omenești sunt o dovadă a puternicei influențe a clasicismului lui Nicolas Poussin. Tematica pe care a abordat-o este cea a cotidianului, Krzysztof Lubieniecki urmând îndeaproape tradițiile „"olandezilor mici"” de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea. Krzysztof a folosit un colorit ponderat, situații comice
Krzysztof Lubieniecki () [Corola-website/Science/329147_a_330476]
-
Sau, dacă voi le faceți, eu le voi încalcă. <br> Eu nu sunt poet și de aceea scriu poezie. Eu sunt un antipoet sau un nonpoet. Astfel, am venit în America pentru a reconstrui Statuia Libertății Versului eliberat de sub tirania clasicismului și a dogmelor sale. Eu autorizez orice îndrăzneala: antiliteratura și literatura să; forme flexibile fixate sau imaginea vie a morții!; stilul nonstilului; poeme fără versuri (pentru că noțiunea de «poem» nu corespunde nici unei definiții din dicționare sau din enciclopedii) - poeme care
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
din județul Neamț. Actuala biserică este ctitoria egumenului Ioasaf Voinescu, care a rezidit-o din temelie în perioada 1836-1839. Pe frontispiciul bisericii, se află următoarea pisanie cu inscripția în limba română cu caractere chirilice: Ca stil, această nouă biserică aparține clasicismului. Biserica este monumentală ca proporții, planul ei asemănându-se cu cel al Bisericii "Sf. Spiridon" din Iași. Edificiul are un plan treflat estompat cu totul prin reducerea aproape completă a absidelor laterale. Zidul exterior al bisericii este împărțit în cinci
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
asemenea, a tradus, prelucrat și transcris diverse partituri de Giovanni Pierluigi da Palestrina, Johann Sebastian Bach, Christoph Willibald Gluck, Bedřich Smetana și Piotr Ilici Ceaikovski. În plan componistic a continuat orientarea estetică a lui Iacob Mureșianu, fixând astfel reperele unui clasicism al istoriei muzicii ardelene. Prima sa compoziție care a rezistat timpului, a fost „Romanța pentru vioară și pian”, lansată în anul 1899. În aceeași perioadă a compus și „Serenada pentru cor bărbătesc”. În anii următori a compus cântecele „Ciobanul” pentru
Augustin Bena () [Corola-website/Science/321405_a_322734]
-
La englezi, nu prea există forme de descriere a concertului cu mai mulți soliști, germanii având Gruppenkonzert, care reprezintă ansamblul de concert. Prin creația sa instrumentală, Antonio Vivaldi a exercitat o influență puternică în dezvoltarea ulterioară a muzicii concertante, în clasicismul vienez, prin reprezentanții săi cei mai de seamă : Haydn, Mozart și Beethoven. Cuceririle vivaldiene în domeniul creației instrumentale nu au avut un impact doar asupra genurilor cărora acestea li se adresau în mod direct (respectiv concertelor sau sonatelor) ci asupra
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
național romantic al secolului al XIX-lea. Secolul al XX-lea a adus noi stiluri arhitecturale; inclusiv expresionismul, exemplificat cel mai bine de proiectele arhitectului Peder Vilhelm Jensen-Klint, care se bazau mult pe tradițiile scandinave ale construcțiilor în cărămidă; și clasicismul nordic, care s-a bucurat pentru scurt timp de popularitate în primele decenii ale secolului. În anii 1960, arhitecți danezi, cum ar fi Arne Jacobsen au intrat pe scena mondială prin arhitectura funcționalistă pe care au promovat-o cu mult
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
fost orga, clavecinul ("strămoșul" pianului) și viola da gamba, ca principale genuri muzicale avem fuga, concerto grosso, cantata, oratoriul și opera seria, iar ca muzică de dans întâlnim sarabandă, hornpipe, alemandă, menuet. Încă din anul 1710 se anticipează trecerea spre clasicism, deoarece își face apariția unul dintre cele mai importante instrumente folosite în muzica culta: pianul, iar puțin mai târziu Giovanni Battista Pergolesi compune prima opera buffa (compozitie dramatica cu un conținut comic) intitulată "La serva padrona" (slujnica stăpâna). În ultimele
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
târziu Giovanni Battista Pergolesi compune prima opera buffa (compozitie dramatica cu un conținut comic) intitulată "La serva padrona" (slujnica stăpâna). În ultimele două decenii ale curentului, compozitorii se îndepărtau rapid de barocul autentic și se apropiau de ceea ce noi numim clasicism, mai ales când stilul rococo a devenit principala tendință în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, prin intermediul căruia se face trecerea treptată de la baroc la clasicism. Reprezentanți importanți ai stilului baroc în muzică au fost Claudio Monteverdi, Marc-Antoine Charpentier
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
se îndepărtau rapid de barocul autentic și se apropiau de ceea ce noi numim clasicism, mai ales când stilul rococo a devenit principala tendință în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, prin intermediul căruia se face trecerea treptată de la baroc la clasicism. Reprezentanți importanți ai stilului baroc în muzică au fost Claudio Monteverdi, Marc-Antoine Charpentier, Jean-Baptiste Lully, Antonio Vivaldi, Georg Friedrich Händel, Johann Sebastian Bach etc. Secolul al XVIII-lea a fost o perioadă în care artiștii din diferite domenii s-au
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
din diferite domenii s-au distanțat mult de stilul baroc, caracterizat prin ornamentul excesiv, adeseori greoi și adoptarea stilului simplu, lipsit de podoabe. Această tendința și-a pus amprenta în principal în arhitectură și în pictură, dar și în muzică. Clasicismul a început în Franța secolului al XVII-lea, pe timpul Regelui Soare și s-a manifestat în alte domenii precum artele plastice, arhitectura și literatura, cel din muzică luând naștere un veac mai târziu. Curentul muzical este delimitat orientativ între anul
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
au mai compus și Luigi Boccherini (cel mai cunoscut pentru renumitul său menuet), Antonio Salieri (cunoscut mai bine pentru rivalitea sa cu W. A. Mozart, decât pentru muzica sa) și Leopold Mozart (tatăl compozitorului). Genurile preferate de compozitori în perioada clasicismului muzical au fost simfonia, sonata și concertul solistic (se trage din concerto grosso, gen specific barocului muzical). La sfârșitul secolului al XVIII-lea, în Europa de Vest, apare o nouă mișcare în literatură, numită Romantism. La început de secol XIX această mișcare
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
și în zilele noastre controverse privind perioada din istoria muzicii europene în cadrul căreia muzicianul se încadrează. Însă, ca punct de reper, de multe ori se ia anul 1827 (care este și anul morții lui Beethoven) pentru o delimitare aproximativă între clasicismul și romantismul în muzică. Acest curent muzical se întinde pe o perioadă de aproximativ un secol și reprezintă perioada de apogeu a muzicii culte din spațiul european. Romantismul muzical este opus clasicismului încorsetat de reguli, în care compozitorii trebuiau sa
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
morții lui Beethoven) pentru o delimitare aproximativă între clasicismul și romantismul în muzică. Acest curent muzical se întinde pe o perioadă de aproximativ un secol și reprezintă perioada de apogeu a muzicii culte din spațiul european. Romantismul muzical este opus clasicismului încorsetat de reguli, în care compozitorii trebuiau sa urmeze un tipar foarte strict și să compună piese cu formă fixă. În perioada romantismului muzical, accentul nu se mai pune pe reguli stricte de compoziție, ci pe transmiterea sentimentelor și trăirilor
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
sentimentelor și trăirilor prin intermediul muzicii, existând o mai mare libertate de expresie a muzicienilor prin intermediul acestei arte. Câțiva reprezentanți ai romantismului timpuriu sunt Carl Maria von Weber, Franz Schubert, Niccolò Paganini, Gioacchino Rossini, Robert Schumann și Frederic Chopin . Dacă în clasicism muzica se rezuma la câteva forme și genuri muzicale, și anume opera, concertul, sonata, simfonia și liedul, în secolul al XIX-lea, datorită noilor mișcări culturale generate de romantism, repertoriul muzical se îmbogățește cu noi genuri și apar noi tendințe
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
1833, în urma unui schimb, palatul a ajuns în posesia statului, devenind sediul Biroului Național al Datoriilor de Stat (Riksgäldskontoret). Astăzi este sediul unor secții ale Curții de Apel Svea. Palatul Rosenhane este primul palat nobiliar ridicat pe Riddarholmen în stilul clasicismului francez. El a fost construit între 1652-56 de sfetnicul regal Schering Rosenhane, prin arhitecții Nicodemus Tessin cel bătrân și Jean de la Vallé. După mutarea casei regale în palatul alăturat, în palatul Rosenhane a fost localizată cancelaria regală. Din 1775 până în
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
Londra ), unde peisajul joacă deja rolul important pe care îl va avea în Franța secolului XVII, mai ales în viziunea idealizantă a lui Nicolas Poussin (Fig. 7). Jean-Baptiste Camille Corot acordă și el, din vocație și fiind ancorat stilistic în clasicism, peisajului nebulos din „Orfeu o salvează pe Euridice din infern” multă atenție (Fig. 9). Atât tema neobișnuită a salvării prin voința artistului cât și gestica simbolică, atmosfera însăși lasă încă să se simtă fiorul romanticii. Deja compatriotul său Pierre Lacour
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]