336 matches
-
ceva? Avea vreo lumină defectă? Se hotărî să oprească. Dar nu exista nici un refugiu, ci doar rocile gri, prăbușite la marginea drumului, înainte de prăpastia abruptă a Alpilor. Cu toate acestea încetini, dar BMW-ul nu păru să recepționeze mesajul. Kishon claxonă lung și susținut. BMW-ul acceleră și îl izbi în spate, propulsând în față gâtul lui Kishon. Pentru o clipă pierdu controlul volanului și auzi astfel cauciucurile mașinii lui scârțâind pe pietrișul de la marginea drumului. Când reveni pe carosabil, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și văzuseră că acesta primise ultimul telefon dat de Guttman. Iar acum și el fusese eliminat. Asta nu putea să însemne decât un singur lucru: erau urmăriți și toate conversațiile le erau ascultate. Asta era. Nu exista altă explicație. Uri claxona la mașinile din față, în încercarea disperată de a trage pe dreapta. Doar dacă. Unde zicea Uri că a făcut armata? La serviciile de informații. Era singurul care știa tot ce știa ea. Nu pomenise nimănui numele lui Kishon și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
scuipând pudră. Îmi va scrâșni între dinți toată noaptea. — Mi-am pus prea multă pudră? — Nu, e foarte bine. Dar parcă aveai artrită, sau așa ceva? Cum naiba poți juca popice? — Cred că mișcarea m-ajută. Mă simt mai bine. Cineva claxonă afară în stradă. — Se vede că prietenul tău a scăpat din WC, mârâi Ignatius. De altfel nu mă miră că se învârte în jurul unei autogări. Probabil că-i place să vadă cum vin și pleacă ororile acelea pentru turiști. Bănuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
avea să fie bogat. Iar Adam ... Josh opri în fața tribunalului. Adam stătea jos, pe trepte, privind fix în pământ. Era neras, iar costumul lui jalnic era plin de pete. Charles Silverberg stătea în picioare, lângă el, vorbind la telefon. Josh claxonă. Charles îi făcu cu mâna și porni spre el. Adam îl urmă și se urcă în mașină. — Mersi, frățioare, zise el și trânti portiera. Apreciez gestul. — Nici o problemă. Josh intră în trafic, uitându-se la ceas. Avea suficient timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vineri din iulie, mergând pe trotuarul ce Înainta pe lângă traficul blocat fără speranță; grăbindu-se spre o Întâlnire la care Întârziase deja, Înjurând ca un birjar, afurisind pietrele sparte din pavaj, tocurile ei Înalte, bărbatul care o urmărea, șoferii care claxonau frenetic, deși faptul că larma nu avea nici un efect asupra deblocării traficului era deja o realitate urbană, Întreaga dinastie otomană care cucerise odinioară orașul Constantinopole și apoi persistase În greșeala sa și, o, da, ploaia... blestemata asta de ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sa, ea era, cel mai probabil, cea care ar fi putut ucide Într-o bună zi un bărbat. Din fericire pentru Zeliha, chiar În momentul ăla, șoferul unei Toyote aflate În spatele taxiului și-a pierdut răbdarea și a Început să claxoneze. Ca trezită dintr-un vis urât, Zeliha și-a venit În fire și a Început să tremure văzând În ce situație neplăcută se afla. Înclinația ei spre violență o Înspăimânta, așa cum o făcuse Întotdeauna. Într-o clipită, a Închis gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Fuduli și lăudăroși... fuduli și... Rose nu și-a terminat propoziția, fiind distrasă de un gând cum nu se putea mai năstrușnic. Semaforul s-a făcut verde, mașinile aliniate În fața ei au demarat, iar camioneta din spate a Început să claxoneze. Însă Rose a rămas Încremenită În același loc. Fantezia aceea era atât de Încântătoare Încât nu era În stare să se miște. Prin minte Îi treceau nenumărate imagini pe când ochii ei aruncau pieziș scântei de mânie pură. Acela era, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care am reușit să depășesc nu unul, nici două, ci trei camioane-cisternă. Istovit de ispravă, m-am oprit să beau o cafea, dar, cînd să plec, am văzut oripilat cele trei camioane-cisternă trecînd În trombă pe dinaintea mașinii mele staționate și claxonînd tare În semn de salut. Însemna s-o iau de la capăt! Mi-am schimbat itinerariul și m-am pomenit la Modena cînd eram așteptat, de fapt, la Bologna. Mă bucur În fiecare zi că nu mai sînt automobilist. Datorez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fost umplută, acum trebuie băută, spuse Cipriano Algor cu un zâmbet obosit, și se gândi că ar fi mai bine dacă ar putea s-o verse. Întoarse furgoneta la stânga, pe un drum care urca lin spre casă, la jumătatea lui claxonă sonor de trei ori, anunțând că sosea, așa făcea întotdeauna, fiica lui s-ar mira dacă azi n-ar face la fel. Casa și olăria fuseseră construite pe un tăpșan larg, probabil o veche ogradă sau ocol, pe care bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
privi Înapoi. Hoinărea cu scuterul În sus și În jos, pe strada Cavour, cu casca neîncheiată sub bărbie, ca să se simtă mai liberă, accelerând și Înclinându-se, pentru a-l depăși pe Fabrizio, care-și cabra mica sa motoretă, și claxonând, pentru a le speria pe Înfumuratele alea de Paola și Giorgia, care ling Înghețată pe gardul parcului din piața Dante. Scuterul e al Miriei, căci Valentina nu are scuter. Mama nu i-a cumpărat - zice că e prea mică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Așa te omori, Îi spuse bătrâna Îngăduitoare. Ești Încă o copilă, iar viața e prea frumoasă ca să-ți bați joc de ea. Vorbea astfel căci era bătrână și de acum scăpase. La paisprezece ani, viața nu are nimic frumos. Valentina claxonă pentru a-i da Miriei un imbold, să o Întindă de acolo, dar prietena ei continua să pălăvrăgească alături de un tip Înalt de vreo doi metri, cu părul ca un ciorchine de banane. Nu era de la școală, nici de la liceul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
abia așteptase să rămână singur cu ea - nu avea nici o intenție să o ducă la general și se gândea cu frenezie la străzile pustii din spatele Forului Italic - Începu să depășească mașinile Încolonate spre centru. Șoferii care veneau din față Îi claxonau și Își pâlpâiau farurile pentru a-i atenționa că erau pe contrasens. Antonio simți o greață instantanee față de Tiburtina, strada aceasta Înnebunitoare, banală, mărginită de fabrici, de firma de informatică, de hale, de construcții dizgrațioase, o stradă pe care până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
eram în costumul meu din două bucăți, lăsându-mi hainele pe plajă, papucii unde îi aruncasem și neobosindu-mă să mi pun centura am pornit în viteză spre cel mai apropiat spital. Pe la mijlocul drumului, am văzut ambulanța apropiindu-se. Am claxonat, am frânat și am pășit desculță pe șoseaua fierbinte. Paramedicii l-au luat cu grijă pe tânăr. Am alunecat din nou pe bancheta din față. Am oprit mașina în fața unui magazin, de unde mi-am luat o rochiță de plajă și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care nu o cunoștea. Prâslea merse să cunoască această lume, dar lui i se părea prea zgomotoasă și agitată. Obișnuit cu niște curți mari, unde se plimba în voie, ajunge mai întâi pe o șosea plină de mașini care îl claxonau, deoarece mergea nestingherit prin fața lor. Era impresionat de ceea ce vedea: case mari, oameni mulți, mașini colorate, iar cerul senin luminat de soarele puternic îi încălzea puternic spatele, unde avea arcul cu săgețile. Se luă după câțiva oameni și intră într-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încă nu pornise, am alergat mai departe, cinci metri, zece metri, duba încă nu pornise, am parcurs jumătate din lungimea străzii, lăsând-o cu vreo douășcinci de metri în urma mea, și când am crezut că, gata, am scăpat, atunci a claxonat strident, m-am speriat atât de tare încât era să rămân locului și să-mi cadă sticlele din mână, a ambalat motorul și am auzit-o cum pornește, a și ajuns lângă mine, claxonând din nou, dar nici atunci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că, gata, am scăpat, atunci a claxonat strident, m-am speriat atât de tare încât era să rămân locului și să-mi cadă sticlele din mână, a ambalat motorul și am auzit-o cum pornește, a și ajuns lângă mine, claxonând din nou, dar nici atunci nu m-am oprit, fugind numai de-al dracu’ mai departe, ei, și atunci duba m-a depășit și s-a oprit, cu o roată pe trotuar, știam că s-a zis cu mine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe bancă, cu ochii În asfalt și un vîrtej confuz În minte. Acum, la toate acestea se adaugă și o voce, peste toate sunetele normale de oameni care merg pe stradă și de autobuze care frînează și de mașini care claxonează. E o voce de bărbat. Deschid ochii, clipesc În lumina soarelui și mă uit ca În transă la doi ochi verzi pe care parcă Îi știu de undeva. Apoi, brusc, Îmi dau seama și de unde. E Aidan, de la barul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că se află în spatele său, un Magician nevăzut de nimeni în afară de el, îmbrăcat în trening (oare ce culoare preferă? Doamne, iar bat câmpii...), încălțat în adidași și pus pe discuții interminabile. Ocoli prin stânga o baltă mai mare și fu claxonat de o mașină care venea din spatele său. Îl depăși în viteză, era un Pontiac de culoare albă, îi făcu semn cu mâna, la revedere, oriunde vei merge pe vremea asta, ai grijă, omule, poate îți cauți și tu liniștea, toți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
coș, spre eliberarea definitivă a personajelor. Același Magician, în mijlocul bulevardului, privind sceptic în urma unui Scriitor care se grăbea către întâlnirea cu o Lucie a viselor sale. Mașinile treceau pe lângă el, într-o parte și în cealaltă, fără ca vreun șofer să claxoneze pentru a-i da de înțeles că se află într-un pericol iminent. Un Detectiv ajuns în parcare, deschizând portiera mașinii, așezându-se pe scaun și rotind butonul radioului pentru a asculta un post de radio obscur, întro după amiază
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Îmi Împuia capul, de fiecare dată, când ne Întâlneam, cu păstrăvii și cu lipanii și cu lostrițele pe care le scotea, se lăuda, el, din pâraiele acelor locuri, el fiind, acum, cu familia lui, În urma mea, numai ce-l aud, claxonând, apoi, strigând: stai! Stai oleacă, omule, că, uite, am nușce la mașină. Ce ai? N-auzi, un nușce, am; da-da, precis am, că, uite, nu mai merge, și gata! Da’ stai oleacă, nu m’auzi? Am stat. Am coborât
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Și dorm, dorm... Și visez că trenul este în mișcare, visez că străbatem peisaje sublime și că trecem prin orașe aglomerate. În cimitirul de mașini găsesc întotdeauna cîte o carcasă mai bine conservată. mă strecor înăuntru, mă așez la volan, claxonez, adorm cu capul pe volan, mi se pare că aud cum plouă și cum ștergătoarele de pe parbriz fac vlang-vlang, vlang-vlang. Cînd mi-e frig îmi improvizez cîte un culcuș din cutii de carton, mă învelesc cu ziare. am încercat și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Alabama, este interzis să conduci legat la ochi și e legal să conduci o mașină pe sens interzis dacă ai o lanternă atașată în fața mașinii. - În Arizona, nu ai voie să conduci cu spatele. În Arkansas, nu ai voie să claxonezi în zone în care se consumă sendvișuri și sucuri reci după ora nouă seara * În California, femeile sunt amendate dacă sunt prinse la volan în ținute de casă și nici o mașină fără șofer la volan nu are voie să depășească
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se strîng duminică dimineața, mai devreme, pentru a merge să ia mireasa. În sunete de trompete, În chiote, În cîntece, convoiul nunții pleacă de la casa mirelui spre casa miresei. După 1990 convoiul nunții este format din mașini frumos Împodobite care claxonează În drumul de la mire la mireasă. Ajunși aici, nunta este oprită la poartă de garda miresei. Încep discuțiile Între nuntașii mirelui și ai miresei cu privire la scopul venirii celor dintîi. Fiind terminate discuțiile, Într-o deplină Înțelegere, porțile sunt deschise și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
începea scrisoarea. "În fiecare seară, în timpul programelor de știri de la televiziune, controlate de stat, mii de oameni iau parte la acțiuni de tipul "zgomotul este la modă". Ei deschid larg ferestrele și fac un zgomot asurzitor cu oale și cratițe, claxonează la unison, sau se adună pașnic pe străzi, suflînd din fluiere, clarinete sau trompete. În momentul în care se termină programul de știri, încetează și tărăboiul. Apoi, mii de oameni parcurg în grupuri mici străzile înghețate ale Belgradului. Cordoanele poliției
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
pantaloni zdrențuiți, unii infirmi, fără membre, lovesc mingi de fotbal pe terenuri improvizate de pămînt roșu, umbrite de grupuri de arbori de eucalipt cu coajă albă, nevătămați de război. Vizitatorul va vedea antene parabolice, moschei pe vîrfuri de deal, taxiuri claxonînd, oameni jucînd table și sorbind cafea neagră la umbră și, desigur, soldați sirieni cu berete roșii și arme AK47, cu baionetele alături, urmărind și așteptînd, făcîndu-și serviciul de polițiști ai noii ordini, dacă aceasta se poate numi ordine. Acolo este
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]