1,628 matches
-
în vilag a adevăratelor afaceri necurate: „Bâțâind din toate balamalele, cele 12 nenorocite se dezbrăcară la piele. Jean-Capabilul o lua pe prima față de-o aripa și-o trânti pe masa din mijlocul camerei. Scoase din buzunar un fel de clește lung, asemănător unui forceps. Fără multe menajamente, introduse obiectul în organul genital al fetei și extrase o pungă micuța, care conținea o anumită cantitate de pulbere albă.” Poliția se pare că ar face parte și ea din acest joc: - Dacă
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
vorbă... Veni cu treabă, nu!? Da, zâce el cam fâstâcit, cu treabă... Ia ascultă, mă, nu mă chemași tu pentru nu știu ce? Acuma ce dai îndărăt! Ei... Să făcusă mic de tot de să nu-i mai scoți vorba nici cu cleștele din gură, auz’. Ia ascultă, bă, eu bătui drumu’ pin ploaie de pomană!? - mi ți-l luai tare. Ia vezi! Ce zâce!? Și mă apucară mii de draci când auzâi comedie. Auz’ să îl învăț io cum să pună cloța
GĂINA (SCHECI A LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363418_a_364747]
-
cărbuni, Vrând să-mi ia locul pe targă. Un doctor chipeș, dar frivol, Mă confundă c-o femeie; Duhnind a pipă și-a alcool, Vrea în brațe să mă ieie. Nebunii cântă într-un cerc; Suntem prinși ca într-un clește. Să fug acum... nici nu încerc, Căci Isaia... dănțuiește. Referință Bibliografică: Eu cred că m-am scrântit la cap / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul I, 18 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir
EU CRED CĂ M-AM SCRÂNTIT LA CAP de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361101_a_362430]
-
nu la-ntins mâna! TREI DOAMNE (recitați poezia accentuat cât de repede puteți) La o petrecere, Trei dispecere, Fac întrecere, Cum să secere Un june-prim ! A treia-l ochește, A doua-l dorește, Prima îl vrăjește, Și îl prinde-n clește Pe Rusalim ! Prima-l duce acasă, Într-o după-masă, Iubită se lasă, Lui însa nu-i pasă Că e... sedus ! A doua încet, În mare secret, Într-un Chevrolet, Trece la concret Și el e ... dus ! A treia haină, Plânge
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
da' lat în umeri și cu ochi neapărat privind la noi, spre pământ. Io, așa cred că o fost Iisus răstignit! D'apoi cum? Să-i faci și păsările-n culori moi, ca-n Rai, nu ca aici, pe la noi. Cleștii, ciocanul, să fie mici-mici ... da'slova să fie de un deșt', s-arate limpede, clară, de tăt orbu' să poată citi:Iisus Nazarineanu Regele Iudeilor. Meștere, vreau să fie așa: bărbat fain ca mine și ... ca dumneata.” Așa se ruga
EVANGHELIA DUPĂ MELANIA CUCU, CRONICĂ DE JIANU LIVIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363132_a_364461]
-
întoarce, abia așteptând ca-n luntrele-ți sparte să se îmbarce. Mai cârpești un verb, mai dregi o vocală forjând în idei esențe mature cărora le dai formă de spirală ducând spre-aiure. Te-ai smuls din tăceri cu-al speranței clește dorind să măsori cerul vast cu pașii, vrând ca la sfârșit să ieși din firește vrăjind urmașii. Ce va fi, din sens cauți să dezvălui decelând curat ce este-n monadă și cu întrebări țelul ți-l învălui făcând rocadă
ANII RUGINESC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368327_a_369656]
-
pactul strategic intervenit între Rusia și Germania, care prinde România la mijloc. În fața agresivității rusești România este protejată prin calitatea de membru al NATO. În fața tentațiilor dominatoare germane România este protejată prin calitatea de membru al UE. Strivită, însă, în cleștele ruso-german România are foarte puține posibilități de apărare, cu atât mai mult cu cât atât în NATO cât și în UE are o influență redusă, fiind socotită ca membru de mâna a doua. Reacția cea mai firească ar fi realizarea
INTERVIU CU ADRIAN SEVERIN DESPRE CRIZA DIN UCRAINA ŞI ALTE ASPECTE ALE RELAŢIILOR INTERNAŢIONALE de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368380_a_369709]
-
Și numai o lăsare în adânc făcuse... Dar, când la suprafață fu să iasă, îl izbiseră talazuri îndrăcite de furtună și stânci colțoase îl plezniseră furioase. Îl năuciseră bine sărăcindu-i urechile de bureții îmbibați cu ulei și smulgându-i cleștii din carapace de țestoasă pentru nări. Până să se dumirească bine ce grozăvie i se-ntâmplă, înghițise în neștire apă. Purtat de valuri, fu aruncat pe mal. Crezuse că murise... Trezit iarăși la viață de prielnicii tovarăși, întâi jură că
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
un borcan legat la gură cu elastic, un virus foarte rău, unul mai viguros, care la vremea lui cauzase febra aurului și îl scoase pentru mici ajustări și îmbunătățiri. Îi ascute dinții, îi rupe câteva picioare, îi mai montează ceva clești, apoi îl aruncă într-o retortă cu un bulion nutritiv. Flămânzit de mai bine de o sută cincizeci de ani, prima reacție a bietului virus a fost să crape-n el până n-o mai putea. Numai că virușii nu
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
generic organ. Și, în timp ce, după absolvirea cu succes a cursurilor intensive de pregătire specifică, acești tineri de toată isprava își perfecționau pregătirea teoretică prin exerciții practice în zona gării, la conducerea județului a venit un tov. foarte energic și speriat clește de unele aluzii ale nevestei precum că dă pe trompă tot ce știe dacă nu ia măsuri urgente ca fiul lor, tot genial, bineînțeles, dar extrem de timid, așa cum sunt adevărații copii de familie bună, nu intră la liceu din prima
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
mai spală câte-o vină! Întind brațele pe cruce Și-n piroane doar păcate, Cerul raiului din mine Vrea doar flori nevinovate...! Uneori mă prinde teama, Când risipa mă pândește Și-o lovesc cu busuioc Crede..., că ar fi un clește...! --------------------------- Reașez ca-n pazel gândul Și îl scald în ploi de soare, În penel pun cer albastru Să scriu simplu: Sărbătoare....! foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Știu... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1553, Anul V
ȘTIU... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367971_a_369300]
-
mustăcioara frumos conturată și șapca pusă șmecherește pe fruntea îngustă (asta mă duse iute cu gândul că fizicul a cântărit mult la angajare) își făcu numaidecât apariția. Ca o curiozitate, am ciulit urechile să aud zgomotul pe care-l face cleștele de compostat. Slabă mișcare!- îmi zic. Mai degrabă zornăit de mărunțiș care, din mână în mână, iși făcea loc, cu viteza luminii, în buzunarele fără fund ale impunătorului ceferist. Bună meserie! La aceste vremuri de perpetuă tranziție... brava națiune! Îi
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
a crede că mai sunt proști pe lumea asta care mai cumpără și bilete. Cred că și lui i se făcuse dor de felul în care mai arăta un bilet de tren. Curiozitatea mi-a fost satisfăcută, în sfârșit: zgomotul cleștelui de compostare mi s-a părut ca un strigăt în pustiu sau ultimul cântec al lebedei! M-am așezat confortabil, mai degrabă pe mușchii picioarelor mele decât pe scaunele cu tentativă de canapele. În glasul roților de tren, m-am
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
mi-am dat seama că nu era vorba de o întrecere a unor nesăbuiți, ci de un conflict în toată legea, care se tranșa sub ochii mei cu pistoalele în mână. Șalupa nu mai avea nicio șansă de scăpare din cleștele urmăritorilor, care o flancaseră, norocul ei ar fi fost doar să-i vină în ajutor vreo vedetă, care să fi patrulat întâmplător la fața locului. La prora uneia din bărci, în picioare, stătea un individ bărbos, avea o alură de
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
intrat ambiția în mine și i-am spus bine, culcă-te pe scaun și deschide gura mare, dar să nu ai pretenții după aia! - Și?? vrem noi să știm. - Și exact așa s-a întâmplat, spuse dentistul. Am apucat strașnic cleștele, am răsucit în dreapta și în stânga, la momentul oportun am făcut o mișcare energică pe liniile de forță și măseaua a ieșit perfect. Iar tipul, vă rog să mă credeți, s-a ținut de cuvânt: n-a scăpat nici o silabă. Eu
SCHIŢE UMORISTICE (66) – UN CAZ RARISIM de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367675_a_369004]
-
să-ți dezminți. / Suprafețe mari, fâlfâitoare, / cu tridimensionala ta coloană / la lumină de apă curgătoare. / Și inima-mi, această lighioană...” De fapt, inima și norocul, sunt, în simbolistică, la nivel microcosmic, semne centrale. E natural să fie complementare. Prins în cleștele „scrisei”, poetul îi opune „scrisul” și nu se gândește la evadare. „Când zorii se despart de noi, când arde, / când se anunță câmpiile cutare / ne numărăm și mergem mai departe / veghindu-ne sorocul cu răbdare.” Referință Bibliografică: Poetul sătmărean-maramureșean cu
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului cirezi de nuci goneau desculțe-n păr și umbra lor nu ne făcuse cruci din miez de fragi nu ne cădea vreun dor nici ierbii calde nu-i eram năluci. cu clești de raci ne apucam de zori genunchii ne strângeau prin iarba udă și timpul ni-l legam pe tălpi cu sfori gustând amorul de pe carnea crudă. zâmbeau gonaci de vânt pe-obrajii rumeni iubirea noastră se-mbrăca în floare pe
N-A FOST DOAR POVESTE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368755_a_370084]
-
găurile negre din plinul bermudelor sau pentru fecioarele grâului necopt furioase că au început să vadă prea mult prea intense culorile fricilor numai sunetele salvează din când în când situațiile în care un triunghi botezat al bermudelor prinde ca un clește curiozitatea omului și-l amestecă într-o ceașcă de porțelan alb cu lingurița timpului este un cub de zahăr care se visează piramidă și rămâne uitat fără vârf în povestea prezentului plastica se reformulează accentuat se ating temperaturile cele mai
REFORMULARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363643_a_364972]
-
din amintire Halucinează bălți de nuferi albi Din care ursitoare ies bizare Ni s-au închis ieșirile la mare Zăpezile cad roată peste Alpi; Se cerne seara pe lambriuri joase O dublă confruntare ne pândește Din menghina ursitei ca un clește Suav teroarea ne-a pătruns în oase O sevă dulce timpuriu se lasă Pe ochii adormiți pe jumătate Se-aude vag un clopot care bate Și cad vrăjiți în somnul de melasă. Referință Bibliografică: Amurg pe cai / Ion Untaru : Confluențe
AMURG PE CAI de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364638_a_365967]
-
găsit nimic din ce-am lăsat. Părinții mei sunt umbre mergătoare, Dar au în suflet flacără - lumini Și ochii lor e-un cer în sărbătoare Când pruncii toți în brațe și-i mai țin. Mi-e inimă brăzdată cu un clește Încins în focul depărtării, pervertit, Cam toate... încep cu - “a fost și nu mai este” Și-n țarină se doarme la sfârșit... Mai port pe umeri zdreanța regăsirii, Cu flori și buruieni, din loc în loc, E dulce - amară clipa întâlnirii
MĂ ÎNTORC de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349553_a_350882]
-
pe umăr, Cu umbra grindei sale și astăzi ne-nveliți. Era de dimineață și locuiam sub soare, Iar voi făceați istorii din viețile omenești, V-ati numit chiar rude și fii de dumnezei, Și prindeți de milenii mintea lumii-n clești. De-atunci taiați din aripi fiecărui zbor, Și-arătând c-un deget c-așa se vrea din cer, Iar noi creștini în suflet în dulce aiurare, Purtăm cuminți același lăuntric somnifer. Minuni s-ar cere multe și rar se împlinesc
PRIMA RUGĂCIUNE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349590_a_350919]
-
coase, nu se toarce, nu se împletește lînă, nu trebuie să ne pieptănăm, nu se lucrează în casă sau în curte. Făcîndu-se semnul crucii, se unge cu usturoi poarta, ferestrele, ușile și clanțele, hornurile, scările, boii și vacile la coarne, cleștele, mobila și toporul. La țară se astupă hornul sobei, fereastra și pragul ușilor, pentru a îndepărta strigoii. Se consumă usturoi, se unge cu el pe frunte, pe piept, pe spate, pe la încheieturile trupului. Pentru ca spiritele rele să nu se cuibărească
LEGENDE, SUPERSTITII de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 92 din 02 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350463_a_351792]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PROFEȚII DEZASTRULUI Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1281 din 04 iulie 2014 Toate Articolele Autorului PROFEȚII DEZASTRULUI De o pătrime de veac zicem că mergem tot înainte, dar ne-au prins racii în clește și ne-au anesteziat. Șefilor de cabinete li s-au deschis larg ușile de jandarmii de pază, după ce le-au pregătit masivele birouri aduse din import. Ei vin la servici la nouă, la zece, și-și fac programul pe-o
PROFEŢII DEZASTRULUI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349166_a_350495]
-
ca nație. Întoarcerea la reperele primordiale constituie, așadar, o datorie sfântă, este un fel de întoarcere la izvoare. Nimeni nu poate nega sau elimina istoria din conștiința și din inima oamenilor, așa cum dragostea nu poate fi smulsă din suflet cu cleștele. În marasmul globalizării și al pierderii identității de români, când limba română a devenit aproape străină pentru cei tineri, datoria morală a scriitorilor, în primul rând, este de a semăna din nou boabele sănătoase de credință și de cuvânt în
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
de acasă, prevăzută cu foale din piele de vițel cam de 4-5 luni, un cuptor în care se pun cărbuni ce sunt aprinși au ajutorul aerului produs de foale, prin activarea unei pedale. Potcoava se ține în foc cu un clește. Se curăță copita cu un cuțit special, se pilește un pic suprafața copitei, se pune potcoava caldă și se bate cu caiele. O expoziție de legume, pregătită parcă de mâna unui artist, încântă ochiul printr-o diversitate de produse și
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347906_a_349235]