371 matches
-
Distingeau în petale, ca prin niște pielițe fragede, vase capilare, nervi, glomerule sudoripare. Unele aveau creste papilare ca degetele, altele pleoape cu gene ca ochii, altele înălțau în miezul franjelor vișinii un pistil lung și erect, cu o boabă limpede, cleioasă în vârf. Femeia se ridică în genunchi și luă delicat, cu limba, picătura vâscoasă de pe cel mai apropiat pistil: "E dulce, e nectar", zise și se lăsă iar între flori. Hainele umede i se lipiseră de trup, lăsând să se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
răsuna ecoul unui vacarm confuz. Din câțiva pași, Sebastianus ajunse în vestibul și ieși prin ușa acum larg deschisă. Observă că furtuna încetase. Din capul scării largi văzu o mulțime de bărbați și femei alergând pe stradă cu un plescăit cleios pe pavajul încă ud, sclipitor în lumina torțelor. Destul de aproape și ușor de recunoscut în mijlocul vuietului mulțimii, distinse ecoul sumbru al unor lovituri puternice de berbec pe care dușmanul le dezlănțuise împotriva bastionului. Dubritius, oprit la jumătatea scării îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
circ. * Cantina e o peșteră mare, cu pereții șiroind de apă. Jumătate este folosită pentru adăpostirea căruțelor și uneltelor. Eu și tovarășele mele ne ținem castroanele cu orez și ne strângem într-o parte, acolo unde pământul e mai puțin cleios. Ploaia îmi picură în castron. Pentru a evita picăturile de ploaie, trebuie ca în același timp să mă mut de colo colo și să mănânc. Cizmele îmi atârnă greu în picioare de la atâta noroi. Se târăsc de parcă ar încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Papole cu praștia. Papole este băiatul vecinului vostru. Împăiatul e mai greu că Îți trebuie bismut adevărat, naftalină și talaj. Tu nu ai decât o sticlă de creolină, din aia care se pune la closet și niște săpun de rufe cleios. Te-ai hotărât să te faci zoolog pentru că zoologia este cea mai frumoasă știință. Ai citit o carte despre Emil Racoviță și expediția navei Belgica, ai media zece la zoologie, iar la Congresul al III-lea al P.M.R. ai cântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tu singur și pomul, doar tu singur și prunii, doar tu singur și brusturii Înalți și grași ce cresc În umbra acăților de la marginea râului. O spaimă ca de moarte te străbate când simți cum se răcește lichidul acela fierbinte, cleios, care ți-a murdărit pantalonii cu miros de frunză uscată, cu miros incert de ciupercă uscată, cu miros de cânepă, de sămânță ce ascunde În ea esențele lumii, dar spaima asta e ca un fulger și fulgerul ăsta te aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Doamne ferește! - și, taman în clipa când dau să deschid ușa, convins că am șters toate urmele, inima-mi stă-n loc când zăresc ceea ce-mi atârnă de șpițul pantofului ca niște muci vâscoși. Sunt un Raskolnikov al labagiilor - dovezile cleioase mă-mpresoară! Te pomenești că am și pe manșete? și-n păr? și-n urechi? Toate întrebările astea mi se-nvălmășesc în cap în timp ce mă-ntorc la bucătărie, încruntat și posac, ca să mormăi la taică-meu cu îndreptățire când își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
posibilitate care să nu-mi vină-n minte, dar nici una - dacă testiculul nu mi-a plonjat cumva înapoi către mațe și acolo a început să se transforme într-un ou din acelea pe care le smulgea mama ciorchine, galbene și cleioase, din interiorul întunecat al vreunei găini ale cărei mațe tocmai le arunca la gunoi. Și dacă o să-nceapă să-mi crească și sâni? Și dacă penisul o să mi se usuce și-o să devină sfărâmicios și într-o bună zi, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Te-ntreb, cine se mai pricepe să mi-o ia la labă la fel de bine ca mine? Numai că, așa cum stau pe spate, jetul îmi părăsește țeava la orizontală, zboară peste toată lungimea bustului și îmi aterizează cu un plescăit jilav, cleios, dogoritor, drept în ochi. Fir-ar mă-ta a dracu’ de jidan împuțit! țipă Bubbles. Mi-ai încleiat toată canapeaua! Și pereții! Și veioza! — Mi-a intrat în ochi! Și să nu mă mai faci tu pe mine jidan, băi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o bucată de pâine". Poartă ochelari rotunzi cu lentila neagră, de orb, dar ochiul versat al lui Marius surprinde căutătura lungă care urmărește fesele unei femei grase, care se ghicesc vulgar sub stofa subțire a rochiei. Timpul se scurge încet, cleios, fragmentat din când în când de zgomotele obișnuite ale unei străzi circulate. Claxoane, răcnete, portiere trântite, zăngănituri, frânări bruște. Înserarea nu aduce răcorea mult dorită. Rămâne la fel de cald ca peste zi, pâcla de praf, fum și miasme felurite părând instalată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ajun, când, băgat sub plapumă, mama îl săruta pe creștet, asigurându-l că Moș Crăciun va aduce neapărat cadouri copiilor cuminți. Simte printre buzele ce încep să tremure necontrolat, un gust sărat. Gustul propriului său sânge. Cuprins de o negreală cleioasă și rece, într-un ultim spasm își pune întrebarea daca asta este moartea sau urmează ceva mai rău. Gâfâind din cauza efortului, Darie continuă să stea întins pe spate câteva clipe. În sfârșit se ridică și sprijinit în cot privește mogâldeața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dat și una după ceafă, ca să te trezești la realitate. Mai târziu, când am început școala, îmi petreceam cele trei ore dintre venirea mea de la școală și sosirea alor mei de la serviciu cu ușa de la apartament larg deschisă. Atunci ființele cleioase se scurgeau pe holul blocului, atrase de goliciunea alb-murdară a pereților. Se destrămau însă instantaneu, la prima deschidere a ușii de la intrarea în bloc, pentru că stafiile nu pot suferi spațiile deschise, curentul și zgomotul. Dimpotrivă, ceea ce le place lor sunt
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cum, surprinsă de noua mea atitudine, stafia stătea în cumpănă. Dacă nu-mi dai imediat stiloul, te bat de-ți sar dinții, am amenințat-o eu, dând un pumn demonstrativ în masă și apucându-l pe Domojo. Știam că ființele cleioase nu suportă gălăgia și violența. Fără să mai stea pe gânduri, stafia și-a luat tălpășița. La câteva minute după aceea mi-am regăsit stiloul pe marginea chiuvetei din baie. Mi- am amintit că-l pusesem acolo când îmi dădusem
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care împânzise locul și mișuna bezmetică în căutare de chilipiruri. Ningea, însă, ca un făcut, nu se așternea niciodată. Cum ajungeau în contact cu asfaltul iadului, fulgii se topeau imediat sub suflul fierbinte al acestuia, transformându-se într-o zeamă cleioasă. Noroiul gemea în gropile din asfaltul șoselelor, devenind o torpilă periculoasă, care îți era proiectată pe palton când îți era lumea mai dragă. Trebuia să am mereu șosete de schimb în rucsac, pentru că umblam mai toată ziua pe jos. Lucram
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
faciale, totul face parte din Stilul Personal. Oamenii își creează în jurul lor un fel de nor care-i ajută să se simtă speciali, deosebiți de ceilalți... Nimic nu poate fi mai monstruos decât stilul personal. E ca dâra umedă și cleioasă pe care o lasă melcul când merge pe frunză... — Stai puțin. Tu arunci apa din albie cu copil cu tot, spuse Catinca. De ce trebuie să renunți complet la scris în loc să cauți un alt mod de a scrie, altceva decât expresia
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Odată ce depășeam perimetrul sacru al mahalalelor știam că nu ne mai găseam în siguranță și atunci începeam din nou să vorbim între noi, ca să ne risipim teama. Orașul nou, zgomotos, cu blocuri înalte, se năpustea asupra noastră cu tentaculele lui cleioase de interdicții. Din simplul fapt că era interzis să călătorești cu tramvaiul fără bilet decurgeau consecințe devastatoare, ce ne separau iremediabil peste zi. Eu trebuia să merg la serviciu ca să câștig bani de bilete de tramvai și de crenvurști cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu un pat cât vaporul Titanic în care mă pierdeam în cel mai dulce răsfăț ce a existat vreodată, cu un șifonier uriaș plin de cearceafuri și pături sub care stătea pitită o bijuterie de săpun Fa pe care gustul cleios, infect, tot nu m-a dezvățat s-o mușc, cu un dulap în care se găsea marele Manitu, zeul indian, altfel o biată lumânare cu chip de om hâd, și cu un radio rusesc, imens, la care ascultam teatru radiofonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
e atît de complex, suficient de complex și de puternic pentru a descrie această foame. I-aș spune mai degrabă dragoste. Primară, poate, ori chiar perversă, În mod sigur neîmpărtășită, Însă cu toate astea dragoste. Aceștia erau mugurii, verzi și cleioși, ai unei pasiuni ce mi-a dominat Întreaga viață, unii ar zice mi-au distrus-o, și n-aș putea spune că nu au dreptate. Dac-aș fi avut un gram de intuiție, aș fi văzut În Îngrozitoarea durere abdominală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de mijloc pe buza cuibului văzu fiara. Rămase încremenit, cu ochii măriți, obrajii contractați și gura căscată într-un urlet neauzit și cu atât mai neomenesc. Păianjenul zvâcni înainte. Se roti rapid în jurul femeii-bărbat, înfășurîndu-l, înfășurînd-o în fire subțiri și cleioase. Aș fi vrut să privesc în jos ori în altă parte, sau să-mi pun palmele peste față, și totuși mâncam din ochi spectacolul atroce cu o perversitate pe care abia atunci mi-o descopeream. Era răzbunarea mea, era o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mii de paliere mai jos, pe neașteptate, se deschise-o cavernă de dimensiuni gigantești, cu un glob rotitor, aidoma soarelui, în centru. Flori cărnoase ca niște vulve, duhnind a hoit, atrăgeau insectele târâtoare care se-ngrămădeau cu miile în cupele cleioase. Ca un imens gălbenuș de ou, dar purpuriu-stins, cu pielița străbătută de rețele alburii, schimbătoare, soarele umplea aproape tot spațiul, așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind în aerul sulfuros raze cafenii de asfințit. Era mai mare decât putea fi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
laba mâinii prelungite-n cârnăciori delicați, ojați patriotic, adică în trei colori cunosc pe lume: roșu, galben și albastru, nepoțică dragă, da’ excitantă foc la viața moșului. Că de când nu te-am văzut multe nopți perpelite-n cearceafuri murdare și cleioase și zile grele de tânjală au trecut pe caldarâmul târgului noastru de-i nod de trafic de cărniță dulce și de droguri din Moldova de peste Prut și din Ucraina. Că împuțite și flocoase mai sunt kaștoacele pe-aici, nepoato cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
bucătărie. Curios, Braintree îl fixă cu privirea. — Clar, dai impresia unuia care a avut multe de tras, zise el. Wilt își coborî privirea spre pantalonii lui. Erau mânjiți peste tot cu noroi, iar pe genunchi se întindeau pete rotunde și cleioase. Da... păi, vezi... știi, am făcut o pană în timp ce veneam încoace, explică el fără convingere. A trebuit să schimb roata și am îngenuncheat. Eram puțin cam beat. Peter Braintree mârâi bănuitor. Nu i se părea o poveste foarte convingătoare. Bietul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sau la femela scorpionului, care găsește în câteva secunde singurul loc vulnerabil al masculului, singura fisură a platoșei chitinoase, și îl înțeapă acolo cu ghimpele veninos din coadă... Dacă aș fi văzut pe bulevardul Magheru sau în Piața Romană uriașe, cleioase pânze de păianjen prinse de colțurile clădirilor, în mijlocul cărora ar fi pândit nemișcată câte o femeie goală cu sânii atât de asemănători chelicerilor, lucrul mi s-ar fi părut mai natural decât situația reală, în care femeile par ființe omenești
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
când în când coboram câteva trepte tăiate grosolan în aceeași stânca umedă. Frigul de pivniță începea să se simtă ca un curent care ne înfoia părul și ne făcea pielea de găină pe brațe. Pe jos, terenul începea să devină cleios și, prin băltoace, se vedeau tot felul de resturi aruncate: păhărele de plastic în care fusese înghețată, cutii sparte de chibrituri, hârtii cerate cu coji de parizer, bucăți de vată murdară. La o cotitură a culoarului am zărit două biluțe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la limită, vărsând din ei staminele grele de polen, erau trandafiri galbeni, erau mormane întregi de gura-leului, flori de soc, mușețel pe tulpini încîlcite, albăstrele. Mai erau , cactuși înfloriți și niște flori întortocheate, colorate în albastru și roșu, cu limbi cleioase, desigur orhidee, cărora pe atunci nu le știam numele și pe care le vedeam pentru prima oară. într-un ghiveci cu pământ noroios înota o roua-cerului de-o frumusețe nepămîntească: avea corola de ace fine, fiecare terminat cu o boabă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spuse alungitul, care se așezase pe locul lui preferat. Atinse cu degetul lui lung aproape cât antebrațul meu discul din mijlocul țepilor: acestea, ca la comandă, se ridicară și apoi, unele după altele, se curbară spre deget, lipindu-și boabele cleioase de unghia lui Egor. Dacă aș lăsa degetul aici, în scurt timp mi l-ar roade până la os." Era o plantă-păianjen, un păianjen fermecător. I-am povestit visul cu apa și cel cu paharul, și Egor a aprobat dând ușor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]