101,054 matches
-
în gară (dar de unde vin, cum arată casa lor dincolo de propriile relatări?), copiii care dorm pe trotuar (dar cum sînt părinții lor, la care se-ntorc cînd dă frigul?), vrăjitorii cu anunțuri la ziar (văzuți însă doar de pe scaunul de client). Deja însă, ele scot din cenușiul peisajului cotidian aceste figuri ale marginii Marelui Oraș care se hrănește cu ființe vii, un univers dacă nu, încă, o Curte a Miracolelor al fiecărui trecător privindu-se într-o mare oglindă deformatoare. Principala
Universul invizibil de alături by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12695_a_14020]
-
bucurau de o credibilitate mult mai mare decît informațiile venite pe canalele oficiale). Citeam enorm, mergeam la meciuri, cenaclurile literare erau în floare, iar faimosul restaurant al Uniunii Scriitorilor, unde buna dispoziție era la ea acasă, nu ducea lipsă de clienți celebri ori aflați în așteptarea gloriei literare. Stăteam la cozi pentru a vedea filmele occidentale, iar după ce acestea au dispărut din cinematografe, găseam întotdeauna cîte un prieten posesor de video dispus să mai vadă o dată, a o suta oară, filmul
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
a vedea filmele occidentale, iar după ce acestea au dispărut din cinematografe, găseam întotdeauna cîte un prieten posesor de video dispus să mai vadă o dată, a o suta oară, filmul Nașul, cu ochii mai mult la emoția și fascinația fiecărui nou "client" decît la ceea ce se întîmpla pe ecranul televizorului său . Existau vedete ale zilei (pe care uneori destinul ți le scotea în cale la colțul străzii) și modele morale și intelectuale (Constantin Noica, Nicolae Manolescu, Andrei Pleșu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
O prezență plină de farmec în Bucureștiul anilor "50 au fost negustorii și meseriașii particulari. Aceștia au introdus în climatul troglodit al dictaturii proletariatului ceva din farmecul indelebil al vieții tihnite din perioada interbelică, în care bunele maniere, respectul pentru client, amabilitatea și corectitudinea făceau parte din pregătirea minimală a oricărui comerciant. Scrie Dan Ciachir cu nostalgia copilului de acum patru decenii: Deși în declin, priviți cu ostilitate de Stăpînirea care le plănuia dispariția totală " aceasta s-a produs în 1960
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
de agresivitate sau mîrlănie". (p.11) Chiar și în perioada următoare (anii "60) au continuat să activeze în restaurantele bucureștene mulți dintre cei care învățaseră meseria de ospătar în perioada interbelică. Aceștia lucrau în localele de lux, știau franțuzește, iar clienții lor trebuiau să stăpînească, la rîndul lor, codul bunelor maniere. Bucureștiul lui Dan Ciachir este un oraș decrepit în care clădirile și grădinile dispar sub buldozerele comuniste, laolaltă cu civilizația străzii. Atmosfera întregii evocări este una mateină. Dan Ciachir este
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
aceasta își vede periclitată "starea de sănătate", în condițiile dezinteresului general pentru ea. Perspectivele literaturii i s-au părut negre și lui Grișa Gherghei care s-a întrebat dacă nu cumva în viitor scriitorul nu va mai căuta cititori ci clienți. Seminariile "Evrei și români - o istorie comună" (moderator: Nicolae Breban, participanți: Eugen Uricaru, H. Zalis, T. G. Maiorescu, Gina Sebastian-Alcalay, Shaul Carmel, D. Hâncu, Virgil Sorin, G. Dimisianu ș.a.) și "Traducerile reciproce, poduri între culturi" (moderator: Elena Loghinovski, participanți: Albert
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
festivă a Ateneului Român. O treime din viața dusă la București între 1936 și începutul anilor "40 ai veacului scurs am petrecut-o în librăria "Hasefer", fapt reflectat în discuțiile purtate cu Lovinescu, care la rândul său era un vechi client al ei, fără să cunoască prea multe despre cel ce o patrona. De multe ori mă aflam și în librăriile Socec și Alcalay de pe Calea Victoriei, ultima situată la colțul cu Bulevardul Elisabeta, peste drum de magazinul de bijuterii și ceasornice
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
mă și lua uneori la vale pentru candorile mele de novice. în orice caz, Chihaia îmi impunea. Tăceam mâlc atunci când ne vorbea de ex. de pictorii tineri bucureșteni, ale căror ateliere le colindam în grup, cu extazieri și aere de clienți mofturoși, deși săraci lipiți.. O dată, ne-a dus lângă Biserica Krețulescu unde avea expoziție Trixy, Chehais, pictor modernist și balerin la operă, o figură cam excentrică a vremii. Nu am vorbit cu el niciodată, nu ne-am cunoscut. Mai târziu
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
limbajului său specific, este un om al materiei, un exponent al manualității și al praxisului cotidian. Un maestru al lemnului, dar, la rigoare, și al bronzului, adică un cioplitor și un modelator în aceeași măsură, el lucrează, oarecum, cu materialul clientului, altfel spus cu elemente obiective, cu exteriorități ale realului. Formele lui, derivate din orizontul imanent al lumii, se istoricizează simultan cu exprimarea, nu numai ca o consecință a exprimării înseși, ci și prin funcția lor fatală de comentariu asupra unui
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
o fire generoasă, din cei 21,7 miliarde de lei alocați la nivelul țării subvenției culturii scrise, dl Dan Berindei a mai oferit, cu sprijinul comisiei pe care a păstorit-o, sume substanțiale altor membri ai comisiei, întîmplător sau nu, clienți politici PSD." Iar drept mostre ale dramaticei nepăsări pe care o are societatea noastră actuală față de oamenii săi de seamă, dl Vasile Dan ne semnalează două cazuri cît se poate de elocvente. Tiberiu Olah, socotit cel mai mare compozitor român
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
girate de Ministerul Culturii par inventate de Ilf și Petrov (vă mai amintiți revista "Antilopa gnu" și călimara "cu fața spre sat"?), iar interesul zero pentru forumul lui de discuții probabil că nu afectează deloc Ministerul care atribuie prioritar subvenții clienților politici și prietenilor personali ai funcționarilor, și o face repetat, fără să se sinchisească de opinia publică. l Pentru interviul numărului 1 al "Suplimentului de cultură" a fost ales cu fair play și în ciuda antieliștilor, Horia Patapievici (care nu e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
existență se întretaie cu poveștile celorlalți despre fascinantele ei apariții, totul se amestecă precum imaginile unui caleidoscop (timpurile, locurile, oamenii), oferind cititorului minunate priveliști epice. Din momentul primei apariții a Anei în barul lui Jean-Jacques, un parfum misterios tulbură mințile clienților și, implicit ale cititorilor cărții. Planurile se întretaie cu repeziciune, acțiunea alunecă într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat sau se înalță spre surprinzătoare proiecții spre viitor, fiecare protagonist are în spate o poveste derulată în alte locuri
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
ale prezenței sale, care însă nu îi sînt de mare folos cititorului. Dimpotrivă, îi pot accentua starea de confuzie. Oare nu cumva apariția cotidiană a misterioasei cliente a cafenelei lui Jean-Jacques (în care se găsesc, de fiecare dată, exact aceiași clienți, așezați la aceleași mese) este o fantasmă a patronului care tocmai a citit în "Le Nouvel Observateur" un reportaj despre drama femeilor din Est devenite prostituate în Occident, cu focalizare pe soarta unei oarecare Aneta, ale cărei date biografice seamănă
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
Semiratat atunci când situația se strecura de sub controlul lor prin meandre literar-culturale. Între timp, într-o izbucnire de eforturi conjugate părinți-rude-prieteni-cunoștințe, semiratatul a luat drumul glorios al boemei devenind unul dintre stâlpii durabili și respectabili ai bodegilor de cartier, teraselor cu clienți pestriți și la fel de netalentați și ai barurilor semiobscure unde, după îngurgitarea unor anumite cantități de alcool, se declanșau discuțiile literare sub binefăcătorul patronaj al mediocrității cu dese incursiuni pe teritoriile submediocrității. Acolo, semiratatul este în seul lui poetic, acolo își
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
în fum de pipă. Babele abia urcate în tramvai care deplîng cu voce tare lipsa de maniere a tinerilor din ziua de azi, și frizerii atoateștiutori și locvace. Fetele de pe centură cu tarife variabile în funcție de marca mașinii și de chipul clientului, și administratorul de bloc care în fiecare lună își justifică mica ciupeală prin schimbarea acelorași clanțe de la spațiile comune. Baronul local, și aurolacul, suporterul echipei naționale de fotbal cu tricolorul pictat pe față, și cei care nu visează decât obținerea
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
Dimpotrivă, ecuația ei poate fi găsită în acel spațiu concret traversat de zeci, de sute de ori de la un capăt la altul de șoferii de cursă lungă (adevărați "specialiști" în producerea apropierii), de negustorii de mașini, de contrabandiști chiar, de clienții Eurolines-ului, într-un cuvânt de toți cei care își asumă rutina inerentă înfruntării cotidianului. Puțini eseiști de după 1989 s-au dovedit mai preocupați de ceea ce "se petrece pe tăcute, aproape pe neobservate și deloc spectaculos" (în zonele de frontieră, acelea
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
diverse Metamorfozat în ziarist ad-hoc, omul începe să-mi descrie ceea ce citise în presă. Firele duc sus! O prostituată a spus că i-a recunoscut printre polițiștii și judecătorii care se ocupă de acest caz pe unii dintre foștii ei clienți. De asta ce mai zici? Dar dacă prostituata e ghidonată, ca să-i bage pe cît mai mulți în scandal? m-am întrebat după aceea. Căci totuși, istorioara cu declarația prostituatei nu prea mi se părea verosimilă. Dar cazul începe să
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
declarația prostituatei nu prea mi se părea verosimilă. Dar cazul începe să mă intereseze. Aflu de la un post de televiziune că frații Cămătaru aveau instalații de supraveghere în camerele hotelului lor în care roiau prostituate. Adică inventivii frați își înregistrau clienții în vederea unor posibile șantaje. Oricum, de pe urma descoperirii făcute la hotelul lor, Cămătarii s-au ales cu un nou dosar, de subminare a autorității statului. Dacă n-aș fi văzut cu ochii mei probele, aș fi zis că e greu de
Neverosimila noastră realitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12480_a_13805]
-
misterioasă în care acum nu prea mai crede (,Iubirea?/ O vorbă de dînșii inventată./ De fotbaliști./ De tenori.") dar căreia îi închină gîndurile și fanteziile sale cinematografice fără speranță; are un dulap unde adună cu spaimă toți ochelarii uitați de clienții săi; are un cățel pe nume Hanoi și mușchi piloerectori; nea Gică cîntă la pieptenul din plastic Lucy in the sky with diamonds și ,iubește tot ceea ce crește/ (mai puțin unghiile și părul)"; patru fecioare gemene, agente secrete, îi percheziționează
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
vie aproape palpabilă, avînd spaimele și frustrările lui, nea Gică frizerul este un personaj trist celebrat în frizeria lui precum soldatul necunoscut al imperiului singurătății: ,O femeie merge dimineața,/ fumez./ Numele ei poate să fie oricare./ Numele meu traversează tunsorile clienților/ și coafurile nocturne ale doamnelor lor./ Dacă ea ar întoarce capul spre vitrină și ar citi/ FRIZERIE,/ dincolo nu ar zări decît o umbră,/ un contur neatent/ și ar trece grăbită mai departe./ Numele ei și numele meu ar putea
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
fel/ și nopțile sînt la fel/ și toată viața mea e o frizerie/ în care îndoi urechile/ că să rotunjesc pe lîngă ele cu foarfeca/ și toată viața mea e o oglindă/ în care mă văd ținînd de nas un client ca să-i raz mustața./ Toată averea mea încape liniștit pe o măsuță de toaletă/ și toată iubirea mea se mătură cu părul./ Pentru ce?/.../ În curînd o să mor./ Nu mi-e frică de moarte. Mă gîndesc numai/ dacă o să pot
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
auzit o formă lingvistică surprinzătoare și amuzantă, despre care tind să cred - din pricina repetării ei, în situații asemănătoare, dar de către persoane diferite - că este destul de răspîndită în codul oral actual. În cele două dialoguri comerciale, în care îmi revenea rolul clientului, mi s-a propus la un moment dat "să facem facturica". Cum situația diminutivelor în româna actuală mă interesează foarte mult, am acceptat cu entuziasm. Diminutivul facturică mi se pare a fi, în primul rînd, un semn clar al autohtonizării
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
strategia conversațională pe care o relevă este cît se poate de coerentă - și, dacă nu universală, în orice caz transculturală. Cel care vrea să vîndă ceva recurge adesea la strategii ale politeții pozitive, ale familiarității, ca formă de apropiere de client. O strategie la fel de răspîndită este cea de minimalizare a aspectelor financiare ale schimbului comercial. Asemenea principii pragmatice generale se particularizează însă de la cultură la cultură și de la limbă la limbă; e suficient să traducem formula românească (înlocuind eventual sufixul diminutival
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
du bist so schön! În fond, Breviarul... nu e o carte de sfaturi. E un fel de a-ți imagina, la loc, o viață pe care ai început, deja, s-o uiți și, mai ales, de-a-ți arăta, ca unui client nemulțumit cu valul lui de postav, că abia cînd a început să se tocească îți dai seama că a ținut bine la trai. Este lumea de lecturi și de personaje - scoase din rafturi sau întîlnite aievea, de la distanță aproape că
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
la cele două slujbe luate de nevoie. Dacă sortarea cărților într-o librărie mai are o interfață cu pregătirea profesională a tânărului venit din România, celelalte job-uri presupun noi calificări și măiestrii. Nu e simplu, deși pare, să oferi clientului un pui american bine prăjit sau un vin european de tradiție, țăcănind încontinuu la casa de marcat, până la transformarea mâinii într-o cârjă nefuncțională. Așteptările emigrantului luminează începuturile cărții, după care starea de spirit, cu tonalitățile ei, se schimbă. Mai
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]