297 matches
-
a doua povestire: „Dintre cele două intrări ale cafenelei ea o alegea întotdeauna pe cea mai puțin vizibilă, aceea pe care mulți o numeau ușa din umbră”. Evitarea precizării numelor și a rolurilor este o practică ce susține construcția în climax a romanului; de la „ea”, personajul central devine Louki și abia apoi Jacquline Delanque, urmînd ca istoria vieții sale să fie desprinsă treptat din cele patru mărturisiri. Același contur construit gradat orientează și plasarea naratorilor. Primul, fostul elev al Școlii de
Paris - temă cu variațiuni by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/3994_a_5319]
-
stilul calculat, lipsit de excese, amintit întrucâtva de Hemingway. Cu cât tensiunea dintre cei doi se acutizează, limbajul - care ar trebui s-o exprime, dezamorsând-o - devine mai alb, mai exact. Și, deși dramatismul e atent construit ascendent, anunțând un climax, momentul sinuciderii fiului, complet neanticipat, colorează violent peisajul pustietății nordice. El poate rima ca intensitate cu defulările copilului Roy, care, aflăm dintr-o altă povestire, pentru a se elibera de furie, vină și durere, trage în semafoare și în ferestre
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
puține efecte artistice. Deși pledează pentru transparența textului, pentru micșorarea dozei de literaritate administrate lectorului, el reușește să facă, indiscutabil, literatură autentică din toate aceste mizerii, deviații și nebunii etajate. Scena dinspre final, din cabinetul medicului dentist, e aproape un climax artistic al acestui roman pe care îl începusem cu mefiență. Cu o jenă în avans. Criticul e bine să nu se grăbească și să caracterizeze un scriitor înainte de a-i parcurge opera. Chiar dacă, în cazul lui Cezar Paul-Bădescu, autoficțiunea este
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
-ul filmului (una caldă, una rece) merită însă menționat, pentru că arareori cele ,de război" sunt eficiente la acest capitol. Oricât de simplă ar părea rețeta, proporția contează foarte mult, mai ales când se impune - ca în cazul de față - un climax. Pe care pelicula îl temperează: filmul începe în prezent, urmat de un lung flashback, apoi înapoi la prezent, în care are loc ,reîntâlnirea" fraților. Până aici, melodramă clasică. Dar dacă tot povestea e monopolul fratelui mort, finalul ei îi aparține
Un american dispare,un sud-coreean apare by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11504_a_12829]
-
șir-pereche), și descriptibilă printr-un dublu aspect: de reprofilare temporală prin secvențialitate; de profilare spațială prin intervalitate, ceea ce determină extensia spațială în plan vertical, din această fază. Ulterior, în faza adecvată printr-o încetinire a tempoului în-parcurs, extensia spațial-verticală atinge climaxul, ca punctualizare sonoră la vârf, sub aspectul de sunet-înălțime, delimitat uniton (ca doar acolo), într-un areal/registru de înălțimi, și conceptual-ideatic pur, adică nealterat timbral (sinus)<footnote Desigur că instrumentele muzicale nu furnizează frecvențe pure - exceptând posibilitățile instrumentelor electronice
Mi?carea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
frivol-existențială între el și ea din "Sub pălărie", sau desemantizarea comunicării din "Salvamarii". Întrupare a excesului de zel autoritarist în dauna libertății de mișcare a celorlalți, salvamarul nu pregetă să-și verse complexele într-o filosofică tiradă despre simțul datoriei, climax al autoelogiului de sine, inclusiv ca expert în gramatica strigătelor de ajutor ale celor pe cale de a se îneca. În contextul de pernicioasă nevroză de pe plajă, Bunicul este veritabilul salvamar al familiei, propunând evadarea într-un contagios imaginar de simulare
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
muzical „face” povestea fundamentală a dramei filmate, ori cel puțin îi fundamentează, adâncește, susține și potențează tot spiritul. Titlul românesc subliniază doar stratul extrinsec, povestea „vulgară”, omenescul banal/comun al acțiunii, și anume faptul că Cvartetul „The Fugue”, a cărui climax, destrămare, ceartă și reînviere o vedem preț de aproape două ceasuri, își pregătește o ultimă reprezentație. Dar, insist, atributul „a late” (din titlu), nu înseamnă ultimul (concert), ci cea din urmă lucrare muzicală. Ba mai mult: nu ultima reprezentație a
?A Late Quartet?/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-journal/Journalistic/83461_a_84786]
-
și audibilă. Tema fugii cu care Cvartetul de Coarde Opus 131 debutează apare de mai multe ori, ea este eficient discutată la un moment dat (ca și multe alte date despre lucrare), în final revenind și ca un fel de climax didactic, impunându-și profunzimea și rezonanțele psihologice. Oricum, Cvartetul Opus 131 este cântat aici, pe fragmentuțe - unele demonstrate, repetate și comentate -, cât și în fragmente de amploare (de la final), lucru rarissim „permisibil” (?!) într-un film, fie el de artă. Insist
?A Late Quartet?/ Un Ultim concert by Marin MARIAN [Corola-journal/Journalistic/83461_a_84786]
-
implică o relație între aceasta ultimă și moarte. Râsul, frivol și hedonist, de astă dată, e contrariul gravității fericirii, a unei fericiri mortale (ca a lui Tristan și a Isoldei, - dacă "mourir" înseamnă, aici, "mourir d'amour"). Fericirea e un climax fulgurant, imperdurabil sau intermitent, un extaz de ordin cvasi-mistic, căruia nu-i urmează decât moartea (la figurat vorbind sau chiar literalmente). Or, râsul relativizează o fericire ce aspiră la absolut și veșnicie ("die tiefe, tiefe Ewigkeit"!), făcând-o, poate, mai
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
compozitorului care rememorează, cu presentimentul morții, momente semnificative ale unei vieți. Un concert solistic atipic, dominat la început (Thema con variazioni și Adagio) de statism și platitudine, iar apoi (Rondo ritmico; con introduzione) de mobilitate și contrast, culminând cu un climax terifiant, rezolvat printr-o desinență oarecum mistică și, în orice caz, ca o posibilă redempție. Sherban Lupu a intuit toate acestea, cu precădere stigmatele manieriste și referințele programatice, livrându-le într-o manieră neaoș expresionistă, așa cum îi stă bine unei
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
cu acribie și îndemânare. Chansons D'Apollinaire este un ciclu de lieduri în care Calligramele poetului francez s-au pliat ca o mănușă pe sensibilitatea compozitoarei americane. River of Dreams reiterează principiul formal al piramidei, evenimentele sonore roind în jurul unui climax pe care pianul îl accesează progresiv și îl delete-ază așijderea. Dieta administrată de "Outside the box" a inclus și "feluri" mai mult sau mai puțin exotice (And then I knew �twas wind de Toru Takemitsu ori Nani de Osvaldo Golijov
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
a lungul istoriei? Dar vrăjitoarele? Dar țiganii? Bogații, săracii, comuniștii, capitaliștii? Istoria genocidurilor din ultimii două sute de ani este istoria uciderii țapilor ispășitori fără ca păcatele omenirii să se împuțineze cu o câtime, dimpotrivă. Astăzi, această idee malignă și-a atins climaxul: în atentatele care împânzesc planeta, oamenii nu mai sunt uciși pentru că sunt negri, evrei, musulmani, femei sau copii, sunt uciși pentru simplul fapt că sunt oameni și trebuie să iasă un anume bilanț al cadavrelor. Țapul ispășitor pentru om a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
într-un ridicol monstruos filmele lui Sergiu Nicolaescu gen "Triunghiul morții", unde replicile s-au transformat în recitaluri de poezie, iar salvele de tun, ca pe vremuri, în filmele istorice, într-un fel de concert de tobe. Regizorul nu caută climaxul specific unui film de acțiune - ni-l oferă la început că pentru a se debarasa de el - ci notă realistă, în felul în care orizontul acțiunii se încarcă de absurd și de tragicomic. Inspirat mi se pare însă finalul mascat
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
lentă, în ton cu ritmul rezolvării crimei. Pe acest fond, relațiile dintre personaje au timp să se dezvolte (soția lui Jimmy e verișoară cu soția lui Dave, care l-a văzut plin de sânge în noaptea crimei), metamorfozându-se până la climaxul tragic. Există un echilibru remarcabil între cele două fațete ale filmului: cel de detectiv și cel psihologic, aspecte care funcționează consubstanțial, pentru că intriga polițistă conferă veridicitate tragediei. Echilibrul e evident în final; filmul nu se termină cu aflarea/pedepsirea vinovatului
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
o demonstrează câteva dintre celelalte lucrări ale domniei sale, prezente în recenta ediție festivalieră; sunt experiențe pe parcursul cărora autorul încearcă a se apropia, a înțelege, tipul de comunicare ce aparține europeanului mileniului trecut, comunicare susținută de tensiuni dramatice evolutive ce țintesc climax-uri paroxistice; ...puțin convingătoare în acest caz. Ți totuși Yuasa se simte bine în limitele idiomului muzical al țării sale; așa cum, cel anglo-saxon, spre exemplu, nu-i este deloc comod. Relația în sens invers cunoaște o cu totul altă perspectivă
Săptămâna Internațională a Muzicii Noi... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7230_a_8555]
-
relatările la persoana I, dar și prin alte mărci, el își asumă rolul de evocator al unor momente petrecute cîndva, în adolescență, momente pescuite din rezervorul adesea încețoșat al amintirilor. Cum în toate acțiunea propriu-zisă este firavă, aproape nesemnificativă, fără climax, nici anticlimax, iar caracterele, adesea la limita patologicului, precumpănitor statice, ponderea revine atmosferei. Dar tocmai lipsa de relief a situațiilor, platitudinea evenimențială, întărite de tonul molcom, interogativ doar în surdină, creează impresia de perplexitate în fața destinelor prezentate și a existenței
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
unui real nefast în faste, memorabile efigii și embleme, cu sentimentul atașamentuilui față de valorile vieții. Nimic tragic, nimic sfâșietor în poezia lui Motoc, de vreme ce poetul în vocația iubirii (amor vincit omnia) de a eclipsa dizarmonia și negativitatea lumii. Hiperbola și climaxul sunt operații predilecte în a restitui chipul, trupul, farmecele iuibitei ce vine din eres, din epos și legende. Capricioasă și magnetică, luxuriantă și sălbatică precum marea, nelipsitul motiv-obsesie. În tandem cu creanga înflorită de salcâm, cu scaiul, colina ș.a. Repere
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
tulburarea nu este mai mare decât cea care atinge de la bun început cele două făpturi. O altă dimensiune a extaticului: chipul lui Gretchen este înlocuit cu sexul ei blond. Scena de dragoste din Faust și Gretchen are două moment de climax, unul focaliaz pe contemplarea sexului ei care strălucește într-o lumină nefirească. Privirea lui Mefisto este fără excepție maculantă, însă privirea lui Faust conduce către o sublimarea a sexualității. Sexul lui Gretchen se dematerializează în lumină, devine inefabil chiar dacă nu
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
o vreme, lui Sebastian aproape nu-i vine să creadă în transformarea vechiului său prieten, atît de improbabilă i se pare. Pe de altă parte, Eliade credea, înșelîndu-se grav, că Sebastian continua să fie alături de el chiar și în perioada "climaxului meu legionar" (notație inedită din jurnalul portughez, 1945). Lipsă de percepție psihologică? Naivitate? "Naivitate catastrofală" cum vedea Sebastian însuși rătăcirea prietenului său cel mai bun în mișcarea huliganică a lui Codreanu? Mai tîrziu, Eugen Ionescu avea să descrie conversiunea la
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
care gonea autobuzul. Era îmbrăcată în șort și bluză albă, dar cu pantofi cu toc în loc de bocanci, iar el o viola îndelung, cu gesturi complicate, cu torturi și umilințe mentale și fizice. Pentru a-și reține gîndurile să nu atingă climaxul masturbării, își muta brusc gîndurile și rămînea mut de uimire că mintea putea săvîrși asemenea schimbări fizice. în momentul în care penisul i se strînse, astmul deveni mai puternic, apăsîndu-i gîtul și pieptul; apoi mintea lui se prinse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îți zic: «Da, poftiți!» Primesc cererea noastră, se duc să verifice locul și abia apoi ne imprimă autorizația. Durează trei sau patru zile. Sâmbătă și duminică Poliția nu lucrează. Dacă numeri invers de la zilele respective, data de 20 martie este climaxul. Înainte de sfârșitul săptămânii e termenul limită pentru înregistrarea și distribuirea mașinii. Mi s-a întâmplat de câteva ori să fiu pe ultima sută de metri. Aveam multe lucruri de făcut. Cu toate acestea, înainte de ziua cu pricina am plecat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acest văl le-ar fi smuls brusc și ar pătrunde trăirile abisale, sentimentul de teamă le-ar cuprinde mădularele. Frica viitorului apropiat. Socitatea este fundamentul vieții oamenilor, dar ei nu știu ce urmează să se întâmple. Cu cât țara este mai aproape de climaxul prosperității, cu atât sentimentul acesta se amplifică. Seamănă cu o umbră neagră care se extinde. - Expresii ca «declin», «decădere» vi se par mai adecvate decât «sfârșit»? Se poate. Când eram eu elev, cartea Prezicerile lui Nostradamus devenise foarte faimoasă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Acolo unde există ceva „bun“, forța centripetă lucrează, iar mingea se mărește inevitabil. Kawai: Acesta este punctul nevralgic. La început, Asahara era destul de inofensiv, era un personaj charismatic. Așa cum am spus și mai înainte, astfel de grupări, cum ajung la climax, cum o iau pe panta declinului. Înspăimântător! Când ajungi așa de sus, toți au așteptări mari. Toți se așteaptă ca liderul să fie atotștiutor, dar el nu poate să țină pasul. Nu se poate preface. Înțelege că în direcția aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe care toată lumea voia să-l scoată la suprafață. Ți-am povestit cum ziceau ziarele lui Chiang Kai-shek că arăți? Ziceau că ai dinți de șase inchi lungime și un cap de trei picioare lățime. El geme și își anunță climaxul. În următoarele trei săptămâni se ocupă de scris. Un studiu despre Mișcarea țărănească Jiangxi. Revoluție în stil chinez. Despre crearea Armatei Roșii. După aceea, se prăbușește și merge să doarmă precum un cadavru în sicriu. Fata continuă să redacteze scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se contopeau, iar de jur-împrejur, ocupând tot întunericul, o conștiință care ascultă, care privește. Totul era nu dedesubt, în subsolul vilei, ci în centrul minții mele, și poate că acolo fusese dintotdeauna. Și, pe când gemetele femeii au încetat, după un climax răgușit, iar cei doi, umezi și extenuați, s-au trântit pe spate, cu brațul peste ochii închiși, am putut să privesc mai detașat, în închipuire, camera aceea și am zărit într-un colț lucrul pe care mă așteptam să-l
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]