2,043 matches
-
oricât ar petici Uniunea Europeană, trupul și sufletul tău. Ce i se mai poate Întâmpla, lui Ben, de exemplu? Trebuie lăsat să-și ducă existența până Închide ochii. Ce să mai schimbi la el? S-ar putea să moară dacă-l clintești din spațiul ăsta. Uite, ce frumoasă e seara asta de vară! Paisprezece ,, Dacă nu zidește Domnul casa, Dragă Antoniu, În zadar lucrează cei care o Mă zidesc; dacă nu păzește Domnul bucur că am mâncat un timp cetatea, În zadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ea. E mai cinstit să te prefaci că n-ai văzut, decât să vezi și să te prefaci că schimbi ceva. Țărișoara geme de ghetouri, și străzile ei se clatină de cohortele de cerșetori, dar nimeni n-o poate clinti din Europa, că doar nu e un obiect pe care să-l muți de colo-colo. Oamenii sunt Încruntați și se uită chiorâș unii la alții. Cei care mănâncă din farfurii cu șobolanii, Îi urăsc numai pe cei care mănâncă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
poliția, au apărut procurorii, medicii legiști... Trecuseră patru ani de la moartea ei și nu fusese descoperit făptașul. Am uitat să spun, că atunci, când s-a comis crima, casa profesoarei de pian nu fusese răscolită, și nici un obiect nu fusese clintit de la locul lui. Proprietarul actual a ascuns pictura În tot acest timp, Într-o nișă secretă a casei. Se temea că el și soția lui ar putea putea avea soarta sărmanei profesoarei. Într-una din veri, când erau plecați În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar eram profund afectat de ceea ce-mi spusese și nu știam sigur dacă nu cumva ar trebui să mă simt jignit. Am făcut un pas înainte dându-i de înțeles că vreau să plec. Dar ea nu s-a clintit, și-a lăsat capul mult spre spate până a atins ușa și a privit în sus spre mine. — Adevărul în legătură cu această situație s-a pierdut de mult, a răspuns ea. În asemenea chestiuni nu poți avea în același timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
bine, ție și Antoniei, și n-am să uit niciodată că te-am iubit cândva. Nu răspunde la această scrisoare care reprezintă, din partea noastră, un semn hotărât și final de bun-rămas. P. Am pus scrisoarea în buzunar și am rămas neclintit câteva minute. Apoi am deschis dulăpiorul și am căutat pahare. Am coborât în pivniță după șampanie. Abia după ce am luat sticla mi-am dat seama că am găsit-o pe întuneric. M-am întors în salon. Conversația dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
importanță. Apartamentul aparținea acum familiei Britz. Dând vodca peste cap dintr-o singură Înghițitură hulpavă, m-am instalat pe canapeaua din bucătărie. Soarele, rozaliu dar șters, tocmai ce răsărise deasupra clădirii de vis-a-vis. Chérie dădu din coadă, dar nu se clinti. În curând am adormit amândoi și eu, cel puțin, m-am scufundat Într-un somn adânc, fără vise. Pe la prânz, m-a trezit o limbă aspră care-mi explora fața. Când Heino a reușit să-și alunge pudelul curios, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lacrimile astea care nu mai contenesc... despre ce poate fi vorba, dacă n-a făcut ceva foarte rău și, poate, de neiertat? Scena în sine aduce cu o mobilă masivă care-mi stă înfiptă în creier și refuză să se clintească de-acolo - ceea ce mă face, în cele din urmă, să cred că lucrurile chiar s-au întâmplat. O văd pe soră-mea ascunsă în spatele mamei; Hannah s-a încleștat de mijlocul ei și scâncește, iar maică-mea plânge cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
atribuia: o femeie vârstnică, luptându-se să-și recapete respirația. Fata se Întoarse și veni la ea, cu fața ei needucată albă și nefericită, cu garda lăsată În fața oricărui străin. — Ce se Întâmplă? Vă e rău? Domnișoara Warren nu se clinti, gândind intens, de cealaltă parte a plăcilor de oțel ce călcau una peste alta. — Oh, draga mea, ce bine-mi pare că ești englezoaică! Mi-e așa de rău! Nu pot trece. Sunt o bătrână proastă, o știu. Cu amărăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dat un semn de viață În seara aceea, eu eram În acea fază emoțională fals pozitivă, caracteristică genului de dramă „nici o veste de la soț“, când ai plâns și te-ai agitat, ca, până la urmă, să ajungi la o veselie de neclintit. Îmi spusesem chiar, de vreun milion de ori, până când ajunsesem să și cred asta, că În fond, nici nu am nevoie de un soț. Era aproape 7 seara când a dat telefon. —Bună, dragule, am spus pe un ton prevenitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din astea, Symon. Iar bibliotecarul își ridică buza de sus și i se văd dinții. Clipește rar o dată, de două ori, și spune: — Cucoană, ține-ți pentru tine gablonțurile astea penibile de travestit. Zâmbetul de pe fața lui Helen nu se clintește nici un pic. Bărbatul dă ochii peste cap, iar fața și mâinile-i devin inerte. Bărbia îi cade în piept și se prăbușește peste tastatură, apoi corpul i se răsucește și i se prelinge până pe podea. Distrugere constructivă. Helen își întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
caietul de curs. Actorul întoarce pagina revistei, se încruntă, apoi, ca sugrumat, pufnește un "extraordinar!", lovind cu dosul palmei pagina, închizînd revista, lăsînd-o pe brațe, să se poată ocupa de ziare. Vecina aruncă spre el un colț de privire dojenitoare, clintindu-și puțin capul în interiorul albului polar ce-i dă un aer de prințesă. Degetele actorului împăturesc febril ziarul, să-l poată ține mai comod, în timp ce se îndeasă cu umărul în fereastră, ferind pagina de privirea vecinei. Ei nu, au înnebunit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
concordanță dintre aromele ca de budoar din birou și iluzia de muncă în desfășurare pe care directorul încercase să o creeze așezând un teanc de coperte și șpalturi pe biroul larg. — Asta înseamnă salariul pe două luni... Bull nu se clinti. — Fie, pe trei. Ca să fiu sincer, mi se pare că sunt al naibii de generos, mai ales că ești aici de mai puțin de un an. Bull se trezi vorbind: — Nu înțeleg cum poți să renunți așa, pur și simplu, la secțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
urmată apoi de diplomație, forță militară și lupta pentru cucerirea punctelor cheie, cele mai bine fortificate. Capitolul XIII al lucrării tratează pe larg metodele de luptă. Potrivit lui Sun Zi, când războiul este inevitabil, singura alegere este de a te arăta neclintit în fața acestuia și de a nimici dușmanul în cel mai scurt timp și cu cele mai puține pierderi. După el, pierderea sau câștigarea războiului se produce după o anumită regulă a cărei soluție, ca și în alte situații uzuale, poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ordin supușilor să micșoreze înălțimea oamenilor din țara Longbo, pentru ca aceștia să nu mai tulbure ordinea normală a vieții de pe Pământ. Cel de-al treilea munte nu s-a mișcat deloc, este susținut în continuare de broaștele țestoase și stă neclintit pe coasta de est a Chinei de astăzi. Sui, omul care a descoperit focul În basmele populare chinezești pot fi descoperiți mulți eroi curajoși și de o dârzenie neasemuită. Unul dintre ei este Sui, omul care a aprins pentru prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să nu te duci. Soarele este foarte departe de noi, cum să ajungi la el? Vei muri de oboseală pe drum". "Nu te duce, soarele este atât de fierbinte, că te va arde cu razele lui". Dar Kuafu era de neclintit în decizia sa și a spus poporului său: Pentru liniștea și fericirea tuturor oamenilor, voi merge să caut și să găsesc soarele". Zis și făcut! Și-a luat rămas bun și a plecat, alergând ca vântul și ca gândul, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
creatură născută din încrucișarea postcomunismului cu postmodernismul. (Disproporția între avalanșa de mijloace și micimea scopurilor e și ea o caracteristică postmodernă.Ă A treia dimensiune, adâncimea, îi lipsește cu desăvârșire. Nu nutrește nici o convingere profundă. Nu are nici un principiu de neclintit. Tot ce face este construit pe suprafață, după criteriul ce-ar da bine și ce n-ar da. E o mare greșeală să-ți imaginezi, de pildă, că Adrian Năstase reprezintă viitorul, că e un progresist, prin comparație cu Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cei morți, în ziarele de scandal, vor asculta părerile lui Gigi Becali și Mitică Dragomir despre fenomen și își vor spune „fie la ei acolo” sau „uite că se poate și mai rău”. Nici moartea nu cred că mai poate clinti această țară din izolare individuală, bârfă, resemnare și mizerie. Și dacă vom ajunge să mergem la cumpărături cu un sac de plastic în geantă, în care să adunăm la o adică rămășițele celui de lângă noi, nu va fi o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ca vechea cameră mare, nu mi-a mai ars de jocuri de-a indienii, de rapeluri sau de altceva. Când mă încuiau în casă (după cum v-am mai spus), mă lipeam pur și simplu de un scaun și nu mă clinteam. Mi-era atât de frică de duhurile rele, cu ochii lor bulbucați, cu ghearele, cu schimonoselile și cu boturile lor rânjite, încât așteptam ore în șir să vină hoții. Fiindcă hoții te scapă de duhuri. Hoții n-au venit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bucătărie chiar era lumină, iar el îmi explica enervat că nu locuim acolo, ci în blocul de peste stradă, tot la ultimul etaj și tot pe colțul nordic. M-a târât pe scări până sus, în D 14, nu l-a clintit nici faptul că pe ușă scria Fam. Eretescu, a sunat insistent (parcă vroia să anunțe o inundație) și l-a întrebat pe nenea care ne-a deschis ce caută acolo și unde e familia inginerului Aurel Florian. Pe urmă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai exact cît de repede putea alerga mama. Pe vremea aia, Luweena și cu mine Încă aveam picioarele destul de agile. Ajungînd pe trotuarul de vizavi, mama a găsit o băltoacă de bere, și ea și Luweena au refuzat să se clintească pînă n-au lipăit și ultima picăturică. În acel moment, neliniștea mea migrase deja, de la marginile conștiinței mele spre centrul creierului și simțeam cum Încep să mă cutremur spasmodic de frică. Mă gîndeam : dracu s-o ia de mîncare. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
respirînd precipitat, cu o pungă cu cumpărături Într-o mînă și cheia de la cameră În cealaltă. M-am speriat foarte rău. CÎt despre el, a fost atît de uimit că a rămas pur și simplu unde era fără să se clintească, cu cheia Îndreptată spre mine, asemeni unui pistol. Dat fiind că, să zic așa, fusesem prins În flagrant delict, m-am gîndit că acum n-am ce face, trebuie să mă fac că plouă și să mă comport ca și cum totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
serbarea... dată sub patronaj regal“. 2 Arthur Rowe locuia pe strada Guilford. O bombă, căzută În mijlocul străzii Încă la Începutul blitz-ului, avariase casele de pe amîndouă trotuarele, dar Rowe nu se mutase. Casele dispăreau peste noapte, iar el nu se clintea. La toate ferestrele, geamurile fuseseră Înlocuite cu scînduri; ușile, smulse din țîțÎni, trebuiau să fie proptite În timpul nopții, ca să nu cadă. Rowe ocupa două camere - un dormitor și un salonaș - la primul etaj al unei case a cărei proprietăreasă, doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
îi trata de sus meseria și totodată calificările medicale. Chiar și după relația lor, umorul său continuă să oscileze de la afecțiune la lungi perioade de plictis. În vreme ce ea se apropia de noi ieșind de la birourile de imigrare, Vaughan nu se clintea de la volanul mașinii, cu ochii ațintiți într-o evaluare la rece a locurilor rănilor după care tânjea. Vaughan propti aparatul de filmat pe marginea volanului. Se lăsă pe spate cu picioarele depărtate, cu o mână ocupată să-și aranjeze poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Ți se potrivește ca o mănușă, Vaughan. Vaughan schiță un surâs încurajator, o grimasă metalică. - Da, chiar ai dreptate. Și cu cine începem? Seagrave zâmbi prin fum. Își ignoră soția, care încerca să-l calmeze, și se uită cu ochi neclintiți la Vaughan. - Eu știu cu cine aș începe... - S-ar putea. - ... și văd deja țâțele alea mari tăiate pe bord. Vaughan se întoarse brusc cu spatele, aproape ca și când s-ar fi temut că Seagrave i-o lua înainte. Cicatricele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
au dovedit a fi, în substanța lor, profund antieuropene. Căci Europa înseamnă, dincolo de geografie, un anumit mod de a gândi, rațional, fără disprețul oriental al istoriei. N-ar trebui, așadar, să ne hrănim cu iluzia că noi nu ne-am clintit din Europa, deoarece, geografic, n-am încetat nici o clipă să fim europeni. Oare, în ultima jumătate de veac, nu s-a schimbat nimic în psihologia noastră, în mentalitățile noastre”? Adevărul e că atât fascismul, cât și comunismul au urât o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]