363 matches
-
s-o sărute pe frunte, așa cum făcea întotdeauna. Dar, de data asta, Julia și-a tras capul ca să evite sărutarea. —Copilul lui Deborah. E al tău? a repetat ea privindu-l cu cea mai mare atenție, analizând la sânge fiecare clipire de pleoape și fiecare zbatere de mușchi de pe fața bărbatului. — Ce naiba tot zici acolo? De cum James a închis gura, Julia și-a dat seama că bebelușul era al lui. Cu toate că vocea bărbatului rămăsese calmă, în ochi îi apăruse o scânteie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mi-am pus halatul de baie pe mine și i-am spus să plece și să nu mai calce niciodată în casa mea. M-a privit și-atât. Ochii ei erau complet inexpresivi, de parcă fuseseră pictați pe carton. Nici măcar o clipire. Mărturisesc că nu-i mai văzusem niciodată așa. După ce m-a privit fix o vreme, și-a adunat lucrurile fără să scoată un cuvânt și s-a îmbrăcat cât a putut de încet, punându-și fiecare articol de îmbrăcăminte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
că lespezenii sunt liniștiți și le pare rău că se amână mereu muncile, când o ceată de vreo patruzeci de țărani năvăli pe poartă cu mare gălăgie, câțiva învîrtind niște bețe în aer. Cei trei încremeniră pe scaune. Într-o clipire oamenii înconjurară cerdacul strigând, suduind, învălmășindu-se, parcă fiecare ar fi vrut să ajungă mai în față. Dumitru singur rămăsese cu capul gol în mijlocul mulțimii mânioase. Argații ieșiră de prin grajduri, privind mirați. Vizitiul apăru cu caii să-i înhame
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
papara asta, ori nu? bufni deodată Serafim Mogoș. Ca să-ți arăt eu cum e, soarele, și anafura, și... Îi cârpi, una după alta, fulgerător, două palme zdravene pe obraji. Boiangiu nici nu mai avu timp să se dumerească. Într-o clipire loviturile îl copleșiră din toate părțile. Văzu ca prin vis că Trifon Guju i-a smuls pușca de pe umăr. Își ferea capul, lăsîndu-l pe piept și instinctiv nu căuta decât să scape din mijlocul mulțimii. Țăranii urlau și loveau. Dă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
detunături, una după alta, atât de apropiate parcă a doua ar fi fost ecoul celei dintâi. Fața lui Trifon Guju, cu gura largă de vorbe, primind descărcaturile în plin, se ciurui brusc ca de vărsat negru. Ochii mici avură o clipire mirată. Se prăvăli ca un sac greu. ― Tîlharule! mormăi Miron Iuga, văzîndu-l cum se frânge cu o satisfacție care-i îngrășa inima. Când răsunară împușcăturile, câțiva oameni de pe lângă Trifon își feriră capetele, retrăgîndu-se cu spaimă peste cei dinapoia lor. Țipete
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parcă să-și descarce mai repede furia ce o sugruma. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbăiate se încrucișau într-un vuiet prelung, care înăbușea strigătele desperate ale celor câteva slujitoare de la curte... În izbucnirea de furie, descătușată într-o singură clipire, ca un trăsnet clocit mult între nori și căzut fără obișnuitele tunete și fulgere pregătitoare, țăranii se năpustiră și asupra argaților, în vreme ce logofătul Bumbu, deși aflat lângă bătrânul boier, a scăpat numai cu îmbrînceli, parcă, în toiul vijeliei, nimeni nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că n-am știut nimic, altfel lăsam toate și veneam să aduc ultimul omagiu venerabilului tău părinte! murmură Baloleanu cu o mutră întristată, strîngîndu-i mâna prelung. Ceilalți, luîndu-și fiecare înfățișarea îndoliată potrivită, îi strânseră de asemenea mâna pe rând, cu clipiri din ochi care voiau să spună că durerea lor nu găsește cuvinte să o exprime destul de elocvent. Grigore Iuga voi să ceară el scuze prietenului său Baloleanu că a neglijat să-l vestească. În momentul când deschise gura, îl văzu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
luminița aia verde! Da, așa... Vrei să fie numai a ta? Da, bine-nțeles! Așa că mai fă un pas și ia-o! Doar un pas, doi înăuntru și va fi a ta pe veșnicie. Dumnezeule, numai doi pași... Fascinat de clipirea regulată a indicatorului. Străinul trecut peste prag. Intră cu totul în sas. Nu era decât la un metru de intrare, dar dacă bănuia ceva? Sau se răzgândea? ― Acum, urlă. Acum! Ripley, pregătită să acționeze închiderea tambuchiului, era pe punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
special: Rolul lor protector, care este în funcție de rapiditatea ocluziei și care trebuie să afronteze perfect cele două margini libere; Mobilitatea pleoapelor, care este în funcție de mușchii antagoniști, pe de o parte orbicularul și pe altă parte ridicatorul, care prin mișcările de clipire asigură în permanență reînnoirea filmului lacrimal precorneean, ce hidratează și oxigenează straturile anterioare epiteliale; Rolul lor estetic, de care chirurgia reparatorie trebuie să țină seama; cicatricile vor fi situate în pliurile de flexie, iar marginile palpebrale trebuie refăcute perfect, evitându
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
în echilibrul compatibilităților profunde, ceea ce ne reține privirea întru deprimantă atenție este chipul său deflorat de viață și eclipsat de albastrul disoluțiilor ce-și încep topirea străbătătoare până în albul scheletic al corporalității. Acest chip ne apare stins, paralizat în ultima clipire de viață, închis și pietrificat în sfera acelui moment final când ținta spre care începea să-și fixeze privirea interiorității s-a deschis asemeni unui vârtej abisal răpindu-i suflul de conștiință și preschimbându-l într-o albie seacă de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o adus aminte de exercițiul acela... Da’ cine știe ce îi în capul colonelului?” În cele din urmă, a luat poziția de repaus, trăgând cu coada ochiului la locotenentul Făgurel, care i-a prins privirea din zbor, răspunzându-i printr-o scurtă clipire ce părea să spună: „Bravo soldat, Toaibă! Așa te vreau! Bravo!” Colonelul a privit spre locotenentul Făgurel, ceea ce însemna: „Ia comanda, locotenente”! Acesta a făcut câțiva pași în fața formației și a comandat: Drepți! Pentru onor, înainte! Prezentați arm’! Și de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se reflectă în apă. De veghe mai rămâne doar singurătatea mută, personificată tot atât de real, cât licărirea unei stele sub ape. Nici graiul nu mai răsună pe acest misterios ostrov. Pustiul sufletesc este redat în acest decor amorf doar printr-o clipire tristă de pleoapă. Poetul își ia adio de la Timp pentru a dispare sub frunzele moarte în locuința lui viitoare. Timpul și el - o pereche de var-stele își vor continua metamorfoza lor și cine-și va mai aminti de o pereche
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93026]
-
ca să-i pun capăt. Și n-am făcut altceva decât să mă apropii de ea, să-i iau mâinile și să-i spun: ― Aimée, vreau să ne căsătorim... Ce-mi răspunzi? N-am observat nici o tresărire pe fața ei, nici o clipire a ochilor măcar. Era toată o marmură pe care n-o muia nimic. ― Soția ta? Niciodată! strigă răspicat, clătinând negativ capul. ― Niciodată? De ce? Cum poți să spui asta? Te-am jignit atât de greu? Tăcere. Tăcea ca piatra, când și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unei eline. Elena, în voia acelor mișcări, fu acum aplecată peste umărul lui Marcian. Involuntar mâna lui se strânse prin pled, pe ovalul genunchiului, căutând parcă un sprijin. Acum nici vale, nici clină de deal, un patinaj uniform! Cu o clipire nouă de lumină în ochi, Elena își apropie încet capul de al tovarășului ei: gest acum voluntar. Un spațiu mic, ca și inexistent, separa obrazul palid al femeiei de profilul rigid al muzicantului. Era senzația nesigură a unei atingeri sau
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
violete, cu mo dele de steluțe și mici dreptunghiuri, era o femeie în fața vitrinei (purta o haină de culoare roz) și mai era ceva, lucrul cel mai enigmatic, o umbră, o mare umbră căzând peste vitrină. Totul ținea cât o clipire din ochi, totul se-ntindea parcă în cele mai senzitive zone ale memoriei mele. Nu era o imagine, era ceva viu, era o clipă trăită de mine cândva și pătrunsă mira culos în realitate... Oricât m-am străduit, n-am
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
noapte petreceam Și de-ar fi mai fost vr-o viață Mai plăcută, eu nu vream. Îmi spunea gura iubirii Cu un glas mîngîitor: Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor. Vis îmi pare fericirea Cea trecută când gândesc, O clipire a fost ceasul Pentru care pătimesc. Fericirilor trecute Cari n-o să mai veniți, Truda gândurilor mele Pentru ce dar mă munciți? Liră jalnică duioasă Ce-mi mai însuni în zadar, Când fericirea și viața Se sfârșește cu amar. Ah, noroace
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Dulce, dulce și mai dulce, Și mai scump și mai frumos, Ți-aș fi cel mai credincios - La toți o mărturisesc. Țin credința, sunt curată, Numai ție-ți sunt jurată. Vis îmi pare fericirea La trecutu-mi când gândesc, O clipire mi-a fost ceasul Pentru care pătimesc. Tu-mi ziceai, gura iubirii, Cu un glas mîngîitoriu, Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitoriu. 470 {EminescuOpVI 471} No. 83 Rămâneți suvenire în toat-a mea viață, Ăst an de fericire în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de ambulanță au răsunat în depărtare. Exclamațiile, confuze adineauri, s-au concentrat la marginea orașului, aproape de colina pietroasă. S-a auzit în același timp ceva care semăna cu o detunătură. Apoi tăcerea s-a așternut iar Rieux a numărat două clipiri de far. Briza părea sa capete mai multă putere și în același timp un suflu, venind dinspre mare, a adus un miros sărat. Se auzea acum, distinct, respirația surdă a valurilor lovindu-se de faleză. \ Pe scurt, spune Tarrou cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
marmură, sub privirea fermă a bătrânului portar, un munte de om în jurul căruia, după toate probabilitățile, fusese construit biroul imens în spatele căruia era așezat. Fiindcă vitalitatea portarului se concentrase în ochi, cu care părea în stare să comunice doar din clipiri, în ajutorul lui Porfiri sări colegul acestuia, un soldat bătrân și pricăjit, pe a cărui față se putea citit povara inacțiunii forțate, și se oferi să îl conducă la birourile editurii Atena. ă Nu le veți găsi singur, excelența voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de poftă. — E în afara oricărei primejdii? Se poate conta pe ele în cazul în care sunt descoperite de poliție? întrebă Kanai, ștergându-și fruntea. — Se ocupă domnul Sade de problema aceasta. Abia atunci observă omulețul clătinarea disperată a capului și clipirea din ochi a lui Gaston. — Nu-i e bine? întrebă el. — A! Domnul Sade suferă de o boală de nervi. Nu-și poate controla mușchii faciali... Dar, ce părere aveți? De fapt, am adus și două fete ca să le vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
dezlegarea sinceră. Secretul se afla printre liniile fine ale măștii care prezintă caracterul posesorului. Nu știm ce se află în spatele unui zâmbet copleșitor, nu auzim gândurile asurzitoare ale unei siluete dintr-o mie. Încercăm să o cuprindem cu o singură clipire, însă aceasta își pierde urma printre vorbele și prejudecățile care își trimit ecoul până și în cel mai depărtat colț al acestei lumi. Ce ar fi dacă ne-am creiona propria aparență în culori vii și ne-am deschide precum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de lazania. Eu i-am zis: Douăzeci de tăvi sunt prea multe și nu le putem mânca pe toate. Eu zic să comandăm doar două tăvi. Am sunat la companie și ne-a adus comanda în două secunde, cât o clipire. Am luat fiecare câte o îmbucătură și într-un minut am ajuns într-un univers în care munții erau din lazania. Garfield a spus: Sunt în raiul lazaniei! și am început imediat să mâncăm. În timp ce eu mâncam o farfurie de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui Hugo. Dintr-odată, starea de spirit i se schimbase din nou. Hei! Destul cu lamentările. De ce nu vii într-o zi pe la mine să bei ceva? Am putea să ne distrăm. Una dintre pleoape i-a coborât într-o clipire lascivă. De teamă, lui Hugo i s-a strâns stomacul. S-a ridicat de la masă, și-a terminat cafeaua și s-a scotocit prin buzunare după mărunțiș. — Îmm, sigur, a zis el punând pe masă o bancnotă de cinci lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
altă parte, atîția bătrîni cu erecții Întîrziate ori neputincioși, de ce n-ar fi fost revigorați - fără a fi luați În rîs de unii dintre semeni - de atingerea, nu chiar păcătoasă, a unor femei mai tinere? Dacă existența era cît o clipire, de ce viața sexuală, și mai scurtă, trebuia să fie omorîtă de o morală nepotrivită? Judecînd așa, Își face loc stricăciunea! ar fi putut ricana, cîrcotașe, ultimele Antonii rămase, nu mai aveau mult până să ajungă În raiul lor mai rău
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu mi-ar mai trebui avocatura. Ce iei? Stănică, aflând că Felix nu mâncase, comandă din proprie inițiativă un meniu și ceru vin, dând recomandații bogate asupra buchetului și temperaturii băuturilor. Chelnerii răspundeau nu numai cu solicitudine, dar cu o clipire din ochi care dovedea că Stănică le era cunoscut: - Se face, coane! Imediat! - Ia ascultă, Jeane (uite, pe ăsta l-am scăpat eu de armată),zise Stănică, patronul e aici? G. Călinescu - Este! Să-l chem? - Nu, nu, nu acum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]