293 matches
-
ar spune poetul, dar cum mai poți descifra arsura scrisă pe fruntea sa, cînd semnul care-mi Întoarce purificarea ca pe un arc de ceas Îmi poruncește să mă mai nasc odată chiar lîngă gardul garnizoanei ticsite de poeți. Îmi clipocește la cap un carnaval, tocmai acum cînd sora-șefă usucă cu foenul ultimele vedenii rămase nepironite... Știu pe de rost jocul ― În curînd voi termina treaba asta Începută-n evanghelii... Mă voi arunca În brațele celuilalt, Îmi voi juca Încă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și cine mai știe ce ciuveie. Bătrânul continua să conducă apa pe căi numai de el știute pentru îndestularea pătlăgelelor. După un timp, s-a oprit și a venit la pârâiaș, a zăgăzuit calea apei către răzoare, făcându-l să clipocească din nou. Când și această treabă a fost gata, a venit lângă mine. Văd că îți umblă mâinile destul de repede. Ai și terminat treaba. Hai cu mine! Cum îi era obiceiul, odată cu ultimul cuvânt a și pornit către șopron. Eu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de oțel, luminile din depărtare și albastrul de cerneală al nopții... Sau dacă decolezi cu avionul, ce amețeală plăcută să te desprinzi de la pămînt, să te înalți, ce certitudine a plutirii... iar cu vaporul, imensitatea apei și a valurilor care clipocesc pretutindeni în jur, legănarea ușor de trecut cu vederea în fața întinderii nesfîrșite de apă... sau viteza acaparatoare a schiurilor, a săniei, incomparabila adrenalină depășită doar de saltul cu parașuta... întotdeauna mi-am dorit să zbor cu deltaplanul, mai ales după ce
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de periuțe noi-nouțe. Era și un deodorant pe raft. White Musk. Nu tocmai genul pe care l-ar folosi un băiat adolescent sau tatăl lui. Se așeză pe marginea căzii, simțind că îi piere bucuria, asemenea apei care se scurgea clipocind din cadă. Probabil că face asta frecvent. Fiul lui nici măcar nu clipise la vederea unei femei străine, goale pușcă, tocmai ieșită din patul tatălui său. Ce vârstă avea? Paisprezece? Cincisprezece ani? Vârsta la care cei mai mulți băieți ar muri de rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a suit pe cer. Doar dacă te uiți un pic, Poți să-l vezi și pe cel mic. Iar dacă privești în zare, Ai să vezi și pe cel mare. Cum ar înflori un șes, Se văd, noaptea mai ales, Clipocind în depărtări, Ca aprinse lumânări. Un bănuț de cinci parale Lunecă pe cer agale. Când se dă pe cer de-a dura, Crește și temperatura. Din atât de multe stele, Numai el poartă inele. Se aud prea multe șoapte Că
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
pământ Pare să-i ia o veșnicie. Veșnicia pare mult, Dar când îmi asculți povestea, Ți se pare foarte scurt Anii tăi trecând ca vestea. Și-ușor cerul se-nnegrește. Nu mai vezi Numai stropii de-adineauri Îi mai auzi clipocind. Te întorci? Iubire, ne-ai părăsit pe noi, Pe cei ce-s fără de credință. Ai plecat pe meleaguri noi, Ca să cauți pocăință. Te-ai lăsat dusă de valuri, Te-ai izbit și te-ai lovit De tot felul de persoane
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
goana lui și animalul a căzut, ca lovit de o săgeată. Iosif și-a tras piciorul rănit și a mers șchiopătând până pe malul celălalt. Acolo ne-am oprit și ne-am luat în brațe, tremurând. În jurul nostru se auzea apa clipocind, frunzele fremătând și inimile noastre care băteau să ne spargă piepturile. - Ce era cu locul ăla? a zis fratele meu, iar eu n-am putut decât să dau din cap. Ne-am uitat înapoi spre mistreț și înspre luminișul înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la nimic. N-aveam nici măcar unde să mă ascund pe malul acela de pământ, Înconjurat din toate părțile de apă. Cei din trunchiul cel mai mare cufundară În apă un fel de bâte late și se apropiară de mine. Balta clipoci gros, iar ei scoaseră un fel de behăit și, În clipa aceea, de sub luciul apei se ridicară alții și alții. - Tată din cer, am spus În gând, fără să reușesc să tac. Aceștia din urmă țineau câte o trestie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ARTUR (Meditativ.): Cei mari... ăștia știu ce vor... GARDIANUL: Mijlociul e bun de gropar... De mic a avut o chemare... ARTUR: Când eram mic... îmi plăcea să mă plimb desculț pe caldarâmul ud... Era atât de subțire caldarâmul și apa clipocea... GARDIANUL: Uneori îți sapă câte o groapă atât de frumoasă, încât ți-e milă să o umpli... ARTUR: Și când stăteam în casă și se întuneca... Aveam impresia că aud un scrâșnet și că tavanul s-a izbit de podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lână cu flori roz Zarva ciorilor - în colivia din geam canarul tăcut De pe ramuri doar puful alb alunecând - singurul zbor Departe-i vara - în lemnul saunei doar mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica își linge botul sătulă Printre merele și țelina-nghețată piețari așteptând - fumul din vreascuri de brad încălzește trei vrăbii Prin ceața densă stropii arar clipocind - lipăie-n zloata orașului lacustru pași singuratici Sub ploaia rece penelul scăpat în drum - astăzi la școală doar o schiță creionând visul de astă-vară Iar două pete albastre în caietul nou de română - s-a-nnorat afară și pe minge
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
corpuri cerești Învârtindu-se În jurul axei - bara cea ruginită de bătut covoarele, pe care o lustruiserăm În locul În care ne apucam cu mâinile ca să ne Învârtim. Ca și atunci, din cauza absenței luminilor orașului, stelele păreau mult mai aproape și, așa cum clipoceau de zor, parcă erau vii. — iartă-mă, e prea mult pentru mine, spuse ivan văzând că rămĂsesem pironită cu ochii În sus. Cine n-a dormit niciodată Adina Dabija 218 În deșert nu poate Înțelege. E prea multă energie cosmică
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
corpuri cerești învârtindu-se în jurul axei - bara cea ruginită de bătut covoarele, pe care o lustruiserăm în locul în care ne apucam cu mâinile ca să ne învârtim. Ca și atunci, din cauza absenței luminilor orașului, stelele păreau mult mai aproape și, așa cum clipoceau de zor, parcă erau vii. — Iartă-mă, e prea mult pentru mine, spuse Ivan văzând că rămăsesem pironită cu ochii în sus. Cine n-a dormit niciodată în deșert nu poate înțelege. E prea multă energie cosmică, pentru că deșertul ăsta
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
graham, fursecuri, alune, mieji de nucă, saramurați și rumeniți la rolă, caise, pere pergamute, mere dulci, sântiliești. Îi făcu semn, cu mâna, și-l și invită, verbal. În loc de altceva, el se pomeni că rostește: dar, iar, hram?! Da, iar, hram, clipoci, ea, dulce, din buzele-i senzuale, ca de pe o vestită revistă. Hai. Curaj. Nu te sfii. Deloc. Hai, că, uite, mă apuc și eu, alături de tine, de benchetuială. Și-o să fie, până În cele din urmă, bine. Bine de tot. Și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Felix, scârbit, plecă și el sus, în căutarea Otiliei. La jumătatea scării se răzgândi, ieși în stradă și plecă înspre Sfinții Apostoli, unde știa că este o cofetărie. Voia să cumpere ciocolată pentru Otilia. Comesenii începură să mănânce cu poftă, clipocind furculițele. Odaia se umpluse de miros de varză acră și de bâzâitul conversației mărunte, care se părea că tulbură pe bolnav, deoarece se mișca înspre perete. - Oare lui moșu, întrebă Aurica, cu gura plină, nu-i dămnimic de mîncare? - Nimic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prilejul ivit, i-am urat noapte bună. Am traversat Bucureștiul dintr-un capăt într-altul, cu sufletul plin de o pâclă scârboasă. Am ajuns acasă la o oră neprecizată, pe fosta Uliță a Vergului. Într-unul dintre punctele prin care clipocea odinioară, gârlița Bucureștioarei, azi bloc, mai vechi, din coasta Pieții Muncii. Am dat drumul la radio, prinzând muzică pe un post bulgăresc. Mi-am scos numai unul dintre pantofii vinovați. Am adormit buștean. Peste 3-4 ore, când m-am trezit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Aproape îi rugă: - Spuneți, mă, dracului unde sânt caii! Hoții tăcură. Îi traseră pantalonii lui Paraschiv. Îi scoaseră și cămașa. Rămăsese în pielea goală. Îl cărară pe ladă, gâfâind. 241 - Udă frînghia! zise unul. Ucenicul strânse fălcile. Auzi apoi apa clipocind în căldare. Se făcu din nou liniște. - Spui? întrebă unul. - Nu știu nimic. - Bine. Pungașul se uită liniștit la ei. Îl întoarseră cu fata în jos. Sergentul își potrivise frânghia. Îl plesni o dată cu sete. Sfoara groasă și răsucită bine se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
două grinzi groase cu capete de fier în zidul pivniței sub chepeng și începură să răstoarne poloboacele, ținute în frânghii. Vinul suna sub doage și mirosul lui proaspăt îmbată nările negustorului. Butoaiele acelea erau averea lui, sub cercurile de fier clipocea sângele său. Abia târziu, după ce mâncase cu oamenii, Stere își aduse aminte de cele întîmplate. Cântări galbenii și-i numără. Se pierduseră doi... Nu se mai clintea inima negustorului! Fiecare cu norocul lui!" își zicea. Dac-ar fi stat și-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să constate efectul mișcării sale ridică piciorul cu pantoful îngreunat de mâlul galben, privi locul și rămase o clipă mirat de inexistența măcar a unei urme infime de frunză. Zise cu glas molatic ieșit parcă din adâncurile pădurii unde apa clipocea printre trunchiurile cenușii-negricioase ale stejarilor. - Uite așa sunt și unii, oameni. Vin de undeva, Dumnezeu știe de unde, se lipesc de ceva, de cineva, ca apoi să dispară fără urme cu gândurile și visele lor cu tot, fără să lase nici un
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
capre de munte. Flori de colț ornează steiuri care străpung și rănesc orizontul. Sub rocile lipite pe trupul munților, se ascunde o lumină tainică. Strălucitoare minereuri scânteiază, radiind pretutindeni 13. Cu focul lor, aprind întunericul din subteran. Din adâncuri, țâșnesc, clipocind printre stânci, izvoare 14. Se adună în râuri repezi și învolburate, unde păstrăvi și lostrițe lacome, pitite printre pietre, vânează obleți și scobari nerozi. Coborând, cu pași iuți, printre jnepenișuri, ne strecurăm pe sub umbra și răcoarea brazilor, pinilor și molizilor
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
insinuau pe cer, spre răsărit, când intraseră până la brâu În apă, trecând peste molozul podului cu ajutorul frânghiilor montate Întreaga noapte. Ajunși de cealaltă parte, când Începeau să urce un povârniș printre două coline, uzi de la talie În jos, cu picioarele clipocind În ghete, lumina cenușiu-albastruie era suficientă pentru ca Faulques, cu diafragma unei camere foto deschisă la maximum (expunere 1,4, viteză În obturator de 1/60), să-i fotografieze pe ostașii care se Împărțeau În grupuri, și urcau În urma ofițerilor spre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
propus să scriu câteva cuvinte pentru finalul cărții sale carte la care lucram împreună de trei săptămâni deja am simțit că picioarele încep să-mi tremure... La propriu. De frică. Nu de frica omulețului verde al semaforului care începuse să clipocească în timp ce eu rămăsesem perplex pe mijlocul trecerii de pietoni, ci din cauza, sau poate datorită, acestor rânduri, pe care tocmai fusesem invitat să le scriu. În câteva clipe, mi-am amintit munca alături de domnul Visarion și numele celor prezenți în această
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
-ți se fac / Mai roșii decât floarea / Cea roșie de mac..."; Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Albeața ei împotmolește crinii/ În mâl. Privirea-i prinsă-ntr-un cleștar./ Ci-n preajmă-i clipocesc candele mici,/ Plâng îngeri longilini, râd fluturi groși./ Surparea dulce-a sânilor voioși/ Mustește-n prafuri. Roua-i ca un bici/ Căzut pe flori întredeschise iar/ Când melcilor le scoate din tălpi spinii./ Oh, dânsa-i și mireasă, și altar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca sol al speciei. Cerul înstelat îmi deșiră gândurile. Natura își dezvăluie într-un ritm accelerat secretele. Dar și îngrijorările. Din paradis, după ce-și scutură florile, livada redevine teren agricol. Și adâncimile au culmi. În liniștea bibliotecii se aude clipocind lacrima pădurii. Zăpada - această nuntă fundamentală a naturii. Între om și natură s-a împielițat betonul. În fața splendorilor naturii, omul rămâne amenințătorul ante portas. Astrologii studiază urmările marilor copulații universale. Lebăda - această tulburătoare caravelă a naturii. Ne comportăm cu natura
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Hai să facem schimb! - Nu... mai bine veniți voi în ea... vă primește fiți fără grijă! Uitându-se la hainele de pe ele cu regret au găsit motiv, Nu... că e adâncă ! Băieții se apropiau de mal, apa se micșora continuu, clipocea în jurul lor și nivelul ei le atingea pântecul; ele aveau chef de vorbe. Ion, mai tânăr, a rămas în urmă rușinat și atunci Laur le-a spus dârdâind, - Sunt brusc supărat pe voi... plecați de aici! Nu vreau să vă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]