301 matches
-
hrănit cu rădăcini și-au dormit pe paturi din crengi de pin, până când Pearl a dat peste cabana asta de miner, care avea o sobă ruginită cu lemne, o saltea mucegăită și-o jumătate de acoperiș. Când ploua, apa îi clipocea până în dreptul gleznelor, dar de-acum Pearl n-o mai simțea. Devenise imună la tot ceea ce nu amenința s-o ucidă. Îmbrățișându-și fiul a realizat că ea era prima fată de care-i plăcea. Și asta după mulți ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
puncte de reper, un spațiu noroios apăsat de un văzduh moale și jilav, străpuns doar de licărirea speriată a unor făclii În mișcare. - Care ești, măi... se duceau vocile rămase singure În ceață, rătăcind În căutarea vieții, ca niște valuri clipocind Încet pe un țărm al morții. Spre miazăzi se auziră tropotele Înfundate ale unui corp de cavalerie. Căderea nopții Începea să semene cu sosirea zorilor. Dar Între ele se afla o zi care schimba totul. Noaptea de 10 ianuarie 1475
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar nu Înlăturaseră suferința? Căci suferință avea să fie, multă și mereu la marginea morții. Lupta pentru viață nu se terminase, ci abia Începea. Multă suferință... Ajunsese prea târziu... La cheiul unde era ancorată corabia genoveză valurile reîncepură să ajungă, clipocind Încet. Ștefănel rămase În continuare nemișcat, așezat pe genunchi, privind spre larg. Portul părea pustiu. Încercă să se concentreze. Nu putea Înlătura suferința. Nu putea prelungi viața, dacă undeva În adâncurile neființei cineva hotărâse altfel. Dar putea răzbuna totul. Sâmburele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o să poată niciodată să-l ajungă din urmă. Asta a Înțeles acum. Fratele lui voia să plece de lângă el, iar el nu era În stare să facă nimic. — Mi-ai spus că n-o să mă părăsești niciodată, Johan. Valurile Îi clipoceau blând până la mijoc și cămașa i se udase și era rece. S-a frecat la ochi, care l-au usturat din pricina apei sărate. Avusese dreptate să se teamă de mare. Nu dorea câtuși de puțin să fie unde era. Voia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pătrunzător, una după alta. Amândouă voiau să arate precum Gretchen sau Käthchen. Mi le evocau fragmente de monoloage lucrate. Rrr-ul lui Flickenschildt le ieșea de minune. Dar, ca să semene cu Hoppe, le lipsea din statură. Șuvoiul lor de vorbe care clipocea fără încetare. Niciodată însă nu am schimbat cu ele nici un cuvânt. Mai târziu, când Gründgens a pus în scenă Muștele lui Sartre într-un cinematograf transformat în teatru, ca spectator mi s-a părut că văd pe scenă obiectele pasiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bucăți. Fumam ca și când aș fi învățat de timpuriu. Dar nu a existat nici o criză care să mă facă dependent de nicotină. Nici vreo suferință din dragoste, nici îndoieli fundamentale nu m-au mânat. Probabil că discuțiile aprinse și profunzimea lor clipocind la suprafață au făcut să crească în mine dorința de a face parte cel puțin din comunitatea fumătorilor și de a întinde mâna la fel ca ei după tutun și foiță de țigări; asta m-a făcut dependent sau, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se volatilizează în noapte. Eu răsuflu eliberată... O rază de lumină îmi creionează fața. -Ce faceți? Scrieți un poem? Interesante aceste cuvinte întortocheate... Aaaaa!... Eu?... Nu fac nimic... Doar șterg de praf o pagină din viață... Lumina de veghe Întunericul clipocește din genele plumburii încercând să pătrundă o fărâmă din lumina de veghe uitată de singura ființă vie care mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o îmbrățișare de fiară înjunghiată în pântece. Un frig și o foame de el a început să i pună stăpânire pe tot trupul. Era liniște... Luna s-a înfipt cu putere în cerul nopții și stelele parcă voiau să coboare clipocind într-o disperare complice. Ce trist!... Nu-și putea astâmpăra nevoia de prezența lui cu luna rece și cu stelele astea nebune care sclipesc fantomatic... Orice iubire e o robie și ea a obosit să-și mai înjuge trupul... De
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dus noi acolo, se veștejiseră toate. Se trecuseră brusc. Parcă nici n-ar fi fost. Casa de la numărul 14 dormita într-o curte obișnuită, cu tomberon ruginit la intrare. Bălți fără pești. Un furtun spart, sugrumat de pietriș în spatele casei, clipocea pe lângă aleea care ducea la ușa din față. Pereți crăpați, zgrunțuroși, terni, asediați de un răsad firav de gura-leului. Nu mirosea a nimic. Într-o dimineață, Ivan se trezi cu senzația bine definită că aude Neva. Se ridică într-un
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în atelierul bunicului. Acolo am găsit vreo zece mașinării, una mai stranie ca cealaltă. Bunicul murise de aproape un an și ele continuau să se miște singure. Aveau mișcări circulare, pendulate, de du-te-vino, sau complet dezordonate. Fierătăniile zumzăiau, țăcăneau, plescăiau, clipoceau, pulsau și fremătau ca niște jivine ciudate. Cu siguranță, erau o lucrare a diavolului și a discipolului său care mi-a fost bunic. Brusc, în creierul înfierbântat, mi-a încolțit o bănuială cruntă. De unde luau viață aceste bizare creaturi? Probabil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
începuse deja să se însereze. Ușa imensă de tablă roșie s-a închis greu în urma mea, împingând tot frigul în nările mele. Am tras mai bine fularul și am închis și ultimul nasture de la palton. Implacable November weather. Pașii mei clipoceau în apa ce ieșea din canal și mă ducea până în stație. De jur împrejur se formase deja noroiul. Deși călcam rar și încercam să nu ies din firul de apă, ghetele prinseseră dantelă maronie pe margini. As much mud in
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
graham, fursecuri, alune, mieji de nucă, saramurați și rumeniți la rolă, caise, pere pergamute, mere dulci, sântiliești. Îi făcu semn, cu mâna, și-l și invită, verbal. În loc de altceva, el se pomeni că rostește: dar, iar, hram?! Da, iar, hram, clipoci, ea, dulce, din buzele-i senzuale, ca de pe o vestită revistă. Hai. Curaj. Nu te sfii. Deloc. Hai, că, uite, mă apuc și eu, alături de tine, de benchetuială. Și-o să fie, până În cele din urmă, bine. Bine de tot. Și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
grijă și stropind cu agheasmă fiecare colț. Cocoșii Începeau să cânte cucurigu. Aproape se crăpa de ziuă. Ascultând pălăvrăgeala Extraterestrului, Mașa nici nu-și dăduse seama când trecuse timpul. În depărtări, deasupra cumpenei ce se profila În dreapta ei pe cer, clipocea Luceafărul de dimineață. Mașa stătea cu strachina de agheasmă Într-o mână și cu o farfurioară de tablă plină cu tămâie arsă, scrutând cu atenție bolta cerească, pe care nici ea nu știa de ce, În copilăria ei, o asemăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașa desprinse dintr-un cui găletușa, se Îndreptă spre grajd, unde căprița ei, pe care bunica ei o botezase Evlampia și pe care Mașa o alinta cu Evlavia, o aștepta behăind nerăbdătoare cu ugerul doldora de lapte. În timp ce laptele țârâia clipocind În găletușă, Mașa se gândea la ale ei. Prin fața ochilor i se perindau chipuri cunoscute: mama ei Îmbrăcată Într-un palton lung, cu pliuri largi, purtând pe umeri șalul de cașmir, tatăl ei, În costum maro cu dungi și pălărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bată prea mult capul cu ziua de azi sau cea de mâine...” Afară, aerul părea să se mai fi răcorit. Apa din havuz susura liniștit. Câteva vrăbii țopăiau, ciripind de zor, pe marginea lui alunecoasă. Terasa gemea de oameni. Glasurile clipoceau Îndepărtate, vuind ca-ntr-o piscină. Noimann Își privi vârful pantofilor pe care se depusese un strat fin de praf. Manșetele pantalonilor purtau urmele unor stropi de apă de la pisoar. Vântul adia Încetișor dinspre Piața Unirii spre Fundație. Pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ar spune poetul, dar cum mai poți descifra arsura scrisă pe fruntea sa, cînd semnul care-mi Întoarce purificarea ca pe un arc de ceas Îmi poruncește să mă mai nasc odată chiar lîngă gardul garnizoanei ticsite de poeți. Îmi clipocește la cap un carnaval, tocmai acum cînd sora-șefă usucă cu foenul ultimele vedenii rămase nepironite... Știu pe de rost jocul ― În curînd voi termina treaba asta Începută-n evanghelii... Mă voi arunca În brațele celuilalt, Îmi voi juca Încă
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
gâfâielile noastre dezordonate căzute peste amândoi... fremătam, ne volatilizasem! Bluzița ei galbenă, cu un desen de Picasso abstract, dispăruse! Sânii săi minunați mă mângâiau dansând în așteptare... se-nghesuiau între noi, mă fixau în afara granițelor nemărginirii! Mă-ncercuiseră în văzduh, clipoceau peste maluri, tremurau de nerăbdare! Becurile străluceau halucinant ca niște sori. Era deja unu sau două noaptea, simțeam cum timpul s-a blocat, pot spune către infinit. Deodată, i s-a făcut frică, vedea în ochii mei dezastrul! Eram în
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
și cine mai știe ce ciuveie. Bătrânul continua să conducă apa pe căi numai de el știute pentru îndestularea pătlăgelelor. După un timp, s-a oprit și a venit la pârâiaș, a zăgăzuit calea apei către răzoare, făcându-l să clipocească din nou. Când și această treabă a fost gata, a venit lângă mine. Văd că îți umblă mâinile destul de repede. Ai și terminat treaba. Hai cu mine! Cum îi era obiceiul, odată cu ultimul cuvânt a și pornit către șopron. Eu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Se uită la mine, mi-a făcut semn și ieri mi-a făcut semn, mâine vorbesc cu el. E brunet, are ochii negri. Sigur, face sport. Ai văzut cum stă cum stă tricoul pe el? Doamne, ce pectorali are! Maistrul clipocea sub un castan, tolănit pe iarbă. Dumnezeii mamii ei de viață, eram fochist pe fregata "Sfânta Maria", acum mănânc salam cu soia și-mi toc nervi cu o curvă. Lăsați gura, că vă bag la clasă, gura măti! În atelier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
24 de somnuri aliniate simetric, 24 de vise identice (pe loc repaus), 24 de morți suprapuse, alungite două câte două într-o firească ordine de bătaie. Noapte. Ferestre, munți, turnuri, umbre rupte din zid, brumă scuturată de pe limba clopotului, felinare clipocind hepatic printre frunze. Fereastră. Obraji, frunte, buze. Lacrimile adânceau tranșee în sticlă, geamul îmbătrânea cu fiecare atingere. Fereastra, singura descompunere pe verticală a concretului. Bă, aici eu mi-s stăpânul! Futu-vă muma-n cur de răcari! Apeviști ați vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mi promiți tu? Generozitatea unor etichete scrise pe ambele părți? Șotronul meu mă încape cu tot cu visare. Copilule, nu fac minuni, vreau doar să-ți deschid ochii, să privești dincolo de sticlă. Tu nu ești ca ei. Uite-i, sunt goi, inconștientul clipocește ca un opaiț în capetele lor seci. Dumnezeu, sau dracu știe cine, a apăsat butonul și memoria li s-a voalat ca o fotografie necoaptă. Au câteva căcaturi în sertărașe și le repetă de când am venit rezident. Vezi acela, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
toacă pava cărare până-n ușa lui Dumnezeu. La 4, sfinții dormeau în icoană; pentru fiecare trezire, o lumânare aprinsă; portarul împodobea sfeșnicele; sfinții, pe inimă goală, beau lumină; sfinții erau ca niște becuri ecologice: le încărca soarele peste zi și clipoceau precum licuricii până spre miezul nopții. La 4 și jumătate catapeteasma își lepăda așternuturile peste somnambulii pământului. Binecuvântat este Dumnezeul nostru acum și pururi și-n vecii vecilor, amin! Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindeni ești și pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Ai dreptate, părinte, în ceea ce spui, dar parcă îl aud pe Simeon Stâlpnicu vorbind prin graiul arhimandritului. El a slujit 40 de zile cățărat pe un stâlp și nu s-a îndoit nici măcar un ceas de slujirea sa, noi am clipocit două săptămâni în strană și iată cum ne răzvrătim. Dacă află ava Ioan, nu mai trecem pragul altarului până de Paști. Frate, să nu fim atât de cătrăniți la inimă, asta e voia Domnului și el îl iubește pe neînțărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pară. Focul este viu, verdele este viu, lumina este vie. În mijlocul horei, viețile pocneau din toate încheieturile, viața pomului, viața omului, viața zidului, viața clopotelor, viața crucii... se desfăceau viețile dintru cele făcute. Vântul sufla violent printre secunde, reminiscențe violacee clipoceau a somn pe limbile ceasului; sângele mielului înjunghiat mima curgerea izvoarelor, focul ardea după modelul fotografiei. Singurătatea lui Petru era cea mai fotogenică obsesie. În mijlocul horei, două flăcări decupau poartă în cer. În mijlocul horei, fiecare pas, o intenție de groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
alte zile însorite, pe care le petrecură cu vânatul, pregătitul mâncării în ciaun afară pe foc, plimbări lungi și observarea animalelor, plantelor. În nopțile înstelate stăteau pe nisipul cald, șușotind vorbe dulci, sub lumina lunii pline, cu picioarele în apă clipocind. Fiind două ființe curioase și dormice să cunoască universul, hotărâră împreună să facă descrieri cât mai ample despre animalele din jur, chiar și despre plante și împreună cu niște fotografii splendide, să le trimită la editurile de reviste științifice, să vadă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]