KorAP: Find »[drukola/base=clitic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...23 >

560 matches

Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815

formă de dativ (marcată și de dublarea cu clitic în dativ): om simplu care nu are nicio putere, care îi e frică (Acasă TV, 31.X.2007). Caracterizabile ca anacoluturi, aceste construcții sunt tipice pentru oralitatea populară. 9. LIPSA DUBLĂRII CLITICE În limbajul standard-cult, mai ales în scris, dar și în forma sa orală, se manifestă tendința de a nu se anticipa prin clitic un complement direct marcat prin pe sau un complement indirect - realizate prin grupuri nominale. În aceste situații

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
TV, 31.X.2007). Caracterizabile ca anacoluturi, aceste construcții sunt tipice pentru oralitatea populară. 9. LIPSA DUBLĂRII CLITICE În limbajul standard-cult, mai ales în scris, dar și în forma sa orală, se manifestă tendința de a nu se anticipa prin clitic un complement direct marcat prin pe sau un complement indirect - realizate prin grupuri nominale. În aceste situații norma prevede dublarea; e totuși probabil ca norma 27 să nu fie, în acest caz, în consonanță cu uzul și de fapt dublarea

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
dublarea; e totuși probabil ca norma 27 să nu fie, în acest caz, în consonanță cu uzul și de fapt dublarea (care nu era recomandată de gramaticile mai vechi) să nu se fi generalizat. În limba actuală, lipsa anticipării prin clitic pare a fi o trăsătură a limbii scrise din presă, atât în exprimarea complementul direct - presa italiană stârnește pe italieni (Antena 3, 28.XI.2007), vă invit să vizitați pe excentricul emisiunii (B1 TV, 1.III.2008), remarc aici (...) pe

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
primele trei sferturi (Realitatea TV, 4.XI.2007), mâine, decât în partea de sud-vest va mai ploua (N24, 5.V.2008), în ultimă fază s-a prelevat decât ficatul (OTV, 8.III.2008). 10.3. Plasarea semiadverbului mai înaintea unor clitice (a pronumelui personal sau a reflexivului) ori înaintea verbului auxiliar, în locul apariției sale în imediata vecinătate a formei verbale pline, e un fenomen regional (muntenesc) a cărui tendință de pătrundere în limba standard a fost de mai multă vreme semnalată

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
substantiv propriu nume de persoană, indiferent de poziția față de verbul regent" (GALR II : 401−402); " Dacă nominalul prin care se exprimă complementul indirect postpus față de verbul regent are trăsătura semantică [+ Uman], complementul indirect este, conform normelor limbii literare, dublat prin clitic pronominal antepus față de verb" (GALR II: 433). 28 Fenomenul, neînregistrat în Guțu Romalo 1972, e semnalat în ediția a doua a cărții (2000: 106−107). 29 Vezi Iordan (1948: 450−451), Guțu Romalo 1972 (în 2000: 106), Avram 1977 (în

[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812

de el. (CS, 2002). În ambele situații, și în cazul suprimării lui pe din vecinătatea relativului în poziție de obiect direct, și în cazul suprimării altor prepoziții, de, cu etc., reducerea presupune adesea recuperarea informației gramaticale: acuzativul complement direct prin clitic, celelalte poziții prin lexicalizarea categoriei relativizate ca pronume 7 (v. cu ea, de el în exemplele de mai sus). (...) cel mai tare banc care l-am auzit (www. absurd.ablog.ro) Deci toate modelele care sunt acuma care li fac

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
simplu DAVA (www.forum.softpedia.com) Care? Alea care le-a: care le-a lucrat, care le-a sudat? (IV: 326). Omiterea prepoziției fără recuperarea informației gramaticale este destul de rară. Am întâlnit relativul care cu funcție de complement direct nedublat de clitic numai într-o secvență aparținând unui vorbitor care omite cliticul și în construcțiile cu pe care: Dacă dumneavoastră ne-ați fi cerut pe desenul original acel (xx) de toleranțe care ne-ați solicitat mai târziu, atunci trebuia să prevedem noi

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
a: care le-a lucrat, care le-a sudat? (IV: 326). Omiterea prepoziției fără recuperarea informației gramaticale este destul de rară. Am întâlnit relativul care cu funcție de complement direct nedublat de clitic numai într-o secvență aparținând unui vorbitor care omite cliticul și în construcțiile cu pe care: Dacă dumneavoastră ne-ați fi cerut pe desenul original acel (xx) de toleranțe care ne-ați solicitat mai târziu, atunci trebuia să prevedem noi alt preț la piesă, pregătiri ulterioare și așa mai departe

[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

sintetice românești 75 3.1.3 Derivarea structurilor analitice 81 3.1.3.1 Nivelul deplasării verbului în structurile analitice 81 3.1.3.2 Natura auxiliarelor românești 82 3.1.3.3 Derivarea formelor analitice românești 84 3.2 Cliticele pronominale 90 3.3 Negația propozițională 95 3.4 Statutul lui să 104 3.5 Analiza formală a inversiunii 109 4 Concluzii. Rezumat 113 IV O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română 117 1 Introducere, obiective

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
a inversiunii 109 4 Concluzii. Rezumat 113 IV O analiză diacronică și comparată a deplasării verbului în limba română 117 1 Introducere, obiective și structură 117 2 Trăsături comune cu româna modernă și caracteristici tipologice constante 119 2.1 Auxiliarele, cliticele pronominale și negația propozițională 119 2.1.1 Auxiliarele 119 2.1.2 Cliticele pronominale 124 2.1.3 Negația propozițională 129 2.2 Complementizatorul să 133 2.3 "Object shift" în româna veche 137 2.4 Rezumat 139 3

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deplasării verbului în limba română 117 1 Introducere, obiective și structură 117 2 Trăsături comune cu româna modernă și caracteristici tipologice constante 119 2.1 Auxiliarele, cliticele pronominale și negația propozițională 119 2.1.1 Auxiliarele 119 2.1.2 Cliticele pronominale 124 2.1.3 Negația propozițională 129 2.2 Complementizatorul să 133 2.3 "Object shift" în româna veche 137 2.4 Rezumat 139 3 Gramatica V2: limbile romanice vechi și româna veche 140 3.1 Caracteristici ale gramaticii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Phrase) / centrul sintactic Verb vP / v0 Grup verbalizant (engl. little v Phrase) / centrul sintactic v P / 0 Grup Phi (engl. Phi Phrase) / centrul sintactic  &P / &0 Grup al coordonării (engl. Conjunction Phrase) / centrul sintactic conjunctional * * * AC acuzativ AUX auxiliar CL clitic Comp complement (sens din Teoria X-bar) DAT dativ DEF (articol) definit GEN genitiv IMPERF imperfect(iv) INF infinitiv NEG negație NOM nominativ O obiect OD obiect direct OI obiect indirect PERF perfect(iv) PL plural PREZ prezent PS perfect (simplu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de analiză pe care o avem asupra faptelor de limbă: restrângând discuția la verb (obiectul volumului de față), poziția verbului în propoziție este analizată în primul rând prin raportare la elementele funcționale din proiecția verbală extinsă (auxiliare, negație, complementizatori, pronume clitice, semiadverbe), raportarea la alți constituenți fiind un criteriu (important, dar) secundar. După cum se arată în capitolul al III-lea, întrucât constituenții argumentali au o topică relativ liberă 1, elementele funcționale sunt cele care oferă indicația reală a nivelului deplasării verbului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Gabrielei Pană Dindelegan, a Ralucăi Brăescu și a Adinei Dragomirescu. Le mulțumesc atât dumnealor, cât și celorlalți doi referenți științifici ai lucrării, Mihaela Gheorghe și Dana Manea. Le mulțumesc, de asemenea, următorilor colegi: Danei Niculescu pentru colaborarea la studiul pronumelor clitice în limba română veche, Emanuelei Timotin pentru întocmirea corpusului pentru monografia colectivă The Syntax of Old Romanian (SOR 2016), corpus preluat parțial în lucrarea de față, lui Ștefan Colceriu pentru consultațiile privitoare la faptele de limbă înregistrate în inscripțiile din

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
opțiunea veche, opțiunea inovativă devine structura nemarcată, iar opțiunea veche devine opțiunea marcată 3. O altă întrebare la care trebuie să răspundă analiza noastră este de ce gramatica V2 a românei vechi se manifestă prin inversiune / encliza auxiliarului și/sau a cliticelor pronominale. Dacă punem în oglindă datele din româna veche cu date din alte varietăți romanice vechi, observăm că nu inversiunea este principala trăsătură considerată de cercetători ca fiind definitorie pentru caracterizarea sistemului V2, ci mai degrabă, (i) nespecializarea câmpului preverbal

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-l. Structurile "neromânești" (v. Avram [1975] 2007) - de exemplu, encliza pronominală la dreapta negației 6 (4), la dreapta auxiliarului (5), sau la dreapta mărcii de conjunctiv sau infinitiv (6a-c), eventual precedată de negație (6d), sau inversiunea auxiliarului la dreapta pronoumelui clitic (7)7 (Nicolae și Niculescu 2015, 2016; v. și Hill și Alboiu 2016 pentru structurile de tipul celei din (4)) - sunt rare, înregistrate mai ales în traduceri (timpurii) puternic influențate de originalul slavon, pe când structurile care respectă constrângerile sintactice proprii

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1577: 62r) (7) a. și mearreta-<voiu> feațeei Dzeului (PH.1500-10: 35v) b. ascultați de tot de câte se zice-va cătră voi (CB.1559-60: 34) Interesante din această perspectivă sunt structurile cu dubla realizare (proclitică și enclitică) a pronumelui clitic (și, mult mai rar, a auxiliarului)8 (v. și Ușurelu 2015; Nicolae și Niculescu 2016): (8) a. cungiurară me și seadunra-se cu menre (PH.1500−10: 95v) b. ca mirelui mi-au pusu-mi mitră (DDL.1679: 19) c. le-ai

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
În strânsă legătură cu perpectiva pe care o vom adopta în legătură cu influența sursei asupra textului tradus (v. §3.4 infra) și bazându-ne pe circulația aceastor structuri mai ales în traduceri, vom interpreta dubla realizare (proclitică și enclitică) a pronumelor clitice ca reprezentând un mecanism de rezolvare a tensiunii dintre impulsul de a urma cât mai fidel textul original și alinierea la constrângerile sintactice ale românei (în parte fixată, așa cum se vede din textele originale 9, v. Stan 2013: cap. 1

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
care sintaxa românei vechi diferă în mod semnificativ de sintaxa românei moderne este dislocarea 11 nucleului verbal (v. Dragomirescu 2013b pentru dislocarea formelor cu auxiliar). Cel mai răspândit tip de dislocare a nucleului verbal este dislocarea auxiliarului sau a structurii clitic - auxiliar de verbul lexical (9), (10) prin interpolarea de constituenți cu statut de grup (elemente XP)12; dislocarea este disponibilă și în structuri cu auxiliar multiplu (11): (9) a. auscrislăsat că... (FT.1571−5: 1r) b. că vei acmușu muri

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
compuse cu auxiliar", fenomenul la care ne referim și pentru care am ales denumirea de "dislocare a nucleului verbal" este mai extins; astfel, pe lângă separarea auxiliarelor de verbul lexical ((9)-(11)), mai rar se înregistrează și alte tipuri de dislocare: cliticele pot fi separate de forma sintetică a verbului (12) și complementizatorii conjunctivului 13 și ai infinitivului pot fi nonadiacenți verbului lexical (13)14: (12) a. Și nepre noislobozi (FT.1571−5: 3r) b. așa ne tarepedepseș<ti>(FT.1571−5

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
romanice, Dragomirescu (2015a: 6) arată că dislocarea este atestată și în spaniola veche, italiana veche și franceza veche; la această listă de limbi romanice vechi în care dislocarea este atestată putem adăuga și portugheza veche (Martins 2002 discută dislocarea pronumelui clitic de verb): (15) sse pela uẽtujra uos alguẽ a dita vỹa enbargar dacă prin întâmplare îți cineva DEF zisa vie bloca.PREZ.3SG 'și dacă din întâmplare cineva îți blochează (pune sechestru pe) numita vie' (portugheza veche; Martins 2002) Putem

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
pentru faptul că verbul se deplasează în afara domeniului lexical (V-la-I), deci nu periferia vP găzduiește constituenții interpolați. În schimb, Poletto (2014: §2) arată că, în italiana veche, elementele inteporlate se află în periferia vP. Concentrând-se asupra dislocărilor cu pronume clitic din spaniola veche (asemănătoare 18 cu exemplele noastre din (12)) și comparând datele din spaniola veche cu cele din portugheza veche, Poole (2007: 188) atrage atenția că asupra faptului că ""Interpolation" phenomena exist in other medieval Romance varieties, but seem

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
între care și latina) nu prezintă structură ierarhică, ci că structura sa sintactică este "plată". Jelinek (1984) schimbă ușor perspectiva, propunând Ipoteza argumentului pronominal (engl. The Pronominal Argument Hypothesis), conform căreia în limbi ca warlpiri, argumentele reale ale verbului sunt cliticele (pronominale), pe când grupurile nominale marcate cazual sunt elemente coreferențiale cu acestea, slab atașate propoziției (v. Baker 2001 pentru o discuție recentă). Principalele caracteristici ale limbilor nonconfiguraționale sunt: topică liberă, determinată pragmatic, nu sintactic; construcții discontinue; anaforă nulă; sistem cazual bogat

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de aplicare a acestui diagnostic sintactic este, evident, analiza frecvenței inversiunilor în propozițiile principale și în propozițiile subordonate. În ce privește analiza faptelor de limbă, am avut în vedere analiza exemplelor cât mai lungi, cu o structură funcțională complexă (complementizatori, negație, auxiliare, clitice etc.), care reprezintă un diagnostic clar în favoarea unei analize sintactice anume, pentru a evita fenomenul de ambiguitate parametrică (i.e. compatibilitatea unui exemplu cu mai multe analize sintactice, simultan coexistente în gramatica perioadei respective) (v. nota 21 supra). Astfel, într-un

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
the grammar" (Pană Dindelegan și Dragomirescu 2016). Exemplele care în mod vădit nu respectă constrângerile sintactice ale românei - numite "structuri neromânești" (Avram [1975] 2007) (exemplele (4)-(7) în §1.1.1 supra) și structurile de compromis, cu dublă realizare a cliticelor pronominale și, foarte rar, a auxiliarelor (exemplele din (8) în §1.1.1 supra) - sunt rare și apar mai ales în traduceri, ilustrând ceea ce se poate eticheta ca "negocierea unei gramatici", i.e., rezolvarea tensiunii de a urma fidel sursa / un

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]