2,055 matches
-
continuă programul, „să restaurăm responsabilitățile sociale și un angajament în favoarea comunității, fără puritanism sau autoritarism. Această filozofie centristă se află în miezul mișcării comunitariste”. Mișcarea dorește să dezvolte o nouă manieră de a gândi, dincolo de polarizarea crescândă Stânga/Dreapta, dincolo de clivajele partizane. The Communitarian Network se prezintă ca o coaliție de indivizi și asociații reunite de următorul crez (traduc de pe situl Internet al „rețelei”): „1. respectul pentru drepturile individuale trebuie însoțit de asumarea unor responsabilități sociale; 2. indivizii liberi prosperă cel
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și „moartea ideologiilor”. Conferința de la Helsinki din 1975, boicotată numai de Coreea de Nord europeană, Albania, a consfințit printr-o declarație comună paradigma drepturilor omului, printr-un fel de întoarcere la începuturile modernității politice - momentul auroral 1789, din care se născuse însuși clivajul stânga/dreapta -, parcă pentru a repara greșelile a două secole de istorie și a marca un nou început. Ambianța culturală se modificase și ea substanțial, în special prin succesul global al subculturii de tineret americane. Până și instrumentele oficiale de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
3. Copingul 115 4. Premisele unei abordări integrative 116 PARTEA A DOUA DOUĂZECI ȘI NOUĂ DE MECANISME DE APĂRARE Activism 121 Afiliere 127 Afirmare de sine prin exprimarea sentimentelor 134 Altruism 141 Anticipare 147 Anularea retroactivă 153 Ascetismul adolescentului 158 Clivaj (al eului, al obiectului) 162 Contrainvestire 169 (De)negare 176 Formațiune reacțională 181 Identificare 190 Identificare cu agresorul 195 Identificare proiectivă 201 Intelectualizare 206 Introiecție 212 Izolare 218 Înlăturare 226 Întoarcere către propria persoană 231 Proiecție 238 Raționalizare 244 Refugiu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
altă consistentă contribuție teoretică în domeniu îi aparține Melaniei Klein, căreia îi datorăm descrierea unui grup de mecanisme de apărare precoce, dintre care unele sunt calificate uneori drept „apărări ce distorsionează imaginea” (Vaillant, 1993). Acest grup include în primul rând clivajul (clivajul obiectului este considerat de M. Klein cea mai primitivă apărare împotriva angoasei), idealizarea și identificarea proiectivă. Ceea ce individualizează teoria Melaniei Klein este afirmația că, încă de la naștere, eul este capabil să stabilească relații primitive cu obiectul în fantasmă și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
consistentă contribuție teoretică în domeniu îi aparține Melaniei Klein, căreia îi datorăm descrierea unui grup de mecanisme de apărare precoce, dintre care unele sunt calificate uneori drept „apărări ce distorsionează imaginea” (Vaillant, 1993). Acest grup include în primul rând clivajul (clivajul obiectului este considerat de M. Klein cea mai primitivă apărare împotriva angoasei), idealizarea și identificarea proiectivă. Ceea ce individualizează teoria Melaniei Klein este afirmația că, încă de la naștere, eul este capabil să stabilească relații primitive cu obiectul în fantasmă și în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deviată - împotriva persecuțiilor din exterior și din interior. Contribuția Melaniei Klein în domeniul mecanismelor de apărare se înscrie în cadrul teoriei relațiilor de obiect. Opera sa a fost continuată de Fairbairn (1952/1974) și mai ales de Kernberg (1975), care acordă clivajului un rol central în stările-limită. Kernberg a descris și alte mecanisme de apărare caracteristice stărilor-limită, cum ar fi: idealizarea primitivă, refuzul primitiv, omnipotența, deprecierea și identificarea proiectivă. Chiar dacă în jurul definiției și validității mecanismelor de apărare descrise de Kernberg în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în 1936. Ei subliniază că „multe alte procedee defensive ar fi putut fi descrise” și că A. Freud însăși a evocat negarea prin fantasmă, idealizarea, identificarea cu agresorul etc. În fine, ei mai menționează „apărările foarte primare” descrise de Klein: clivajul obiectului, identificarea proiectivă, refuzul realității psihice, controlul omnipotent asupra obiectului etc. În acest punct al analizei se impun astfel trei precizări: - din cele șaptesprezece mecanisme menționate mai sus, unui număr de paisprezece le sunt consacrate articole distincte în Vocabularul psihanalizei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tratare în articole separate; - altor nouă mecanisme, care nu sunt menționate în articolul dedicat mecanismelor de apărare, Laplanche și Pontalis le consacră articole distincte. Este vorba despre refuzul realității (mecanism diferit de refuzul realității psihice descris de M. Klein), despre clivajul eului (formă de clivaj diferită de clivajul obiectului), despre (de)negație, despre deplasare (care are „o funcție defensivă evidentă”), despre forcludere (termen introdus de Lacan pentru a desemna un mecanism specific psihozei), despre intelectualizare, raționalizare, reparație (descrisă de M. Klein
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
altor nouă mecanisme, care nu sunt menționate în articolul dedicat mecanismelor de apărare, Laplanche și Pontalis le consacră articole distincte. Este vorba despre refuzul realității (mecanism diferit de refuzul realității psihice descris de M. Klein), despre clivajul eului (formă de clivaj diferită de clivajul obiectului), despre (de)negație, despre deplasare (care are „o funcție defensivă evidentă”), despre forcludere (termen introdus de Lacan pentru a desemna un mecanism specific psihozei), despre intelectualizare, raționalizare, reparație (descrisă de M. Klein) și despre reprimare. Printre
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care nu sunt menționate în articolul dedicat mecanismelor de apărare, Laplanche și Pontalis le consacră articole distincte. Este vorba despre refuzul realității (mecanism diferit de refuzul realității psihice descris de M. Klein), despre clivajul eului (formă de clivaj diferită de clivajul obiectului), despre (de)negație, despre deplasare (care are „o funcție defensivă evidentă”), despre forcludere (termen introdus de Lacan pentru a desemna un mecanism specific psihozei), despre intelectualizare, raționalizare, reparație (descrisă de M. Klein) și despre reprimare. Printre alte texte în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu au fost reținute de autorii DSM III-R. Este vorba despre introiecție, regresie, orientarea către sine, transformarea în contrariu (sau răsturnare) și sublimare. Celor cinci mecanisme reținute de la A. Freud li se adaugă, în DSM III-R, următoarele treisprezece: Agresiunea pasivă Clivajul Deplasarea Deprecierea Disocierea Idealizarea Intelectualizarea Autorii ediției DSM-IV (1994/1996) merg mai departe și propun chiar o scală a funcționării defensive care va fi descrisă în capitolul 4 al cărții noastre. Cu aceasta, lista mecanismelor de apărare ajunge la treizeci
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
apărări - precum formațiunea reacțională și anularea retroactivă sau refuzul și proiecția - sunt apropiate una de alta (English și Finch, 1964); - conceptul de intelectualizare le include pe cele de izolare, raționalizare, ritualizare, anulare retroactivă și gândire magică (Vaillant, 1971); - izolarea și clivajul ar fi două denumiri diferite ale aceluiași concept (Arieti, 1974). 2) Există opoziții nete, adevărate polarități ce rezultă din examinarea relațiilor dintre diversele moduri de apărare. Astfel, Chapman (1967), apoi English și Finch (1964) atrag atenția asupra faptului că introiecția
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
atitudini înrudite cu umorul); - optsprezece dintre cele douăzeci și șase de mecanisme descrise și/sau menționate în Vocabularul psihanalizei de Laplanche și Pontalis; - optsprezece dintre cele douăzeci și cinci de mecanisme descrise de Bergeret (luând în considerare și cele două forme de clivaj); - douăsprezece dintre cele optsprezece mecanisme de apărare incluse în glosarul lucrării DSM III-R; - douăzeci dintre cele treizeci și unu de mecanisme repertoriate de DSM-IV; - cincisprezece dintre cele optsprezece mecanisme figurând în lista lui Vaillant; - șase din cele opt mecanisme incluse
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
calității unei pulsiuni, dar nu și a obiectului acesteia, ceea ce înseamnă o neutralizare a investirii libidinale sau agresive a obiectului 20. 16) Detașarea (V.): retragerea investirii libidinale sau agresive a unui obiect, asociată îndeobște unor elemente ale izolării și ale clivajului. 17) Disocierea (DSM III-R; DSM-IV): alterarea funcțiilor de integrare ale conștiinței, ale memoriei, ale percepției de sine sau ale mediului înconjurător ori ale comportamentului senzorio-motor. 18) Distorsiunea psihotică (DSM-IV; G.V.): distorsiune importantă, care transformă realitatea externă pentru a o face
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de mod psihotic împotriva angoasei de fărâmițare și de moarte) și dedublarea imago-urilor, mecanism pus în evidență de școala Melaniei Klein (în principal cu privire la obiectul parțial al fazei schizoparanoide și la obiectul total al fazei depresive), sub denumiri diverse (clivaj al obiectului, clivaj al realității etc.). În a doua parte a acestei lucrări, clivajul eului și clivajul obiectului sunt tratate la articolul despre clivaj. 6) Definiția umorului, dată în a doua parte a lucrării de față, trebuie comparată cu aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
împotriva angoasei de fărâmițare și de moarte) și dedublarea imago-urilor, mecanism pus în evidență de școala Melaniei Klein (în principal cu privire la obiectul parțial al fazei schizoparanoide și la obiectul total al fazei depresive), sub denumiri diverse (clivaj al obiectului, clivaj al realității etc.). În a doua parte a acestei lucrări, clivajul eului și clivajul obiectului sunt tratate la articolul despre clivaj. 6) Definiția umorului, dată în a doua parte a lucrării de față, trebuie comparată cu aceea a mecanismului desemnat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanism pus în evidență de școala Melaniei Klein (în principal cu privire la obiectul parțial al fazei schizoparanoide și la obiectul total al fazei depresive), sub denumiri diverse (clivaj al obiectului, clivaj al realității etc.). În a doua parte a acestei lucrări, clivajul eului și clivajul obiectului sunt tratate la articolul despre clivaj. 6) Definiția umorului, dată în a doua parte a lucrării de față, trebuie comparată cu aceea a mecanismului desemnat prin sintagmele a face pe bufonul, a lua în derâdere, formulată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
evidență de școala Melaniei Klein (în principal cu privire la obiectul parțial al fazei schizoparanoide și la obiectul total al fazei depresive), sub denumiri diverse (clivaj al obiectului, clivaj al realității etc.). În a doua parte a acestei lucrări, clivajul eului și clivajul obiectului sunt tratate la articolul despre clivaj. 6) Definiția umorului, dată în a doua parte a lucrării de față, trebuie comparată cu aceea a mecanismului desemnat prin sintagmele a face pe bufonul, a lua în derâdere, formulată mai jos, în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu privire la obiectul parțial al fazei schizoparanoide și la obiectul total al fazei depresive), sub denumiri diverse (clivaj al obiectului, clivaj al realității etc.). În a doua parte a acestei lucrări, clivajul eului și clivajul obiectului sunt tratate la articolul despre clivaj. 6) Definiția umorului, dată în a doua parte a lucrării de față, trebuie comparată cu aceea a mecanismului desemnat prin sintagmele a face pe bufonul, a lua în derâdere, formulată mai jos, în prezentul capitol. 7) Pentru Vaillant, ipohondria (vezi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și refuzul psihotic. 2) A doua categorie este cea a apărărilor imature, șase la număr: proiecția, fantezia schizoidă, ipohondria, agresiunea pasivă, activismul (acting-out) și disocierea (sau refuzul nevrotic). Vaillant precizează că exclude din această categorie mai multe apărări imature - precum clivajul, devalorizarea, idealizarea sau identificarea proiectivă -, cunoscute și ca apărări care distorsionează imaginea și care sunt desemnate prin termeni aflați în legătură cu teoria relațiilor obiectuale. 3) În a treia categorie, cea a apărărilor nevrotice sau intermediare, Vaillant clasează deplasarea, izolarea afectului, refularea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
idei, afecte sau sentimente de responsabilitate neplăcute ori inacceptabile, toate aceste elemente fiind (sau nu) atribuite în mod greșit unor cauze externe. 5) Nivelul distorsiunii majore a imaginii. Pentru acest nivel sunt citate trei apărări: reveria autistă, identificarea proiectivă și clivajul imaginii de sine sau al imaginii despre ceilalți. Ele produc o distorsiune majoră sau o atribuire greșită a imaginii de sine sau a imaginii despre ceilalți. 6) Nivelul acțiunii. Cele patru apărări date ca exemplu - activismul, retragerea apatică, plângerea cuprinzând
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
puncte comune cu aceea propusă de DSM-IV, dar în care conotația psihopatologică pare și mai pronunțată, îi aparține lui Perry (1990), care propune șapte clase de apărări: 1) apărări-acțiune (cum este agresiunea pasivă); 2) apărări borderline sau limită (cum este clivajul, de pildă); 3) apărări-negare (refuzul); 4) apărări narcisice (precum omnipotența); 5) alte apărări nevrotice (cum este refularea); 6) apărări obsesionale (cum este anularea retroactivă); 7) apărări mature (ca, de pildă, sublimarea). Alte două clasificări pun accentul pe modurile de acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
îi blamează pe ceilalți și aruncă responsabilitatea asupra lor în loc să-și accepte pulsiunile. Din considerentele menționate, Bond propune ca acest stil să poarte numele de model de acțiune inadaptată. Factorul 2 explică 10% din varianța totală și cuprinde trei apărări: clivajul, idealizarea primitivă și omnipotența însoțită de depreciere, și presupune clivajul imaginii de sine și al imaginii despre ceilalalți în imagini de tip bun/rău, puternic/slab. Dacă stilul defensiv descris de factorul 1 este orientat către acțiune, stilul determinat de
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
-și accepte pulsiunile. Din considerentele menționate, Bond propune ca acest stil să poarte numele de model de acțiune inadaptată. Factorul 2 explică 10% din varianța totală și cuprinde trei apărări: clivajul, idealizarea primitivă și omnipotența însoțită de depreciere, și presupune clivajul imaginii de sine și al imaginii despre ceilalalți în imagini de tip bun/rău, puternic/slab. Dacă stilul defensiv descris de factorul 1 este orientat către acțiune, stilul determinat de factorul 2 este orientat către imagine și poate fi descris
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
refuz, de proiecție sau de formațiune reacțională. Astfel, pentru refuz - mecanism ce va face obiectul unei tratări mai detaliate în ultima secțiune a acestui capitol -, Kernberg ( 1975) sugerează că forma cea mai precoce a sa ar putea avea elemente de clivaj și că nivelul cel mai înalt ar putea prezenta caracteristici ale negării sau izolării. Dorprat (1985) a stabilit ontogeneza refuzului identificând patru stadii, începând cu prototipurile fiziologice (închiderea ochilor, de pildă) și terminând cu gândul verbalizat (de exemplu, negarea). 3
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]